Am gasit pe Facebook un text interesant despre cele trei dimensiuni ale iubirii. In acest episod puteti citi in continuare partea a treia a textului lui Osho intitulat:

PARINTELE SI COPILUL

Daca parintii sunt meditativi, daca un copil se naste nu doar ca urmare a contactului sexual biologic, ci si dintr-o adanca iubire meditativa. Iubirea meditativa inseamna contopirea a doua fiinte, nu doar impreunarea trupurilor. Ea inseamna lasarea deoparte a eului, a religiei, a ideologiei, astfel incat omul devine simplu si inocent. Daca un copil este conceput in aceasta stare de neconditionare a parintilor, exista certitudinea, nu numai posibilitatea, ca acel copil nu va fi deloc conditionat. Exista cateva lucruri pe care trebuie sa le intelegi - nu pot sa aduc dovezi pentru ele, pentru ca ele sunt dincolo de dovezi. Numai experienta ta iti va aduce dovada. De exemplu, organismul biologic este in stare sa transcenda. El transcende in anumite momente. Acelea sunt momentele cele mai dragi mintii umane, pentru ca in acele momente cunosti libertatea, o liniste si o pace absolute. Un astfel de moment il numim orgasm. El este un dar al biologiei, cel mai pretios dar. Poti folosi acele momente pentru meditatie. Nu exista spatiu mai bun din care sa sari in meditatie decat orgasmul. Atunci, totul s-a oprit pentru o clipa, chiar si timpul s-a oprit. Nu exista ganduri, mintea s-a oprit. Esti in starea de fiintare pura. Acelea sunt micile spatii din care poti transcende biologia. Asta inseamna meditatia: atemporabilitate, lipsa egoului, liniste, beatitudine, bucurie atotcuprinzatoare, extaz coplesitor. Lucrul acesta se intampla prin intermediul biologiei intre doi oameni. Odata ce stii ca se poate intampla si cand esti singur, nu mai ai decat sa indeplinesti conditiile necesare. Convingerea mea este ca omul ajunge sa cunoasca meditatia prin orgasmul sexual, pentru ca in viata nu exista alt moment care sa se apropie atat de mult de meditatie. insa toate religiile sunt impotriva sexului. Ele sunt in favoarea meditatiei, dar nu si in favoarea experientei de baza care te conduce la meditatie. De aceea, au creat o omenire saraca nu doar material, ci si spiritual. Ele au conditionat mintea omului impotriva sexului, insa presiunea nevoilor biologice l-a impins pe om spre sex. Numai ca, in acea presiune, el nu poate sa traiasca eliberarea orgasmica, infinitul pe care il are dintr-odata la dispozitie - eternitatea clipei, adancimea abisala a experientei. Din cauza ca omul a fost lipsit de fericirea orgasmica, el a devenit incapabil de a sti ce este meditatia. Asta si vor religiile, sa nu devii niciodata meditativ - sa citesti despre meditatie, sa vorbesti despre ea, sa asculti prelegeri pe tema meditatiei, dar toate astea nu fac decat sa-ti sporeasca frustrarea, pentru ca intelegi totul la nivel intelectual, dar nu ai nici o experienta personala care sa dovedeasca faptul ca daca picatura exista, trebuie sa existe si oceanul undeva. Picatura este dovada existentiala a oceanului. Biologia este mult mai plina de compasiune decat bisericile, templele, sinagogile si moscheile. Cu toate ca e oarba, biologia nu e atat de oarba precum Moise, Krishna, Iisus, Mahomed. Biologia este natura omului, ea nu are pentru el decat compasiune. Ea ii da tot ce e nevoie pentru a se ridica mai sus, pentru a ajunge la o stare supranaturala. Toata viata am luptat impotriva idiotilor. Ei nu pot intelege ceva foarte simplu, si anume ca, daca vorbesti despre meditatie, trebuie sa aduci si o dovada existentiala a ei; altfel, toate nu sunt decat vorbe. Oamenilor trebuie sa le dai ceva care sa ii faca sa inteleaga ca nu trebuie sa faca dragoste avand un sentiment de vinovatie, ca nu trebuie sa faca dragoste in graba, gandindu-se ca fac ceva rau, ci ca fac cel mai bun si mai corect lucru din lume. E ciudat sa vezi ca oamenii ucid fara sentimentul vinovatiei, insa nu pot concepe un copil fara sa se simta vinovati. De lucrul asta e vinovata religia. Ea a dat sexului caracter de pacat. Fa dragoste numai cand esti pregatit sa fii intr-un spatiu al meditatiei. Si, in timp ce faci dragoste, creeaza o atmosfera de meditatie. Trateaza locul ca fiind sacru. Ce poate fi mai sacru decat sa dai viata? Fa dragoste cat mai frumos, cat mai estetic, fara graba. Atunci cand doi indragostiti fac dragoste intr-o astfel de atmosfera exterioara si o astfel de liniste interioara, ei atrag un suflet superior, cel mai evoluat disponibil. Dai nastere unui copil conform starii in care esti atunci cand faci dragoste. Parintii dezamagiti de copil trebuie sa inteleaga ca acesta e copilul pe care l-au meritat. Ei nu i-au dat unui suflet mai evoluat posibilitatea sa intre in uter, pentru ca sperma barbatului si ovulul femeii creeaza doar prilejul ca sufletul sa intre in uter, sa se intrupeze. Sufletul pe care il atrag corespunde activitatii lor sexuale. Daca lumea e plina de idioti si mediocritati, parintii sunt responsabili. Nu s-au gandit nici macar o clipa, copiii lor sunt accidentali. Nu exista crima mai mare decat sa creezi o viata in mod accidental. Pregateste-te pentru asta. Iar lucrul esential este sa intelegi momentul orgasmic - lipsa de ganduri, atemporalitatea, constienta pura, fara amestecul mintii. In acea constienta pura a momentului orgasmic, poti atrage un suflet superior ca al lui Gautama Buddha. Prin felul in care fac oamenii dragoste, e de mirare ca nu sunt atrasi mai multi Hitler, Mussolini, Stalin, Nader Sah, Timur Lenk, Ginghis Han. Sunt atrase numai suflete mediocre. Cele complet inferioare nu sunt atrase deoarece, pentru a fi atrase, modul in care se face dragoste trebuie sa fie aproape un viol. Pentru atragerea sufletelor superioare, dragostea trebuie sa fie meditatie. Viata copilului incepe in clipa in care sufletul intra in uter. Daca el intra intr-un spatiu al meditatiei, copilul care se va naste nu va cunoaste conditionari. El se va razvrati impotriva conditionarilor. Numai oamenii mediocri pot fi conditionati. Iar un cuplu care este capabil de meditatie in timp ce face dragoste nu e un cuplu de rand. Cei doi au respect pentru copil. Copilul e un oaspete venit din necunoscut, iar cu oaspetele trebuie sa te porti cu respect. Parintii care nu au respect fata de copiii lor le vor distruge viata. Respectului, iubirii, recunostintei lor ca au fost alesi ca parinti li se va raspunde cu un respect profund, cu mai multa recunostinta, cu mai multa iubire. Iar atunci cand iubesti o persoana, nu poti s-o conditionezi. Cand iubesti o persoana, ii dai libertate, ii oferi protectie. Cand iubesti o persoana, nu vrei sa fie copia ta la indigo, ci vrei sa fie unica. Iar pentru a fi unica, ii creezi toate conditiile pentru ca potentialul ei sa iasa la iveala, sa se manifeste la nivel maxim. Nu o impovarezi cu atot- cunoasterea ta, pentru ca vrei sa cunoasca singura adevarul. Orice adevar imprumutat este minciuna. Atat timp cat nu l-ai trait tu insuti, nu e adevar. Iti ajuti copilul sa experimenteze cat mai multe lucruri. Nu-i spui minciuni, nu-i spui ca exista un Dumnezeu - e o minciuna, pentru ca nu l-ai vazut pe Dumnezeu. Te-au mintit parintii si, la randul tau, il minti si tu pe copil. Parintii te-au conditionat, si ce e viata ta? - o lunga suferinta, din leagan pana la mormant. Vrei ca si viata copilului tau sa fie plina de suferinta, de neliniste, de disperare? In toata Biblia exista o singura afirmatie cu care sunt de acord. Afirmatia este:
- Dumnezeu iarta tot, in afara de disperare.
Cel care a scris asta trebuie sa fi fost un om cu o intelegere uriasa. Dumnezeu nu iarta un singur lucru, iar acela este disperarea. Dar fiecare traieste in disperare, disperarea este o realitate. Este autodistrugere. Daca iti iubesti copilul, vrei sa fie fericit, sa rada, sa se bucure, sa danseze. Insa toata lumea face exact pe dos. Cand eram copil, ori de cate ori venea un musafir, ai mei voiau sa scape de mine, trimitandu-ma undeva. Le era teama sa nu fac ceva care sa-i puna intr-o situatie jenanta. Musafirul putea sa fie o persoana importanta, iar eu puteam sa fac ceva care sa le strice relatia cu el.
Odata, ai mei aveau un invitat la masa si, in timp ce maneam, am inceput dintr-odata sa rad. Scandalizat, musafirul a intrebat:
- De ce razi?
Eu am spus:
- Ca sa razi, nu e nevoie de un motiv. Mai degraba eu ar trebui sa va intreb de ce aveti cu totii fete posomorate. Rasul are o valoare intrinseca; fetele posomorate n-au nici o valoare. Iar de cand ai venit dumneata, ai mei par foarte tristi. Nu inteleg ce nu e in regula cu dumneata. Creezi atmosfera asta oriunde mergi?
Uneori se intampla sa-mi vina sa dansez in toiul conversatiei lor, iar conversatia se oprea brusc, fiindca dansam intre ei si musafir. Atunci parintii imi spuneau: Du-te afara si danseaza, iar eu le spuneam: Dansez unde vreau eu. Daca vreti, iesiti voi afara si continuati-va conversatia stupida despre tot felul de nimicuri. Sa vorbesti despre vreme si despre anotimp. Toata lumea stie cum e vremea afara. Ce sens are sa discutati?
Cand poarta o conversatie politicoasa, oamenii nu abordeaza niciodata subiecte care ar putea starni controverse. Ei abordeaza numai subiecte neutre, cum ar fi vremea. Fireste ca vremea nu are cum sa dea nastere la controverse; daca e frig, e frig; daca e cald, e cald.
- Si dansez aici numai ca sa va fac sa va dati seama ca pierdeti vremea. Mai bine ati incepe sa dansati cu mine!
Copilul care nu e conditionat ii pune pe parinti in multe situatii stanjenitoare. Daca insa il iubesc, sunt gata sa faca orice. Chiar daca ii pune intr-o situatie stanjenitoare, nu vad nimic rau in asta. Copilul lor va ajunge o fiinta unica, caci ei il ajuta sa fie liber, deschis fata de necunoscut. Ei il ajuta sa fie un cautator al adevarului, nu un credincios. Nu fac din el un crestin, sau un mahomedan, sau un hindus, fiindca religiile au facut foarte mult rau. E timpul ca toate religiile sa dispara de pe planeta, si acest miracol il pot face copiii neconditionati, caci ei sunt tinerii de maine. Ei nu vor fi crestini sau hindusi sau mahomedani, vor fi doar cautatori ai adevarului, cautarea adevarului va fi religia lor. In acceptiunea mea, asta e un sannyasin - cel a carui religie este cercetarea, cautarea adevarului. Credinta opreste cautarea. Impartaseste-i copilului toate experientele tale. Fa-l sa stie ca a fost conceput intr-un moment orgasmic de mare iubire, ca iubirea este un mare dar al existentei. Si fa din iubire punctul central al vietii tale, pentru ca numai prin iubire poti pasi dincolo de natura oarba in lumea supranaturii, unde nu exista orbire, acolo unde esti clarvazator. Da, este cu putinta sa ai un copil liber si neconditionat, dar numai prin impreunare pur biologica nu este posibil. Trebuie sa mai ai si curajul de a face din acele clipe de iubire un templu, un loc de meditatie. Atunci vei atrage un suflet care are deja potentialul unicitatii. Iar pe urma, da-i copilului posibilitatea de a fi liber, chiar daca acest lucru se intoarce impotriva ta. Libertatea copilului e mai valoroasa, pentru ca el este viitorul omenirii. Vremea ta a trecut - ce conteaza daca viitorul va fi impotriva ta? Ce ai castigat prin trecutul tau? Esti gol, ca un cersetor. Vrei ca si copilul tau sa fie gol si cersetor? Lasa copilul sa-si faca propriul viitor. Nu face din el copia ta la indigo. Tine minte ca existenta accepta numai originalul. Lasa-ti copilul sa fie original, nu-l inhiba in nici un fel. Copilul caruia i s-a dat libertate isi va respecta vesnic parintii, le va fi vesnic recunoscator. In prezent, situatia sta invers: fiecare copil e plin de suparare, de ura pentru parinti, caci ce i-au facut ei lui este de neiertat. Dandu-i libertate, lasandu-l sa fie el insusi, indiferent ce inseamna asta, acceptandu-l asa cum este, vei avea un copil care te va iubi si te va respecta. Nu ai fost pentru el un tata obisnuit sau o mama obisnuita, ci ai fost un parinte care i-a dat viata, libertate, unicitate. Va purta in inima amintiri frumoase, si recunostinta fata de tine il va face ca, la randul lui, sa faca si el pentru generatia urmatoare ce ai facut tu pentru el. Daca fiecare generatie s-ar purta cu copiii cu dragoste si respect si le-ar da libertate sa se dezvolte, prostia cu prapastia dintre generatii ar disparea. Daca iti iubesti copiii, daca ii respecti si esti prieten cu ei, nu exista prapastie intre generatii. Intotdeauna e bine sa ajungi la o intelegere cu parintii. Este unul dintre lucrurile de baza. Gurdjieff spunea:
- Daca nu esti in termeni buni cu parintii, ti-ai ratat viata.
Daca exista suparare intre tine si parinti, nu te simti in largul tau, mereu te vei simti putin vinovat. Nu vei fi niciodata capabil sa uiti asta si sa ti-o ierti. Parintii nu sunt doar o relatie sociala. Ei ti-au dat viata, esti o creanga din copacul lor. Radacinile tale se afla in ei. Cand parintii mor, in tine moare ceva foarte adanc inradacinat. Cand parintii mor, pentru prima data te simti singur, dezradacinat. De aceea, cat sunt in viata, trebuie sa faci tot posibilul sa te intelegi cu ei, sa existe intre voi comunicare. Si atunci, cand vor pleca din lumea asta, n-ai sa te simti vinovat, nu te vei cai ca n-ai fost in relatii bune cu ei; vei avea constiinta impacata ca v-ati inteles bine. Relatia de iubire incepe cu parintii si sfarseste tot cu ei. Ea face un cerc complet. Daca cercul se intrerupe undeva, intreaga ta fiinta ramane nelinistita. Cand poti sa comunici cu propriii parinti esti extrem de fericit. Lucrul asta este unul dintre cele mai grele din lume, pentru ca prapastia este mare. Parintii nu te vad niciodata ca pe un adult, de aceea nu comunica direct cu tine, ci iti ordona pur si simplu: Fa asta sau Nu face aia. Nu tin seama de libertatea ta, de spiritul tau, n-au nici un respect pentru ele. Considera ca e firesc sa ii asculti. Prapastia dintre parinti si copil incepe din copilarie. Ori de cate ori copilului i se ordona sa faca ceva, el isi simte libertatea anulata. Se simte reprimat. Si atunci se opune, are resentimente, si prapastia se adanceste. Trebuie construita o punte peste acea prapastie. Daca poti construi o punte pentru relatia dintre tine si mama ta, deodata vei simti ca ai construit o punte intre tine si tot pamantul. Esti mai inradacinat in pamant. Daca poti construi o punte pentru relatia dintre tine si tatal tau, te vei simti ca acasa cu cerul. Parintii sunt simbolici, ei reprezinta pamantul si cerul. Iar omul e ca un pom, are nevoie si de pamant, si de cer.

(Sursa: OSHO in Maturitatea - Responsabilitatea de a fi tu insuti)