Din ianuare 2018, copiii cu afectiuni de tip autist si din categoria afectiunilor cronice severe (diabet sau cancer), precum si parintii lor pot beneficia de consiliere gratuita in cadrul primei serii de programe psihoterapeutice de grup oferite de Asociatia de Psihoterapie, ce vor oferi sprijin de specialitate pentru integrarea intr-un context mental-emotional-social cat mai aproape de nevoile lor fundamentale. Programele sunt organizate in module cu o durata de 10 saptamani si o frecventa saptamanala. Detalii si inscrieri pe adresa asociatiei.
APCCG da astfel startul unei campanii de constientizare la nivel national a demersului de reintegrare intr-un context social al normalitatii pentru copiii ce se confrunta cu aceste afectiuni.
La campanie s-au alaturat Manuela Harabor, Magda Catone, Lamia Beligan, Monica Davidescu, Raluca Moianu, Geanina Corondan, Claudia Pavel, Cristina Balan, Vlad Mirita si Andreea Stroe, care au vorbit pe 7 decembrie, la Palatul Mogosoaia, despre nevoile celor ce duc o lupta existentiala cu boala si au contribuit la o strangere de fonduri in acelasi scop.
Sunt copii care, de la varste fragede, devin captivii unei vieti in care afecțtiunile lasa rani adanci nu doar la nivel fizic, ci si emoțtional. Cel mai adesea ranile se transforma in traume de natura psihologica pe care copiii, respectiv tajung sa le dezvolte chiar si in situatia infrangerii acestor afectiuni. Sunt si copii care sufera de boli ajunse intr-un stadiu cronic ce implica un program medical solicitant, continuu, efort ce aduce cu el un intreg spectru emoțional deficitar, ingreunat de mediul social care adesea le asociaza stigmatul de caz special, spune Dr. Cristian Manea, fondatorul APCCG.
Acestor copii si parintilor lor APCCG le vine in ajutor prin suport psihoterapeutic orientat catre normalizarea si echilibrarea mental-emotionala. Am gandit un spatiu securizant din punct de vedere emotional in care acesti copii si parintii lor sa vina in contact direct cu alti copii si parinti cu aceleasi nevoi, prin impartasirea gandurilor si emotiilor proprii si, mai apoi, prin corectarea comportamentelor disfunctionale, sub atenta supraveghere si indrumare a specialistilor din cadrul asociatiei.
Lamia Beligan: Statisticile arata ca, in prezent, opt din zece copii diagnosticati cu cancer reusesc sa se vindece, fata de acum doua decenii, cand medicina reusea sa salveze doar doua din zece cazuri. Statisticile nu spun nimic despre urmele pe care cancerul le lasa pe trupul si in sufletul copiilor, nici despre rolul pe care familia si prietenii il joaca in lupta lor cu boala si pe drumul spre completa insanatosire a organismului. Pentru ca de cele mai multe ori, dupa lupta cu boala, dupa sute de ore petrecute in spitale, urmeaza o noua lupta, lupta continua pentru prevenirea posibilelor recidive.
Monica Davidescu: Problema societatii pe care o tragem dupa noi de multe secole este de a-i marginaliza pe cei handicapati, asa li se spunea la un moment dat tuturor, pe cei care sunt bolnavi, pe cei care nu pot. E o cutuma, din nefericire, o practicam si in zilele noastre. Oamenii haraziti cu cate un copil sanatos sunt luati de tavalugul vietii vor mai mult, mai bine, mai frumos, mai special, mai minunat, nu stiu ca mai binele e raul binelui de multe ori. Uita sa multumeasca in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ceea ce au. Cred in oamenii, parintii care ingrijesc un copil bolnav, care ingrijesc un copil cu nevoi speciale si acesti copii sunt suflete foarte, foarte puternice. Ce nu stim noi, ceilalti, este ca acesti oameni au nevoie de ajutor, pentru ca daca ei nu pot singuri intoteauna si nu sunt ajutati nu vor reusi sa duca mai departe aceasta putere pe care o au. In lucrul meu cu copii, am spus da orelor de relaxare de la Spitalului Fundeni ale copiilor cu cancer.
Manuela Harabor: Fiul meu, Andrei, este diagnosticat cu autism. O boala prea putin inteleasa, autismul beneficiaza astazi de terapii si tratamente controversate. De cele mai multe ori, parintii sunt instruiti de specialisti cu privire la exercitiile si activitatile pe care le pot desfasura impreuna cu copiii, insa mai putina atentie li se acorda lor, adultilor.