ADNOTARI: O presedintie complicata (Autor: Daniel Bejan)
Preluarea, de la 1 ianuarie 2019, presedintiei rotative a Consiliului UE, de catre Romania reprezinta un moment important, pe care ar fi bine sa-l intelegem corect si sa-l gestionam cat mai bine. Dincolo de fudulia nejustificata si grohaielile festiviste, dincolo de ovatiile propagandistice, Presedintia romana a Consiliului va avea pe masa cateva dosare extrem de complicate, pe care va trebui, in limitele mandatului, sa le gestioneze cumva. Asta daca ne dorim sa avem o presedintie efectiva, eficienta si implicata. Sau se va opta pentru solutia cu care, deja, ne-au obisnuit politicienii nostri: stam cuminti, nu facem valuri si facem ce ni se spune. E solutia de supravietuire, care nu aduce nimic Romaniei, dar asigura liniste si confort lefegiilor politichiei.

1) Un prim dosar, extrem de complicat, in care se confrunta interese uriase, deci cu o miza politica teribila, e cel al BREXIT. Negocierile incurcate de pana acum dintre Bruxelles si Regatul Unit au produs un format de compromis, care ofera britanicilor doar satisfactia formala de a fi scutiti de arborarea drapelului UE la ceremoniile oficiale si cam atat. Sansele ca aceasta forma de acord sa fie ratificata de catre Parlamentul britanic sunt nule. Acesta este si motivul pentru care madam May a amanat votul asupra tratatului in Parlament si a pornit in turneu prin capitalele europene, in incercarea de a mai obtine minore compromisuri si niscaiva sprijin politic. Bruxelles-ul, spre enervarea britanicilor, s-a aratat extrem de inflexibil pe durata negocierii Brexit, profitand si de slabiciunea doamnei May, de doza mare de ineptie pe care aceasta nu a incetat sa o probeze. Bunavointa pe care ar dori-o britanicii de la Bruxelles lipseste, sansele ca o noua formula sa poata fi acceptata si trimisa spre Parlamentul britanic nu exista, deci foarte probabil acordul va fi respins si ne-am putea indrepta spre asa numitul hard Brexit. Un lucru e cert, toate acestea se vor intampla pe mandatul nostru, termenul prevazut dupa invocarea articolului 50 expira pe mandatul nostru, deci noi va trebui sa spalam si sa ingropam mortul. Personal, am motive sa cred ca, de fapt, la acest moment ceea ce se negociaza in culise e, in realitate, o solutie pentru evitarea iesirii britanicilor din UE, ceea ce ar presupune un nou referendum, cu toate protestele si tot circul pe care il putem astepta. Daca asa stau lucrurile, mandatul nostru devine si mai complicat.

2) O alta chestiune la care va trebui sa stie sa raspunda presedintia Romana va fi legata de initiativa privind o forta militara comuna a UE, initiativa sprijinita de Merkel si Macron, dar care e, la acest moment, respinsa de o seama de state europene. La asta se adauga si reactiile deloc favorabile ale marilor parteneri globali, SUA si China.

3) Alegerile pentru Parlamentul European, desi sunt organizate de catre statele membre, cad in sarcina autoritatilor din fiecare dintre aceste state, vor reprezenta un alt moment important al presedintiei romane. Campania pentru aceste alegeri nu va semana deloc cu ceea ce am vazut pana acum in aceasta privinta. Famiglia populara nu mai are deloc certitudinea ca masinaria pe care a construit-o ii va mai putea aduce majoritatea zdrobitoare de pana acum. Avantul miscarilor nationaliste si euro-sceptice din multe state europene (Italia, Austria, Olanda, Cehia, Slovacia, Suedia, Ungaria - aici trebuie spus ca partidul lui Orban, dominant, e, totusi, membru al PPE), protestele tot mai viguroase din Franta, Belgia, Olanda, Germania, imigratia masiva, toate acestea nu vor ramane fara consecinte. Confruntarea dintre globalism cu orice pret si nationalism va produce o campanie mult mai agresiva decat cea cu care ne-am obisnuit la alegerile europene, care nu starnesc vreun interes deosebit, de regula. Nu e deloc de ignorat nici implicarea altor actori, cu interese in rezultatul viitoarelor alegeri, care si-ar dori o temperare a proiectului globalist, dar si o Uniune Europeana mai putin vivace. America lui Trump, Rusia lui Putin sau chiar China lui Xi nu vor ramane simpli spectatori in acest joc.

4) Dosarul migratiei si propunerea de Pact privind migratia a ONU vor reprezenta un alt subiect incurcat de pe agenda presedintiei romane a Consiliului. Despre Pact vom vorbi intr-un articol viitor, la acest moment e suficient de notat ca SUA au respins ferm acest acord. Marea Britanie nu pare deloc interesata, Italia, Austria, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Estonia, Elvetia s-au retras la randul lor din acord. Alte tari europene (ca sa vorbim doar despre ele) si-au anuntat de asemenea intentia de a se retrage. (Romania, ca de obicei, e prezenta la Marakesh, gata sa semneze orice i se pune in fata - vom mai vorbi despre asta, pe viitor). Toate masuratorile de opinie, la nivel european, indica fara echivoc faptul ca un astfel de acord este extrem, extrem de impopular, mai mult, opinia publica europeana este opusa ideii de incurajare a migratiei. Oricum am privi, chestiunea este delicata, iar presedintia romana va avea de mediat intre pozitii aflate in confruntare.

5) Putem adauga la toate acestea o seama de alte chestiuni legate de buget, economie etc. Preluarea presedintiei, cu toate bataile de cap despre care am vorbit, poate fi si o buna oportunitate, in termeni pragmatici, de a intari pozitia Romaniei la nivel european. Daca vom fi capabili sa valorificam aceasta oportunitate, asta e deja alta discutie. Premierul Dancila, care va prelua mandatul in numele Romaniei, va avea sansa de a dezvolta relatii personale speciale cu o seama de actori importanti, dialogurile pe care le va avea pot insemna usi care sa ramana deschise si pe viitor. Conditia ar fi ca doamna Dancila insasi sa mai conteze in politica romaneasca la incheierea mandatului, iar intreaga clasa politica sa inteleaga care sunt limitele pe care lupta politica nu are voie sa le depaseasca si mai ales ca interesul national e deasupra oricarei ciolaneli politice. O prima asteptare e legata de admiterea in spatiul Schengen, care pare acum mai realizabila ca oricand. Oportunitatea despre care vorbeam exista, dar ma indoiesc ca vom reusi sa o valorificam. Doamna Dancila, personal, nu e echipata nici cu vreo deosebita charisma, nici nu e posesoarea vreunei viziuni remarcabile. Este, in schimb, disciplinata si mi-a dat impresia unei anume rigori. Ramane de vazut daca poate functiona autonom, daca poate rezista nu doar la presiunile centrelor europene si globale de putere, dar mai ales daca va reusi, cumva, sa demonstreze ca il poate scoate pe Liviu Dragnea din poza, atunci cand e nevoie. Pe de alta parte, Klaus Iohannis, care viseaza, tot anul 2019 la un nou mandat de girofarist, nu se va lasa nici el scos din poza. Iohannis realizeaza ca preluarea presedintiei Consiliului inseamna un urias potential de imagine pentru Dancila si va face tot ce e in stare pentru a anula asta, chiar daca asta inseamna o serioasa punere in pericol a intereselor Romaniei (interesele Romaniei chiar nu sunt o preocupare pentru el). Presiunea factorilor externi, despre care vorbeam putin mai sus, poate actiona si parghiile utile din Romania, tot pentru a o pune in dificultate pe Dancila si pentru a slabi autoritatea de care s-ar putea bucura. Din nou, interesul national nu intereseaza. In concluzie, premisele sunt complicate. Nu stiu cum vom duce la capat acest mandat, dar in locul doamnei Dancila nu as avea nimic, absolut nimic de sarbatorit.

(Sursa: adnotari.ro)