MAGAZIN: Dovezi si scepticism OZN (Autor: DAN D. FARCAS)
Fizicianul nuclear Enrico Fermi era faimos pentru intrebarile sale provocatoare. In 1950, la Laboratorul National Los Alamos, dupa ce a discutat despre OZN-uri la o masa, Fermi a intrebat: Unde sunt toti astia?. El a estimat ca in galaxie exista aproximativ 300 de miliarde de stele, multe dintre ele cu miliarde de ani mai batrane decat Soarele si gazduind planete locuibile. Chiar daca viata inteligenta s-a dezvoltat pe un procent extrem de mic din aceste planete, totusi ar trebui sa existe o multime de civilizatii inteligente in galaxie, de la cateva zeci, la zeci de mii. Cu tehnologiile bazate pe rachetele pe care le-am dezvoltat pentru calatoriile in spatiu, ar fi nevoie de un interval intre 5 si 50 de milioane de ani, pentru ca o civilizatie ca a noastra sa colonizeze toata galaxia (Calea Lactee). Alte civilizatii fiind mai vechi, trebuia sa fi facut acest lucru, chiar de mai multe ori. Deci ne putem intreba - unde sunt aceste civilizatii? Discrepanta dintre ideea ca civilizatiile extraterestre ar fi normal sa fie aici si faptul ca nu exista dovezi pentru asa ceva, a fost numita Paradoxul lui Fermi. Pe 28 iunie 2018, Kevin Knuth, profesor asociat de fizica, la Universitatea statului New York din Albany, a postat un articol cu titlul Suntem singuri? Intrebarea merita un studiu stiintific serios, articol care merita atentia cititorilor nostri, avand in vedere experienta autorului, intre altele ca cercetator al NASA.

Obsesie nationala

Kevin Knuth arata ca la intrebarea daca suntem singuri s-au dat multe raspunsuri, dar niciunul satisfacator. A fi singuri in acest imens Univers este o perspectiva stanjenitoare. Iar daca nu suntem singuri si exista acolo cineva, sau ceva, mai puternic, este infricosator.
- Oamenii se tem de extraterestrii care ar vizita Pamantul. Poate ca, din fericire, distantele dintre stele sunt foarte mari. Cel putin asa ne amagim noi, novicii care abia acum invatam sa calatorim prin spatiu - spune Knuth.
Problema farfuriilor zburatoare a devenit o obsesie nationala printre americani dupa ce Kenneth Arnold a vazut, in 1947, din avionul pe care il pilota, niste obiecte care zburau, saltand precum o farfurioara aruncata razant pe suprafata unui lac. Autorul articolului recunoaste ca a fost interesat intotdeauna de posibilitatea ca o calatorie interstelara sa fie realizabila din punct de vedere tehnologic. In 1988, pe cand era student postuniversitar, in cursul unei discutii despre fenomenul OZN, un profesor de fizica i-a povestit ca avusese colegi angajati la Baza Fortelor Aeriene Malmstrom din Great Falls, Montana, unde OZN-urile blocasera functionarea unor rachete nucleare. Pe atunci si-a zis ca acel profesor vorbea prostii. Dar 20 de ani mai tarziu, a fost uimit sa vada o inregistrare a unei conferinte de presa, cu mai multi fosti membri ai Fortelor Aeriene ale SUA, inclusiv unii din Malmstrom AFB, care descriau astfel de evenimente, petrecute in anii 1960. Ulterior a inteles ca trebuie sa ne obisnuim cu posibilitatea ca unele dintre obiectele zburatoare neidentificate, care depasesc cele mai bune aeronave disponibile si sfideaza toate explicatiile, ar putea fi, cu adevarat, acei vizitatori de departe. Iar numarul de astfel de observatii este covarsitor. E adevarat, Carl Sagan a rezumat in mod corect situatia spunand ca afirmatiile extraordinare necesita dovezi extraordinare si nu a existat nicio intalnire OZN atat de bine documentata incat sa convinga orice sceptic. In plus, multe guverne, din intreaga lume, au ascuns si au secretizat multe informatii despre astfel de intalniri. Dar exista destule fragmente de dovezi care sugereaza ca problema trebuie abordata stiintific. Numai ca metoda stiintifica cere ca ipotezele sa poata fi testate. Iar intalnirile OZN nu sunt nici controlabile, nici repetabile, ceea ce face ca studiul lor sa fie o reala provocare. Dar adevarata problema, in opinia lui Knuth, este ca subiectul OZN este tabu. Pentru a potoli fascinatia publicului fata de acest subiect, decenii in sir, guvernele, oamenii de stiinta si mass-media au declarat, in esenta, ca toate observatiile OZN sunt efectul fie al unor fenomene meteorologice, fie al unor actiuni umane. Ca nu exista nave spatiale extraterestre, ca niciun nepamantean nu ne-a vizitat si ca teama de ei este un nonsens. OZN-urile sunt excluse astfel de la un studiu stiintific serios, fiind marginalizate si ingramadite printre pseudostiinte si teorii ale conspiratiei. Multe dintre aceste intalniri - chiar daca un procent foarte mic din total - sfideaza explicatiile conventionale.
- Din pacate, spune Knuth, scepticismul OZN a devenit o religie, oferind adesea ipoteze prostesti, care descriu doar unul sau doua aspecte ale unei intalniri OZN, intarind astfel convingerea populara ca exista o conspiratie. Un om de stiinta trebuie sa ia in considerare toate ipotezele posibile, care explica toate datele, si din moment ce se stie putin in acest sens, ipoteza extraterestra nu poate fi exclusa.
Iar mass-media amplifica scepticismul prin publicarea unor informatii senzationale despre OZN-uri, dar totdeauna pe un ton neincrezator si zeflemitor, linistind publicul ca asa ceva nu poate fi adevarat. Knuth scrie ca a fost deseori intrebat de prieteni si de colegi:
- De ce astronomii nu vad OZN-uri?
Adevarul este ca ei vad! In 1977, Peter Sturrock, profesor de stiinte spatiale si astrofizica la Universitatea Stanford, a trimis 2 611 de chestionare, privind observarea OZN, catre membrii Societatii Astronomice Americane. El a primit 1356 raspunsuri, din care 62 de astronomi, deci 4,6%, au spus ca au fost martori sau au inregistrat fenomene aeriene inexplicabile. Peste 80% dintre respondenti se declarau dispusi sa studieze fenomenul OZN daca ar exista o modalitate de a face acest lucru. Dar exista numeroase observatii ale fenomenelor aeriene inexplicabile facute de astronomi, publicate in reviste stiintifice, inca din anii 1700 si 1800. Printre dovezile cele mai convingatoare sunt observatiile care au venit de la oficiali guvernamentali. In 1997, guvernul chilian a infiintat organizatia CEFAA, pentru a studia OZN-urile. Anul trecut, de pilda, CEFAA a publicat imagini ale unui OZN filmat cu o camera in infrarosu Wescam, montat pe un elicopter. Incepand cu 2008, tari precum Brazilia, Canada, Danemarca, Ecuador, Franta, Noua Zeelanda, Rusia, Suedia, Regatul Unit s.a.m.d., si-au declasificat dosarele OZN. Comitetul Francez pentru Studii aprofundate COMETA, un grup neoficial de studiu OZN, compus din oameni de stiinta si ofiteri de rang inalt, au ajuns la concluzia ca 5% dintre intalnirile raportate au fost bine documentate si totusi inexplicabile: Cea mai buna ipoteza disponibila a fost ca navele observate erau extraterestre. Iranul a fost preocupat de OZN-uri sferice (pe care le-au numit drone CIA), observate in apropierea instalatiilor nucleare. Conform relatarilor, ele aveau circa 10 metri in diametru, puteau atinge viteze de pana la Mach 10, si puteau parasi atmosfera, fara a avea suprafete portante sau un mecanism vizibil de propulsie. Astfel de aeronave sunt de neconceput la ora actuala pentru noi.

Dovezi convingatoare?

In decembrie 2017, The New York Times a dezvaluit o poveste despre programul clasificat de identificare a amenintarilor la aviatie avansata, un program de 22 de milioane de dolari. Cu aceasta ocazie, Pentagonul a declasificat si a lansat trei videoclipuri de intalniri OZN luate cu camere cu infrarosu, montate pe avioane de lupta F-18. Aceste dovezi ar trebui sa fie convingatoare. Iar colonelul John Alexander comenta:
- Dezvaluirea a avut loc demult. Stiu o gramada de generali, inclusiv generali sovietici, care au declarat public ca OZN-urile sunt reale. Ma intreb: de cate ori trebuie ca astfel de inalti oficiali sa vina si sa spuna ca fenomenul este adevarat?
Exista deci dovezi solide ca un mic procent din observatiile OZN sunt nave structurate, neidentificate, care prezinta capacitati de zbor dincolo de orice tehnologie umana cunoscuta. Desi nicio observatie nu indeplineste, in mod riguros, cerintele stiintei, exista cazuri cu observatii simultane ale mai multor martori de incredere, exista inregistrari radar si dovezi fotografice care dezvaluie convingator modul lor de activitate. Informatiile declasificate pana acum, din studii secrete, sunt interesante, dar nu sunt utile stiintific. Subiectul merita o cercetare stiintifica deschisa, pana cand va exista un consens stiintific bazat pe dovezi si nu pe asteptari sau prejudecati. Daca exista intr-adevar nave extraterestre care viziteaza Pamantul, ar fi foarte util sa stim mai multe despre ele, despre natura lor si intentiile lor. Mai mult decat atat, aceasta ar reprezenta o mare oportunitate pentru omenire, promitand extinderea si avansul cunostintelor si tehnologiilor noastre, precum si redimensionarea intelegerii noastre cu privire la locul nostru in Univers.

(Sursa: revistamagazin.ro)