DE VORBA CU TINE: Uneori suntem ca niste fluturi care dau din aripi o zi si cred ca e pentru toata viata
Ne indragostim de oameni care vor fi in viata noastra o zi, dar vor lasa urme pentru totdeauna. Ne atasam de momente care ar trebui sa dispara de cum s-au intamplat, dar ele raman atarnate de suflet mult timp inainte. Credem ca o relatie fara succes poate dura o vesnicie, dar ea se termina si apoi suferim. Si invers, atragem de partea noastra dragostea, ii promitem ca vom fi alaturi de ea mereu, dar dupa prima zi incetam sa-i dam motive sa ramana. Incetam sa iubim si doar existam impreuna. In doi. Prea putin timp e cu noi propria speranta. Prea putin timp avem incredere in doi. In dragoste, cautam ca omul de langa sa iubeasca si pentru noi. Avem o pofta nebuna de iubiri de-o viata, de istorii de alea frumoase cu final fericit, dar nu incercam sa reparam cand ceva scartaie. Refuzam sa ne corectam propriile greseli. Apoi mai dorim sa spuna cineva iarta-ma. Suntem prea nebuni in momente de liniste si prea tacuti cand ar trebui sa spunem ceva. De aici vin toate neajunsurile: credem ca totul ajunge, ca totul e bine asa cum este, ca va ierta, ca va iubi mai departe. Prea mult credem in minuni si prea putin in omul de alaturi. Prea putin ascultam. Prea putin luptam. Luptam cat sa cucerim. Cat sa spunem unei femei sau unui barbat ca uite, imi placi si as vrea sa fiu cu tine. As vrea ca intr-o zi sa avem copiii nostri care sa ne bucure viata. Si nepoti, cand vom fi batrani. O spunem, fara a intelege ca in spatele unor astfel de cuvinte e multa munca. Daruire. Uneori si nopti nedormite. Certuri carora tot noi trebuie sa le punem capat. Dorinte de a lasa totul balta pe care tot noi trebuie sa le oprim. Nimic nu e pentru toata viata, daca o viata nu vom lupta pentru asta. Impreuna, tinandu-ne de mana, la bine si la greu, dar mereu. E suficient o clipa sa intorci spatele unei promisiuni, ca totul se rupe. E suficient sa te ascunzi, sa te autoinseli, sa spui sau sa crezi intr-un neadevar, sa te tradezi pe tine insuti, ca se rupe. Apoi? Apoi vom fi niste fluturi cu aripi frante care vor striga pe la intersectii ca odata, intr-o zi frumoasa de primavara, au alergat dupa dragoste. O dragoste a lor. Dar dupa i-au uitat numele. Uneori suntem ca niste fluturi care dau din aripi o zi si cred ca e pentru toata viata.

(Sursa: devorbacutine.eu)