LIBERTATEA: Neurochirurgul Horatiu Ioani revenit in Romania dupa 7 ani in Anglia: Daca vreau sa fac ceva aici, trebuie sa rezolv singur, apeland la relatiile personale
Dupa 7 ani in care a operat bolnavi cu suferinte neurologice dintre cele mai complexe, in spitale din Anglia, castigandu-si aprecierea seniorilor englezi si respectul bolnavilor, traind si muncind intr-o lume civilizata bazata pe reguli, respect si spirit de echipa, medical Horatiu Ioani a revenit in Romania. Nu pentru bani, pentru ca avea destui, ci de dorul familiei, al prietenilor si, mai ales, ca sa fie doctor la el acasa, sa salveze pacientul roman si, de ce nu, poate chiar sa indrepte ceva in sistemul sanitar romanesc, atat de ancorat in trecut. A plecat in Anglia in anul doi de rezidentiat pentru ca era la moda. Horatiu Ioani a urmat cursurile Universitatii de Medicina si Farmacie din Cluj. A fost admis la rezidentiat, specialitatea neurochirurgie. Pornise cu dreptul si evolua rapid. Invata bine si era multumit, intr-un fel. A castigat si doua granturi in cercetare, de un million de euro, desi nimeni nu-i dadea nicio sansa. Dar, totusi, era un curent printre tineri sa plece in afara tarii. Asa ca, la indemnul unor prieteni care erau deja in Anglia de mai mult timp, a aplicat pentru un job in specialitatea lui. A plecat pentru trei luni, dar a ramas 7 ani.
- Aveam niste tangente cu Marea Britanie, nu a fost o chestie pe care sa o urmaresc special, ci pur si simplu am avut niste prieteni, cunostinte care erau pe acolo si au spus ce ar fi bine sa vin sa vad. Am mers acolo la conferinte, la niste cursuri, dupa care am facut un observer. Mi-a placut foarte mult modul in care se pune problema acolo, modul in care colegii mei de acolo evoluau in neurochirurgie, ce erau lasati sa faca, cat de mult erau consiliati de catre personalul din spital si am zis ca poate ar fi o idee buna sa ma duc sa incerc si eu acolo. Si initial am plecat pentru 3 luni, in 2009, desi simteam ca evoluez si la Cluj, simteam ca fac lucruri, dar poate ca simteam o tendinta spre plafonare, povesteste Horatiu Ioani cum a ajuns sa plece din tara.
In 3 luni de Anglia, rezidentul roman de anul II a ajuns sa faca operatii de o complexitate pe care la Cluj le faceau greii neurochirurgiei. Pentru ca i s-a permis sa opereze din prima, fara girul cuiva, ci numai pentru ca pentru acest lucru a aplicat, sa lucreze in neurochirurgie.

ACOMODAREA CU SISTEMUL MEDICAL BRITANIC A DURAT O ORA SI JUMATATE

- Ce am facut in cele 3 luni acolo a fost extraordinar, ajunsesem sa fac operatii de o complexitate pe care le faceau colegi mult mai mari la Cluj. Mi-am inceput prima zi de lucru la ora 8:00 si la ora 9:30 ajutam cu o fixare occipitocervicala. In sala eram eu si chirurgul principal, noi doi puneam suruburi in coloana cervicala unui pacient cu patologie de coloana cervicala superioara. Adica a durat o ora si jumatate acomodarea mea cu sistemul medical britanic. Acolo lucrezi intr-o echipa. Acolo te duci si aplici pentru un job, care in descriere are si intrarea in sala de operatie. Pentru asta m-am dus eu acolo, asta am fost pus sa fac. Nu mi-am pus problema, Dumnezeule, cat de repede se ajunge la chestia asta. Asta este calea naturala. Asta am inceput sa fac acolo din prima zi din cele trei luni, dupa care lucrurile au continuat cam in aceeasi nota, spune medicul.

O DATA PE LUNA, MEDICII SENIORI DIN ANGLIA II INVITA PE MEDICII TINERI LA EI ACASA, LA BERE SI PIZZA, SI LE DAU SFATURI UTILE

Un alt lucru care l-a impresionat pe medicul roman in Anglia a fost grija medicilor seniori fata de tinerii lor colegi. Ii invitau la ei acasa unde, la o bere si o felie de pizza, le dadeau sfaturi, dar nu despre neurochirurgie sau cum sa opereze, care erau discutate la spital, ci despre lucruri utile, printre care si cum sa discute cu producatorii de echipamente medicale, cum sa aplice pentru un job si care sa fie relatia cu publisherii revistelor de specialitate, unde aveau sa-si publice articolele de specialitate.
- Au fost intalniri foarte faine, informale si mi-am dat seama ca lumea medicala neurochirurgicala este mult mai mare si mai complexa decat poti sa iti imaginezi in lumea medicala din Romania, iar mie mi-a fost data sansa sa o descopar repede, isi aminteste medicul.

SENTIMENTUL NATURAL IN ANGLIA A FOST CA AM LUAT-O PE O SCURTATURA SI CA INVAT LUCRURI MULT MAI REPEDE DECÂT CEILALTI

Dupa cele 3 luni, medicul roman a fost evalat si, pentru ca senorilor englezi le-a placut cum munceste, i-au propus sa ramana un an. Dupa ce a trecut si acel an, a fost evaluat din nou si i s-a propus sa mai ramana.
- Am decis sa raman, am zis ca ar fi bine sa raman in Anglia si sa fac supraspecializarile neurochirurgicale ca orice rezident britanic. Asta am facut, la Leeds, practic asta faceam, operam, consultam, stateam foarte aproape de spital si ma duceam la orice ora, operam orice caz. In 2010, am fost rezidentul din departament cu cel mai mare numar de operatii, am avut 256 de operatii, ceea ce este un numar mare pentru neurochirurgie. Operam, consultam, cam asta faceam zilnic, operam orice caz, spune medicul.
Dupa ce a stat o vreme la Leeds, a plecat la Liverpool pentru o supraspecializare in chirurgie vasculara si baza de craniu. Lucra intr-o echipa, dar mai mult pe o anumita specializare neurochirurgiala. Apoi a plecat la Sheffield, pentru a face si alte specializari din neurochirurgie.
- Neurochirurgia este o specialitate, dar are multe subramuri. Sunt foarte multe supraspecializari. Eu, in acei ani petrecuti in Marea Britanie, am facut cam orice patologie care intra si tangential in sfera neurochirurgiei. Am mers prin mai multe spitale - pentru ca in Anglia este foarte important sa vezi cum lucreaza fiecare spital pe o anumita patologie, cum trateaza un anumit caz si este foarte important sa vezi cum se intampla toate aceste lucruri, mai spune neurochirurgul.

IN 2015, CÂND ERA IN SHEFFIELD, IN URMA UNUI EXAMEN, DEVINE FELLOW IN COLEGIUL REGAL BRITANIC

- Dupa ce am devenit fellow, eram mai responsabilizat. Nu primeam rezidenti, dar cand aveam un caz la sala- facusem deja o rutina in operarea tumorilor cerebrale localizate intr-o anumita zona -, trebuia sa iau un coleg mai tanar si sa ii explic caile si cum se face. Erau tot felul de cazuri, de exemplu pentru cazuri mai simple, stateam numai in sala, pentru unele cazuri in care tumora era mai profunda, eram pregatit de interventie, dar colegul mai tanar era cel care aborda patologia, povesteste medicul.
Dupa o vreme, medicului roman Horatiu Ioani i s-a oferit un post in Spitalul din Sheffield.
- Practic, oferta a fost sa fac spinal - toata lumea de acolo trebuia sa faca spinal, pentru ca erau foarte multe cazuri - si vascular, si sa preiau o parte din partea de oncologic, spune neurochirurgul.
A vrut sa incerce si putin din ce inseamna sistemul medical romanesc .
- Cand eram la Sheffield, mi-am spus sa incerc si putin din ce inseamna Romania. Stiam ca este interesant sa ramai intr-un sistem de genul acesta, doar ca ajungi sa gandesti ca viata isi pierde din savoare, isi aminteste neurochirurgul momentul in care a decis sa revina in tara. A discutat cu sotia si au decis sa revina in Romania, dupa 7 ani de Marea Britanie.

NU S-A INTORS IN TARA PENTRU BANI, PENTRU CA IN ANGLIA CÂSTIGA O SUMA FOARTE MARE

Despre banii pe care ii primea la spitalul din Anglia, Horatiu Ioani spune ca era o suma foarte mare - Raportat la Romania, cu toate cresterile salariale, tot ce se ofera si tot ce se promite, in ideea ca toate promisiunile vor fi rezolvate, este o suma infima comparativ cu ce castigam in Anglia, explica medicul.
Salariul lui in Anglia era mult peste 15.000 de lei, maximum pe care ar dori medicii romani sa-l primeasca lunar daca ar reveni acasa, asa cum rezulta dintr-un sondaj. Salariul din Romania al neurochirurgului reprezinta undeva la 10-15 la suta din ceea ce primea in Marea Britanie. In plus, numai din extra-garzi, intr-un weekend castiga de doua-trei ori salariul lunar al unui medic din Romania.
- In Anglia, mai era o varianta, puteai sa iei o suma de bani suplimentar daca faceai extra-garzi si astea erau mai tot timpul disponibile in spital. Suma pe care puteai sa o iei intr-un weekend din extra-garzi este de doua-trei ori salariul din Romania pe luna, povesteste medicul.
Si, totusi, a revenit in Romania, unde nimic nu mai semana cu ceea ce il invatase sistemul medical britanic: circuite, reguli, ordine, echipa.

A REVENIT IN ROMÂNIA IN 2016. PRIMUL PAS - NECASTIGATOR

Medicul Horatiu Ioani s-a intors in tara cu familia in 2016. A ajuns sa revina in tara dupa ce a primit un telefon de la colegii de la Spitalul Colentina din Bucuresti si dupa ce a discutat cu managerul de atunci de la spital.
- Am discutat ca ce ar fi sa vin sa incerc ceva aici. Am stabilit sa vin sa vad. Pentru mine, au fost doua schimbari majore. Pe de o parte, ca am venit in Romania, pe de alta parte, ca am venit in Bucuresti, adica eram de partea cealalta a muntilor si, cand discutam sa ne intoarcem in Romania, nicio clipa nu a fost vorba de Bucuresti, spune medicul.
La Spitalul Colentina a inceput provocarea logistica. Pentru ca descoperea ca lucruri care in Marea Britanie erau standard, fara de care nici macar nu incepi o discutie in neurochirurgie, in Romania, altii nici macar nu se gandesc la ele.
- Ca sa punem un nume acestor lucruri, ele se numesc circuite clinice. Adica modul in care un pacient parcurge niste etape, intr-o ordine predefinita. Intr-o perioada de timp predefinita, pentru a obtine un diagnostic si un tratament. In momentul in care se ridica o suspiciune din neurochirurgie, de o forma sau alta, foarte repede, extrem de repede trebuie parcurse niste etape. Ei bine - necastigator. Asta a fost cumva prima mea provocare, isi aminteste medicul prima impresie dupa ce a revenit in tara.

UN PACIENT I-A SPUS CA ARE O TUMOARE PE CREIER, DUPA UN RMN LA CERERE. DIAGNOSTICUL, PUS DE O DOAMNA DE LA RECEPTIE

Medicul isi aminteste ca, la scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze in Spitalul Colentina, a avut un pacient ajuns la el de pe strada, care i-a povestit cum a ajuns sa faca un RMN fara sa mearga la specialist si cum era convins ca are o tumoare pe creier. Diagnosticul ii fusese pus de o doamna de la receptie care s-a uitat pe RMN si i-a indicat sa mearga la un neurochirurg.
- Cred ca a fost prima sau a doua tumora pe care am operat-o in Romania. Omul zice: Am o tumora la creier. Si i-am spus: Cineva va spus asta, medicul de familie, neurologul?. Zice: Nu, m-a durut capul, mi-am platit eu un RMN si a spus doamna de la receptie ca am o tumora si a spus ca ar fi bine sa merg sa ma vada un neurochirurg. Omul intrase de pe strada in spital, pe sectie, la mine in cabinet, fara niciun fel de control, de nicio forma. M-am trezit cu el, cu un RMN facut la cerere, spune medicul.

IN ANGLIA, NU EXISTA RMN FACUT LA CERERE SI NICI NU ITI PUI SINGUR DIAGNOSTICUL. E BLASFEMIE SA SPUI ASA CEVA ACOLO

- Dumnezeule, nu! Asta, in Anglia, ar fi ceva ce s-ar defini ca never event, adica un eveniment care niciodata nu ar trebui sa se intample. Daca evenimentul asta ar fi fost acum un an, cred ca si acum faceam hartii si cineva trebuia sa explice cum s-a ajuns la el. De la medicul de familie care il are pe lista, la toata lumea care trebuia sa dea cu subsemnatul cum a ajuns un pacient cu o tumora sa se diagnosticheze singur. Este ceva utopic, mai spune Horatiu Ioani.
Tot atunci a inteles ca lucrul in echipa care functiona perfect in Anglia, acasa, apoape ca nu exista. Asa ca si-a facut prieteni.

TREBUIE SA IMI CAM REZOLV SINGUR PROBLEMELE, ADICA PRIN RELATII PERSONALE

Medicul Horatiu Ioani spune ca medicina in Romania, in momentul de fata, se face prin relatii de prietenie. Asa ca a inceput sa isi caute prieteni, sa fie nevoit sa se imprieteneasca foarte repede cu lumea.
- Atunci am realizat ca daca vreau sa fac ceva aici, trebuie sa imi cam rezolv singur problemele, adica nu exista ca am nevoie de un consult de cardiologie si pacientul sa fie o cale predefinita pe care sa obtin asta. Deci, mi-am dat seama ca toate astea se fac printr-un - cumva stiam -, dar mi-am dat seama ca se fac prin relatii personale, adica ai nevoie de un consult de cardio, trebuie sa suni, sa spui: Servus! Ce mai faci? Stii ca ti-am vazut pacientul ala, acum am nevoie de o favoare, povesteste medicul.
Medicul mai spune ca pacientii au nevoie de investigatii rapide atunci cand exista suspiciunea unei tumori cerebrale, care poate evolua surprinzator si este nevoie de un plan de tratament perfect functional.
- Un pacient cu o tumora cerebrala se poate deteriora foarte repede. Si atunci, am facut o platforma, i-am spus Neurocentrum, prin care incerc sa rezolva aceasta problema. In momentul in care un pacient se trezeste cu un diagnostic de tumora la cap sau la coloana, noi putem face o evaluare foarte rapida a cazului si eventual, foarte rapid, ce investigatii mai are nevoie. Nu sunt chestii pe care le-am inventat eu. In Anglia, fara exceptie, participam la varii forme de evaluari multidisciplinare. Si pentru zona de neurochirurgie, de tumori, ne intalneam cam o data pe saptamana, dar mai faceam si intalniri ad-hoc, un neurochirurg, cu cardiolog, un radioloterapeut, histopatolog si toti cei care au tangenta cu patologiile neurochirurgicale, si discutam cate un caz. Si spuneam fiecare, pentru cazul respectiv, cu datele astea, imagistice si clinice, ce este de facut. Toate se discutau si aveam intre 5 si 7 zile pentru a face un plan foarte bine definit pentru pacient, pentru a intra pe o linie de diagnostic sau de tratament, explica medicul diferentele dintre sistemul medical romanesc si cel din Anglia.
Pentru ca a vazut ce lipseste in sistemul sanitar romanesc, medicul si-a propus sa faca un plan de tratament care sa fie perfect functional, avand la baza experienta acumulata in Anglia.
- Chestia asta nu o prea avem in Romania. Daca intrebam forurile superioare - ca am intrebat -, o avem, dar doar pe hartie, nu este functionala. Or, ceea ce incerc eu sa fac este sa fac un plan de tratament perfect functional. Acum este working progress, dar sunt pacienti care imi place sa cred ca le-am lungit viata, pentru ca le-am diagnosticat foarte repede o leziune, am parcurs rapid etapele de diagnostic si tratament, explica doctorul.

LIPSURILE DIN ROMÂNIA NU LE-AM INTÂLNIT IN ANGLIA. LIPSA CONSUMABILELOR, O PROBLEMA CUMPLITA CÂND VINE UN CAZ GRAV

Ce alta surpriza a mai avut odata ajuns acasa? Ca are o clinica ce are potential, are echipamentele necesare, dar mai sunt probleme, din cand in cand, cu consumabilele.
- Inca incerc sa imi dau seama care ar trebui sa fie sentimentul meu fata de aceasta chestie. In Anglia, nu era problema mea. Niciodata nu s-a intamplat, dar oriunde ar fi, nu este problema medicului sa se ocupe de consumabile. Erau manageri peste manageri si era datoria lor ca eu sa am tot ce trebuie. Aveam inalniri in care discutam de echipamente si cum puteam sa ne optimizam, dar dupa ce ne hotaram de ce avem nevoie, dadeam lista unui manager care se ocupa sa avem tot ce trebuie. Sa spunem ca lipsurile pe care le-am intalnit in Romania, nu le-am intalnit in Anglia, ca si lipsuri, mai povesteste neurochirugul.

LA BUGETELE SPITALELOR, ROMÂNIA SI MAREA BRITANIE NU SUNT NICI MACAR IN ACELASI UNIVERS

Medicul Horatiu Ioani mai spune ca, legat de bugetele spitalelor, situatia este si mai grea, pentru ca diferentele intre unitatile sanitare din Romania si cele din Anglia sunt asa de mari incat poate spune ca nu suntem nici macar in acelasi univers.
- Asta este o alta discutie, pentru ca nu suntem nici macar in acelasi sistem solar doar cand vine vorba de bugete. Spitalul de unde am plecat, Sheffield Teaching Hospitals, avea un buget operational, in anul in care am plecat, de 1,1 miliarde de lire. Deci nu suntem nici macar in acelasi univers. Nu discutam de asta, spune medicul.
Horatiu Ioani crede insa ca si in Romania se pot face schimbari, pentru ca exista bune intentii, sunt asistente bine pregatite si medici extraordinari la Terapie Intensiva.
- Avem microscop operator, avem endoscopul pe care il aveam in Anglia, avem trusele in mare parte dintre cele pe care le aveam in Anglia, dar mai lipsesc consumabile, adauga cu durere medical roman repatriat.

VREA SA RAMÂNA IN SPITALUL COLENTINA, CHIAR DACA SISTEMUL ESTE SCHIOP ACUM

Medicul Horatiu Ioani lucreaza la Spitalul Colentina de un an si spera ca lucrurile sa se mai indrepte. Vrea sa faca acolo circuite clinice functionale. Totodata, consulta si opereaza la Medlife.
- Acum, departamentul de Neurochirurgie s-a vindecat un picut, avem ceea ce avem nevoie, am pacienti programati, saptamana viitoare, cealalta, deci continuam.Dar, as vrea sa fac niste circuite clinice, sa le standardizez. Sa fie foarte clar ca un pacient vine, are nevoie de un anumit tip de investigatie si apoi sa primeasca tratamentul. Vreau ca acest lucru sa se intample indiferent de prezenta mea sau a altcuiva acolo, sa se stie exact, la fel cum se stia in Anglia. In Anglia, nu venea un pacient cu tumora cerebrala fara sa aiba un RMN si nu venea un pacient cu o patologie neurochirurgicala care este posibil sa aiba nevoie de interventii neurochirurgicala si sa nu fie investigat si din alte puncte de vedere, sistemic, sa nu se stie ce alte probleme medicale are. In Romania, asta se intampla, nu doar la Spitalul Colentina, ci la toate spitalele. Lucrurile se fac pentru ca cineva are un prieten si il suna sa ii ceara sa il ajute. Multi spun ca este un sistem functional, dar eu vin dintr-un sistem in care erau circuite functionale si mi-e greu sa cred ca sunt spitale in Romania care sa functioneze chiar asa, adauga medicul.
In pofida neajunsurilor si a problemelor din sistem, in pofida diferentei dintre spitalele din Anglia si cele din Romania, a salariului redus la 10-15 la suta din ceea ce primea, neurochirugul a ales sa revina in tara. De ce?
- Pentru ca este foarte mult de facut aici.

A REVENIT IN ROMÂNIA PENTRU CA ESTE IN MEDIUL LUI, CU FAMILIA SI PRIETENII, DAR SI PENTRU PACIENT

- Nu as fi tentat de ofertele extraordinare, deocamdata e mult de lucru aici, vreau sa optimizez anumite circuite, vreau sa dezvolt partea asta de tumori cerebrale si chirurgia coloanei. Am revenit acasa pentru ca aici sunt in mediul meu, cu familia, cu prietenii, dar si pentru pacientul roman, evident. E foarte mult de lucrat aici, sunt atat de multe probleme aici. Cum spuneam, nu trebuie sa ajungi sa tratezi cazuri unice. Pornind de la cazurile unice, sa gasesti numitorul comun, pe acesta sa il standardizezi, sa optimizei modul in care pacientul parcurge etapele pana la vindecare. Eu sunt acum la faza in care incerc sa imi dau seama care sunt toate variabilele din sistem, de la modul care intereseaza medicii, pacientii, medicii intre ei, modul in care se fac investigatiile si sper ca, intr-un an-doi, sa imi dau seama si sa gasesc acel numitor comun pe care sa il pot standardiza si apoi sa il fac sa evolueze, mai spune medicul.