CONVORBIRI EUROPENE: Europa cu 2 viteze sau Europa cu 2 periferii. Unde se afla Romania? (Autoare: Alina Bargaoanu)
Saptamana trecuta a aparut o stire care, cu putine exceptii, a scapat presei romanesti. Este vorba despre pozitia comuna a ministrului francez al economiei, Emmanuel Macron, si a vice-cancelarului german Sigman Gabriel, cu privire la nevoia de a relansa uniunea economica si sociala, de a initia un proces gradual de convergenta; proces care sa implice reforme structurale, reforme institutionale, precum si masuri privind convergenta in domeniul fiscal si social. Pe scurt: un buget comun al zonei euro. Europenizarea bugetului zonei euro ar avea in vedere modalitatea de colectare si modalitatea de imprumut (fara a se rosti inca termenul tabu de eurobonduri). Acest demers ar presupune masuri pentru acoperirea deficitului executiv (crearea unei trezorerii) si a deficitului democratic (crearea unei grupari, a unui mini-parlament al zonei euro in cadrul Parlamentului European). Asadar, propuneri explicite, care pana acum reprezentau apanajul analistilor aflati departe de procesul decizional: buget al zonei euro, trezorerie comuna, colectare comuna a impozitelor, instrumente comune de imprumut, parlament al zonei euro. Aceasta pozitie comuna franco-germana mi se pare deosebit de semnificativa din mai multe puncte de vedere, pe care voi incerca sa le sintetizez in continuare. In primul rand, are parfum de epoca. Aduce aminte de vremurile bune ale Europei, cand motorul-franco german era turat la maximum, punea pe masa idei, deschidea subiecte tabu. Cu alte cuvinte, incuraja libertatea de miscare a ideilor - a 5-a si poate cea mai importanta libertate de miscare in Uniunea Europeana. Dupa o lunga si obositoare perioada in care dezbaterea despre criza europeana a fost purtata, vorba sociologului britanic T. G. Ash, intr-un limbaj lego, de plastic, apar 2 inalti oficiali, provenind din tari fondatoare ale UE, care relanseaza confruntarea de idei privind viitorul Uniunii. Ne obisnuisem cu amanarea, in viitor, a discutiilor despre viitorul Uniunii Europene - cu strategia pasilor marunti, de modificare, aproape insesizabila, a status-quo-ului. Iata ca, sub presiunea teribila a Grexit-ului, a Brexit-ului, a crizelor de la granita de est, respectiv de sud a UE, cei doi oficiali pun punctul pe I:
- Europa nu mai poate astepta. Franta si Germania trebuie sa faca pasul inainte.
Sa fim oare aproape de momentul in care dorul Europei de Kohl si Mitterand sa ia sfarsit? In al doilea rand, propunerile franco-germane consacra ideea Europei cu 2 viteze. Un nucleu dur al Uniunii, dotat cu un buget comun, cu o trezorerie, cu un mini-Parlament, care emite moneda comuna, dar si datorie comuna. Este vorba despre operationalizarea conceptului de mai multa Europa. Dar, atentie, mai multa Europa nu pentru Uniunea Europeana, ci pentru un nucleu dur al sau, care sa ii permita sa mai insemne ceva in competitia economica globala. Uniunea ar fi impartita in acest nucleu cu un pronuntat caracter federal si un grup de tari care, la un moment dat - nu se precizeaza cand - s-ar alinia cerintelor de competitivitate ale locomotivei economice. In al treilea rand, contururile acestui nucleu nu sunt clare. Referirile sunt la zona euro, dar cateva intrebari se impun de la sine. Ar mai face parte Grecia din nucleul dur? Ce s-ar intampla cu tot sudul, despre care chiar cei 2 autori spun ca este rupt, in planul convergentei economice, de nordul european? Putem imagina un astfel de nucleu hipercompetitiv fara Marea Britanie? Si care ar fi locul Europei Centrale si de Est? Ar urma Polonia - date fiind evolutia sa spectaculoasa si parteneriatului special cu Germania - sa fie invitata in acest club select? Si, daca tot vorbim despre Europa Centrala si de Est, care este pozitia Romaniei? Ne avantajeaza aceste apeluri privind mai multa Europa, dar o Europa care pare sa nu ne aiba deloc in vedere? Mai multa Europa pentru zona euro (cu sau fara Grecia, cu sau fara Polonia) ar putea insemna mai putina Europa pentru o tara precum Romania? In sfarsit, propunerea franco-germana pare sa indice faptul ca UE este dispusa sa se indeparteze de modelul actual al Europei cu 2 periferii (Sudul - periferia financiara si Estul - periferia geopolitica) si sa se lanseze in directia Europei cu 2 viteze. Cel de-al doilea model pune si el suficiente probleme - ar fi inclusiv o recunoastere implicita a esecului relativ in ceea ce priveste extinderea catre Est. Cu toate acestea, el creeaza macar un orizont de aspiratii, un orizont de speranta ca, in timp, performantele nucleului dur vor atinge si grupul care vine din urma. Sper ca Romania sa se conecteze la aceasta dezbatere astfel incat impresia ca, in oricare dintre cele doua variante, ea nu conteaza prea mult, sa ramana doar o impresie.

(Sursa: convorbirieuropene.ro)