Virgil Iordache: Despre lene
Sa nu ne fie lene sa vorbim despre lene. Pentru ca lenea e in spatele multor rele din tara noastra. Lenea te face sa ramai in urma ta insuti, sa nu ajungi sa fii ceea ce crezi pe buna dreptate ca ai putea fi. Atunci cineva trebuie sa fie de vina, iar dragostea de sine te face sa crezi cel mai adesea ca altii sunt de vina. Sunt vinovati ca nu sunt lenesi. Sunt demni de a fi urati pentru ca tu crezi ca ei se cred altceva decat esti tu. De fapt, ei doar sunt altceva, fara a se crede, iar tu esti ce ai ales sa fii. Fugi de raspundere si proiectezi asupra lor dispretul fata de tine insuti. Cand iti asumi raspunderea, iesi din lene si te pui pe treaba. Lenea te face sa ajungi la vicii si irosire. Omul care lucreaza are multumire din rezultatul muncii lui. Omul lenes trebuie sa caute multumire in alt fel si foloseste roadele putinei munci ca sa obtina ceva despre care crede ca inseamna mai mult decat a facut. Dar nu este mai mult. Fie o placere cultivand un viciu, fie obiecte de status pe care avandu-le banuieste ca va fie privit de catre ceilalti altfel decat ca ceea ce este, un lenes. Viciile il vor scufunda in decrepitudine, iar lucrurile valoroase, contrastand cu realitatea din spate, il vor trimite in ridicol. Cand te privesti in oglinda si vezi realitatea asa cum este, poti iesi din lene. Cand sesizezi compasiunea din privirile unora in care ai incredere poate exista o oportunitate sa te pui pe treaba. Daca n-o vei face, lenea te duce la suparare si furie. Furie fata de tine si fata de ceilalti. In fond, nu esti singurul lenes, de ce tu sa fii demn de mila si nu altii? De ce doar tu sa fii ridicol? Asa e omul, lenes, Homo ignavus. A munci e o cruzime fata de firea omului, fata de starea sa naturala. Vizitarea unei tari de oameni harnici sau a unei regiuni cu astfel de oameni din tara ta te poate trezi la realitate, te poate face sa te pui pe treaba. Dar nu faci asta, ti-e lene. Ajungi atunci la hotie. Ce altceva esta a fi corupt si a plagia decat un semn al lenei, refuzul muncii pentru a atinge bunastarea si recunoasterea pe care altii le-au dobandit in mod corect? Ai putea sa iti propui doar ceea ce poti avea si fi in mod corect. Dar complexele de inferioritate datorate propriei leni te fac sa vrei mult mai mult, ca sa devii demn de respect in propriii tai ochi. Lenesul are doar planuri mari. Nu iubeste munca, nu iubeste rabdarea, nu intelege ca drumul conteaza la fel de mult ca destinatia, ca destinatia e definita prin drum, ca nu are nici o realitate in afara acestuia. Nu intelege de ce un om de 75 de ani da la coasa. Varf fara pantele muntelui nu exista. Ca lenes ajungi furand la destinatie, ai o hartie fara acoperire, o vila, dar vezi ca e lipsit de sens sa fii acolo. Atunci iti spui ca drumul e absurd si o spui si altora. Ridici minciuna la rang de lege. Si toti mintim si ne mintim intr-un spectacol social ionescian. Cu lenea iti pierzi mintile. Iar apoi iti aperi nebunia. Ajungi la ipocrizie. Ipocrizia apara reduta vietii nemuncite si bunurile furate. Te linistesti alaturi de alti lenesi, laudand si primind laude pentru roade precare prezentate ca reale. Tot ce ai furat e munca ta, accentuezi. Zi si noapte ai lucrat. Ba chiar incepi sa lucrezi pe ici, pe colo ca sa arati ca tu esti altfel, nu esti lenes. Dar la ce-ai obtinut pe alte cai nu renunti. Imparatul e gol. O stim in singuratate, insa ne e frica de consecintele rostirii adevarului si de munca. Cei care o spun sunt calificati ca nebuni, sau necivilizati, sau dusmani. Cand lenea e un mod social de viata, se instaleaza o cultura a dispretului ascuns sub forma respectului formal. Ne e greata de felul in care traim. Lenesii si harnicii au drumuri despartite. Nu e nimic de facut impreuna. Drumurile se pot uni doar prin ridicare din lene sau prin cadere in lene. Lenesii nu trebuie dispretuiti sau urati pentru ca sunt lenesi, asta ii va bloca in lene. Lenesii trebuie, pur si simplu, pusi la treaba. Nu ajuta niciodata lenesii mai mult decat strictul necesar. Da-le mijloacele pentru lucru, nu rezultatul final.

(sursa: romanialibera.ro)