Publicistul Florian Popa Micsan a postat pe pagina sa de Facebook un text intitulat: Un subiect care provoaca nostalgii: Unde sunt meseriasii de altadata? Textul este ilustrat cu fotografia unui meserias care face o roata. Puteti citi in continuare acest text despre o lume disparuta: cea a meseriasilor.

Mihaela Serea a distribuit o postare. Ieri la 07:39 . Despre dl Oscar, un mestesugar de 81 de ani de pe Strada Apolodor, vis-a-vis de Hanul Berarilor Casa Soare. Postarea avea si un comentariu, un text foarte scurt: Am putea scrie continuarea povestii. Postarea initiala apartine unei doamne pe nume Ioana Calota-Philippide, care la data de 2 februarie, la 10:42, se simtea nostalgica . Urmareste, zice Facebook. Am urmarit. Si va invit si pe voi, prietenii mei, sa urmariti.

xxx

Il stiti pe domnul Oscar? Are o marochinarie de moda veche si o pisica in geam.Nimeni nu intra in pravalia dumnealui,m -a invitat inauntru,ca sa pot mangaia pisica ,nu doar s -o admir din geam. De fiecare data cand trec prin fata vitrinei si vad pisica vie in cosulet, si aerul acela vechi ,din alt timp,cobor in alte vremuri, se induioseaza inima apoi se asterne o liniste peste mine. Mai e rost de rost pe lumea asta. Domnul Oscar da cu matura in fiecare dimineata, prin fata pravaliei in care nimeni nu intra aproape niciodata. Are clopotel la intrare si spune ca repara de toate. Zic eu ca poate repara si inimi frante. Cine mai are nevoie de vechile mestesuguri? Cine mai are nevoie de batranii care stiu sa repare orice? Cine mai da buna ziua necunoscutilor pe strada? Cine mai are bucuria vietii simple, nesofisticate , cu o pisica in geam si o vorba buna pentru trecatori grabiti si incruntati?
Domnul Oscar tine deschis doar pana la ora 12, daca se simte bine in ziua respectiva. Are 81 de ani si spiritul tanar. A facut motociclism viteza la Dinamo. Cel mai mult i -a placut sa calatoreasca, a fost chiar si in Canada, ar vrea sa viziteze Spania. Dar spune ca nu mai apuca. E respectuos si tandru cu obiectele din marochinaria sa plina de poze cu pisici .pe Pisica din cos o cheama Sheeba dar raspunde doar la pis pis. Salut cu respect toate vechile meserii uitate, toti mesterii reparatori de obiecte cu poveste, toate cladirile abandonate in care s- au scris vieti, toata istoria unui oras poetic cu oameni pitoresti, suflarile lor de viata inca mai sunt printre noi,trebuie doar sa- i vedem, in acest oras inghitit de depersonalizare. Spiritul mesterului de altadata mai exista inca, in marochinaria domnului pe Strada Apolodor vis a vis de Hanul Berarilor Casa Soare.

xxx

Continuarea mea (Florian Popa Micsan)? Un simplu gand. Cunosc si eu doi mestesugari, care isi au atelierele undeva in spatele primariei Sectorului 1, pe o straduta ca de oras de provincie. Unul este pielar-curelar, iar altul este cizmar. Amandoi fac lucruri noi, minunatii din categoria handmade (facut de mana): genti, posete, ghete, sandale, curele. Plus reparatii curente. Nu castiga prea mult, dar au fiecare un PFA si isi platesc impozitele in moc legal si constiincios. Fiecare dintre ei ar fi un subiect de reportaj. Daca as fi mai tanar, cred ca as scrie despre fiecare dintre ei. Daca ar mai exista jurnalistica, si daca as conduce un ziar sau o revista, as trimite un tanar sa faca un reportaj. Si mai sunt si alti mesteri: iconari, sticlari, lingurari, sculptori in lemn, olari, tamplari, ca sa nu amintesc despre zidari sau mesterii de case. Cei numiti cu un cuvant aparent demodat: artizani. Altfel zis unde sunt meseriasii, mestesugarii care lucreaza cu arta? Dar imi pun o intrebare: pe cine mai intereseaza cu adevarat astfel de articole?! Poate doar pe noi, nostalgicii.