ZIARUL LUMINA: Duminica lacramioarelor (Autor: Prof. Univ. Constantin Milica)
La multe popoare din Europa de Vest exista traditia ca in luna mai sa se sarbatoreasca Duminica lacramioarelor. In Franta, Belgia si Elvetia, aceasta sarbatoare are loc in prima duminica a lunii, cand natura isi imbraca mantia multicolora cu cele mai frumoase flori, ce incarca aerul cu parfum, culoare si sanatate. In traditia multiseculara a poporului francez, transmisa si la belgieni si elvetieni, exista un vechi obicei ca, in prima duminica din luna Mai, sa se daruiasca celor dragi cate un buchet de lacramioare, ca un mesaj al urarilor de noroc in viata pentru tot anul. Un ceremonial aparte are loc la donarea unei plante cu 13 floricele, care sugereaza o dragoste pura, adesea netransmisa inca. Inca din Antichitate, lacramioara a generat multe legende, scrise sau transmise oral din generatie in generatie. Se considera ca lacramioarele au aparut odata cu primii oameni, Adam si Eva. Din lacrimile Evei, izgonita din gradina Edenului, au rasarit aceste gingase floricele. O legenda impresionanta spune ca Maica Domnului, cand L-a vazut pe Iisus rastignit, a varsat lacrimi sub Crucea de pe Golgota, care s-au transformat in lacramioare. Apoi, Sfanta Fecioara s-a retras in Gradina Ghetsimani si s-a rugat Tatalui Ceresc sa-i ierte pe acei oameni care au savarsit pacatul uciderii si sa le trimita un simbol al legaturii cu El. Atunci Dumnezeu i-a ascultat ruga si a facut sa rasara numeroase flori mici si albe din pamantul udat de lacrimile Sfintei Marii. Aceste flori s-au raspandit in toata lumea, iar calugarii le-au dat numele de lacramioare. In popor, florii i s-au atribuit mai multe denumiri, ca margaritar, margaritarel, clopotele de mai, clopotele, dumbravioara, flori domnesti, floarea turcului, sufletele, gherghite si iarba Sfantului Gheorghe. Denumirea stiintifica - Convallaria majalis - deriva de la cuvantul latin convallis - vale si de la grecescul leirion - crin (crinul vailor), avand in vedere locul unde cresc plantele si mirosul de crin al florilor. Denumirea de specie provine din cuvintele majus - mai si mense - luna, intrucat infloreste in luna mai. Chiar denumirile utilizate de unele popoare amintesc epoca de inflorire (in limba germana Maiglockchen - clopotele de Mai, iar in limba maghiara Gyongyvirag - floarea Sfantului Gheorghe). Plantele sunt intalnite in flora spontana, sub umbra padurilor de foioase (mai ales de stejar si fag), prin tufarisuri, lunci, pe terenuri umede, umbrite, racoroase, fertile si bogate in calciu. Se cultiva in parcuri, gradini si cimitire ca planta ornamentala, fiind preferata pentru parfumul suav si pentru forma atractiva a clopoteilor. Specia este originara din emisfera nordica (Europa, vestul Asiei si America), cu o deosebita valoare decorativa pentru ansamblul parcurilor si al gradinilor. Inflorirea are loc in lunile aprilie-iunie, in functie de altitudinea locului. In scopuri terapeutice se recolteaza florile inainte si in timpul deschiderii complete (lunile aprilie-mai), precum si frunzele fara petiol, adunate inainte de formarea fructelor (lunile mai-iunie). Daca se culeg mai tarziu, isi schimba usor culoarea in timpul uscarii. Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua. Dupa transportul in cosuri, uscarea frunzelor se face artificial, in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 60-1000C, asigurand conservarea principiilor active si pastrarea culorii verzi. Uscarea lenta la soare sau la umbra mareste riscul de ingalbenire a frunzelor. Florile se usuca la umbra in camere bine aerisite. Pentru a obtine 1 kg produs uscat necesita 8 kg flori sau 6 kg frunze proaspete.

Proprietatile terapeutice

Datorita continutului in heterozide si saponozide, atat frunzele, cat si florile au proprietati cardiotonice, cu efecte rapide, dar de scurta durata, in comparatie cu medicamentele digitalice. In plus, se constata actiuni diuretice, sedative, antispastice, hemolitice, coronarodilatatoare, usor purgative si revigorante. Din vremuri vechi, florile de lacramioare au fost folosite ca tonic-cardiace, in tratamentul unor boli de inima. La unele popoare, infuzia in vin a florilor era considerata mai scumpa decat aurul si buna la toate bolile, inclusiv la paralizie si epilepsie, linistirea colicilor, dureri de pantece, crampe cu lesin la prunci si la lauze, dureri de ochi si friguri.

Preparatele din frunze combat infarctul miocardic

Pe baza unor indelungate experimentari s-a stabilit ca frunzele de lacramioare au efecte directe in bolile de inima, respectiv infarct miocardic, decompensare, insuficienta cardiaca de natura sclerotica, scleroza coronariana, ateroscleroza, aritmie (regleaza ritmul cardiac fara a ridica valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitatii, angina pectorala si hipertrofia inimii. Fara rezerve, sunt recomandate in cazul leziunilor cardiace cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere). Prin tratamente supravegheate de medic da bune rezultate in afectiunile sistemului nervos la persoane cu ameteli, nevralgii, migrene de natura nervoasa, dureri de cap, nevroze cardiace, epilepsie si apoplexie. In boli reno-genitale actioneaza eficient in caz de leucoree (poala alba), nefrite, hidropizie renala, sarcina si menopauza. La nivelul aparatului respirator intervine in dureri de piept, gripa si pneumonie. Rezultate bune s-au constatat si in tratamentul reumatismului si al gutei, precum si la persoane cu boala Basedow (gusa). Candva, era obiceiul de a pune tulpini florifere de lacramioare in cada de baie a copiilor anemici, pentru intarirea sistemului muscular si nervos.

Otetul de lacramioare, bun pentru durerile de cap

Ca tonic cardiac, se recomanda in cazul intolerantei la tratamentul cu glicozide digitalice (din frunze de Digitalis purpurea). De aceea, in multe tari se prepara diferite medicamente din frunze si flori de lacramioare (Convacard, Corloges, Miroto), administrate sub control medical.
In tratamentele naturiste se folosesc:
- infuzie dintr-o lingurita frunze uscate la 250 ml apa clocotita; dupa infuzare in vas acoperit timp de 10-15 minute, se indulceste dupa gust si se ia cate o lingura de 3-4 ori pe zi, atunci cand apar crize dureroase de inima sau palpitatii cardiace;
- tinctura dintr-o parte flori si trei parti alcool, care se lasa la macerat cu agitare zilnica, timp de 14 zile, dupa care se strecoara si se consuma cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, in caz de migrene nervoase, nevralgii si ameteli;
- tinctura din 100 g masa proaspata de frunze si flori, care se stoarce, iar peste suc se adauga 18 ml alcool 900 si 15 g glicerina si se completeaza cu apa pana la 100 ml; dupa 2-3 zile de macerare se iau cate 30-40 picaturi de 2-3 ori pe zi in cazul crizelor cardiace acute;
- otet de lacramioare obtinut prin macerarea florilor proaspete in otet de vin timp de 8-10 zile; se strecoara in sticle brune si se miroase in caz de nevralgii si dureri de cap;
- pulbere din flori si frunze uscate si macinate fin, din care se ia cate un varf de cutit in putina apa, la crize cardiace, ameteli aparute dupa suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi si urechi, in nevralgii si cefalee;
- amestec de flori proaspete (2 g) cu miere de albine, avand efecte purgative sau contra palpitatiilor;
- injectii intravenoase cu convalatoxina contra insuficientei cardiace.

Atentie la supradoze!

Observatii: la supradozare, preparatele din lacramioare devin toxice, scad tensiunea arteriala, maresc ritmul cardiac, provoaca tulburari cardiace si respiratorii, poliurie, ameteli, sufocare, greturi, crampe, dureri abdominale, spasme, ajungand pana la stop cardiac. Aceste efecte contradictorii, vindicative pentru inima, pe de o parte, si toxice, pe de alta parte, simbolizeaza pentru lacramioare doua laturi opuse: iubirea si ura, dragostea si moartea. Fructele rosii sunt foarte toxice si se exclud de la consum.
In cosmetica se recomanda infuzia din 30-40 g frunze si flori la 1 litru de apa, cu care se curata tenul, avand efecte tonice si revigorante.

Intrebuintarile uleiului eteric

Uleiul eteric de lacramioare se prepara din 200 g flori proaspete, macerate timp de 15 zile intr-un amestec de 750 ml alcool 900 si 250 g glicerina, cu presarea masei vegetale. Acest parfum natural prezinta note feminine, imbatatoare si dulci si are multiple utilizari:
- o picatura pentru parfumarea batistei;
- doua picaturi se pun in sacul de aspirator;
- trei picaturi pentru parfumarea unui dulap;
- patru picaturi se pun in vasul pentru parfumarea incaperii;
- cinci picaturi se pun in cada de baie;
- sase picaturi se amesteca in crema de corp;
- 12 picaturi se amesteca in gelul de masaj.

In decorarea parcurilor si gradinilor, soiurile nou-create se folosesc pentru amenajarea bordurilor, in jurul boschetelor de arbusti ornamentali sau la poalele arborilor mari, asigurand o nota de finete prin frumusetea inflorescentelor si prin parfumul doosebit de placut al florilor. In decorarea interioarelor se folosesc flori taiate in buchete, tinute in glastre mici, timp de 8-10 zile. Intrucat parfumul este prea puternic si vatamator, florile nu se pastreaza peste noapte in dormitoare, deoarece pot provoca dureri de cap, spasme, convulsii si delir.