Catavencii: #securist (Autor: Doru Buscu)
Navala hunilor, secolul fanariot si coruptia micilor voievozi nu explica tot. Sunt cauze mai recente. Securitatea, de pilda.
De cand s-a maturizat, de cand a incetat sa fie o divizie a absurdului socialist, Securitatea si-a inmiit castigurile. Fosta retea militara care controla prin teroare mintea unui popor fara ambitii s-a corporatizat. Ce e azi Securitatea? E o clasa de organisme comerciale, un ordin de vertebrate profit-oriented, o plasa de retentie intinsa peste resursele depline: minerale, umane, politice si mai ales economice. Securitatea opereaza azi pe vechiul biotop al fricii, prostiei si resemnarii, dar cu instrumente aduse la zi. Si-a facut transplant de valori, si-a injectat in buze discursul european. Si-a schimbat sexul politic si se pudreaza seara de seara cu anticoruptie inainte sa iasa la televizor. Securitatea vorbeste azi despre integritate, progres, democratie si stat de drept. S-a transformat mai mult ca Saul din Tars pe drumul Damascului. Pana in 1990, Securitatea era un clan stalinist macinat de frustrare, care traia din contrabanda cu favoruri, santaj si produse de import. Gangsteri ai totalitarismului de saracie, ofiterii de Securitate indurau o opulenta marunta, in care uriasa lor putere teoretica nu aspira dincolo de cartusul de Kent. Dar situatia s-a schimbat radical. In iarna si primavara lui 1990, Securitatea si-a extins teritoriul de vanatoare de la mica invarteala la avutia nationala. A devenit o retea de prada cu legaturi neuronale complexe, cu scopuri identificate din timp si cu lacomii precise, cu acces la informatie, la putere, cu o retea nationala de colaboratori si complici.Intai de toate, dupa Revolutie, Securitatea a blocat privatizarile.Micul val de aer proaspat venit dinspre Occident, care indemna la reforma rapida, la restructurare, la atragerea investitorilor straini pe modelul german, polonez si ceh, a fost pus pe fuga cu duhoarea carpatina a celebrului NU NE VINDEM TARA. Blocarea privatizarilor a dus la falimentul industriei grele, cumparata de Securitate la preturi de nimic. Ca s-o cumpere insa, Securitatea a trebuit sa devalizeze bancile. Bancile au crapat si s-au scufundat pe urma titanicului Bancorex, tragand dupa ele, in adancuri si uitare, nesfarsita lista a securistilor debitori. Cand intreprinderile au ajuns in posesia lor, securistii le-au vandut repede samsarilor straini fiindca puteau face rost oricand de altele. In epoca deposedarii statului de active si de capital, Securitatea si-a alocat marile capturi: petrolul, gazele, aluminiul, electricitatea, minele, apele minerale, padurile, siderurgia, petrochimia. Inainte sa le ia in primire, Securitatea le-a capusat din toate puterile. Acest jaf cu 11 zerouri ar fi trebuit sa fie acumularea primitiva de capital local, dar a fost, in realitate, un munte de cash ferecat in paradisuri fiscale. Cine plange azi soarta capitalului romanesc uita ca sumele vitale, care explica inapoierea si zbaterea noastra la periferie, au parasit definitiv tara. Incepand cu anii '91-'92, la trambita Securitatii, ostenii ei s-au infiintat la apel. Din interior sau din afara, agentii s-au prezentat la incredintarea directa. Legenda primului milion e o simpla nota informativa. Capitalul privat romanesc a fost, de fapt, capitalul statului. De la Fratii Paunescu si Ioan Niculae la Dan Adamescu si Dan Voiculescu, intr-o paranteza mare cat trei cincinale incape toata povestea preluarii, tot darwinismul securist care i-a transformat pe fostii maiori ai statului comunist in magnati ai statului de drept.Dupa ce a lichidat bancile, Securitatea a invocat incapacitatea romanilor de a le gestiona si a cerut privatizarea lor. Sistemul nostru bancar e in proportie de 90% strain, iar mare parte din corporatiile multinationale care au descalecat aici au venit prin diligentele unor securisti mai mult sau mai putin celebri. Asa incat, cu un stanga-mprejur la vedere, Securitatea vorbeste azi si cu vocea capitalului strain pe care comunismul o antrenase sa-l combata.

Cine e, de fapt, Securitatea?

Nu e nici Sistemul si nici Binomul. Nu e nici suma institutiilor de forta luate ca atare si nici incrucisarea mafiilor politice cu clientela de partid. Securitatea e cate putin din toate, e o suma selectiva a acestor centre de abuz. Donatorii de gena sunt vechii generali cu nerabdare de milionar, batrana elita informativa de la usa dictaturii ceausiste. Aceste slugi crude si informate din amurgul comunist au fost tehnologii raptului, singurii oameni care stiau, la o adica, cum se fac genocidul, miliardul sau lovitura de stat. Ei au creat navodul si ei au identificat toana. Reteaua a functionat in campul magnetic al interesului. Fara ca cineva sa enunte regulile, ele au fost aplicate in mod reflex, organic si disciplinat, intr-o necesitate biologica a coloniei de termite. Puterea politica e un detaliu, the core value a ramas intotdeauna banul. Azi, Securitatea isi administreaza averea si influenta prin nepotii acelor vremuri. Ca si nepotii Cosei Nostra, nepotii Securitatii s-au corporatizat. Se vantura prin companii internationale, intermediaza descinderi de capital, conduc banci cu capital strain, castiga alegeri, numesc ministri si procurori. Tribul lor e upper-class, copiii lor studiaza la London School of Economics. Cand si cand, se amesteca in deruta publica, isi ingroasa vocea si condamna derapajele democratiei de la Bucuresti, sustin lupta anticoruptie si isi pun pe pagina de Facebook personala #rezist.

Sursa: catavenncii.ro