CONSTIINTA UNUI LIBERAL DE STANGA: Vestele galbene si pretul ocupatiei americane in Europa (Autor: Constantin Gheorghe)
Lui Macron nu-i vine sa creada ca e real ce i se intampla. Nu stie de la ce i se trage, si cine i-o trage. Si totusi este atat de simplu! De tras i se trage de la proasta guvernare, de la aerele lui de Ludovic al XIV-lea gerontofil, de la incapacitatea de a intra in dialog cu societatea si de la oastea de stransura care tine loc de partid prezidential. De la cine i se trage iar e simplu de ghicit: de la americani. Din 6 iunie 1944, de cand au debarcat in Normandia, americanii ocupa, practic, Europa. Pana in 1989 au avut Occidentul si sudul continentului, dupa aceea, treptat, americanii au cucerit si restul continentului, cu exceptia Belarusului si Rusiei. Sa ne fie clar: practic toate tarile UE au pe teritoriul lor trupe americane de ocupatie. Care vin cu tot cortegiul lor de servicii de informatii. Care cumpara sau constrang elitele, politice, economice, intelectuale si militare sa accepte ocupatia, si s-o justifice. Nici in timpul Razboiului Rece nu au fost atatea trupe americane in Europa ca acum! Americanii nu si-au propus sa administreze ei direct Europa. Au inventat ceea ce este acum UE, care se ocupa de asta. Reduc costurile, si maresc beneficiile. Problema lor este, acum, ca gestionarul, UE, traverseaza o ingrozitoare criza de credibilitate, si este paralizata, la nivel de decizie. Iar originea crizei este localizata la nivelul cuplului franco-german. Care nu mai poate propune nimic pentru a revitaliza proiectul european. Culmea, acum americanii descopera cu oroare ca ei au generat aceasta criza, neintelegand specificul societatilor europene. Impunand neo-liberalismul tarilor din UE si conducerii de la Bruxelles au distrus modelul social european, care functiona pe post de calmant in caz de crize. Probabil ca la Washington cineva are viziuni despre viitorul UE, si gaseste de cuviinta sa schimbe conducerea motorului Uniunii, cuplul franco-german. Prin Brexit SUA au pierdut un instrument de control asupra Uniunii. O felicita Trumpisorul Londra pentru ca a iesit din viesparul bruxellez. Doar ca aceia care chiar decid la Washington nu sunt deloc fericiti cu Brexitul. Ideea armatei europene, enuntata de Paris si sustinuta de Bruxelles este un mod de a cere Washingtonului sa puna capat ocupatiei din Europa, la fel cum modelul Europei cu mai multe viteze lasa la periferie tarile cele mai pro-americane, cele din Est, care sunt si periferia nefericita a imperiului interior european. Iar ideea are si un substrat cat se poate de economic: armata europeana inseamna si industrie europeana de aparare, adica batrana metoda keynesiana de a iesi din rahat prin cheltuieli publice. SUA nu cheltuiesc, oricat ar parea de ciudat, cine stie ce pentru a tine sub ocupatie Europa. Din 1945 tarile europene, invinse si invingatoare in WW II tot platesc pretul ocupatiei. Cum l-am platit si noi, cei din Est, fata de URSS. Si cum il platim acum americanilor, cu cele doua procente din PIB alocate apararii. Daca ideea franco-germana ar prinde contur, ei bine, SUA ar trebui sa plateasca pentru ocupatie. Si nu cred ca-si permite! Din pacate, nici Europa nu-si permite pretul libertatii! Vestele galbene n-au aparut din neant. Miscarea a prins pentru ca este limitata strict la problemele claselor populare franceze. Dar initiatorii au atins obiectivele: au zdruncinat grav puterea lui Macron. L-au legat de maini si de picioare. Pleaca sau nu, visele lui si ale lui Merkel despre viitorul UE s-au spulberat. Merkel se va replia mai repede si cu pagube minime. Macron, nu. Nu e politician crescut, ci facut. Nu stie ce si cum cu politica. Se vede! Sigur este un lucru: gestionarul european al ocupatiei americane in Europa este pe tobogan. Si nici americanii nu stiu ce sa faca acum cu el. Ar trebui sa le pese, pentru ca fara Bruxelles e mult mai rau pentru Washington. E foarte posibil ca apelul la incetarea ocupatiei sa vina din partea natiunilor europene, nu din partea unor lideri politici efemeri. Si aici ne intoarcem la anii 1960, care au multe in comun cu anii astia de dupa 2010. Iar de slabiciunile europenilor si americanilor profita China si Rusia. Alti hegemoni care abia asteapta sa puna mana pe putere la nivel global. Si de platit platim tot noi.