Anonimus.ro: Portretul revolutionarului de profesie (Autor: Cristian Patrascu)
Se rasuceste putin spre dreapta Lenin in muzeu! Acesta este astazi revolutionarul de profesie invocat de el in urma cu un secol, asa a ajuns, in halul asta! Pe atunci, vazand ca masele, acceptand sistemul, sunt cel putin rezervate in a lupta pentru minunata lume noua promisa de comunism, fara natiuni si patrii, Lenin a ajuns la concluzia ca popoarele nu vor infaptui niciodata prin ele insele revolutia proletara mondiala si, prin urmare, vor trebui conduse de cate o mana de alesi - revolutionarii de profesie, - care vor trebui sa aduca Lumea noua. Aceeasi tehnica, aceeasi strategie este utilizata si aplicata astazi prin intermediul scolilor sorosiste, care fabrica pe banda rulanta noi revolutionari de profesie, oameni liberi si frumosi, spirite libere si universale, adepti ai stupidei lipse de prejudecati, ai dezinhibarii totale si acceptarii neconditionate a noului, spre o perfecta si idilica lume noua, fara frontiere, fara natiuni, fara traditii, fara preconceptii, in care oamenii doar sa se iubeasca si sa fie fericiti, Lumea noua.nnIdeea lui Lenin a fost ca masele imobile aveau nevoie de un corp de PERCEPTORI ai revolutiei care sa le insufle ardoarea necesara, prin orice mijloace.
- Niciodata in istorie - scria Lenin in mica sa lucrare CE-I DE FACUT? (1902) - o clasa nu a invins atata vreme cat nu a dat nastere unor lideri politici capabili sa organizeze miscarea si sa o dirijeze.
Iar cei care dirijeaza astazi noua revolutie, civica, sexuala, democratica si cum mai vreti sa o numiti, sunt noii PERCEPTORI care, de sus in jos, insufla poporului ardoarea catre societati deschise, toleranta fata de orice, minte deschisa, dar mai ales spre internationalism si un model cultural unic, cel multicultural, deja esuat. In fundamentarea noii caste de membri anonimi ai dictaturii colective si organizarea partidului bolsevicilor, Lenin s-a inspirat din Catehismul lui Neceaev (1869). Principiile sale vor deveni indreptarul de munca si viata al oamenilor noi comunisti. Lucrarea defineste revolutionarul de profesie astfel:
- Revolutionarul este un om predestinat. El nu are interese personale, treburi private, sentimente, legaturi particulare, proprietate; el nu are nici macar nume. Totul la el e absorbit de un singur interes, mai presus de toate celelalte, de un singur gand, de o singura pasiune: revolutia. El a rupt orice legatura cu ordinea publica, cu lumea civilizata in ansamblul ei, cu toate legile, conventiile sociale si regulile morale ale acestei lumi.
Acesta era cel de atunci, iar cel din prezent, asemenea:
- Nu respecta ordinea publica, respinge conventiile sociale si regulile morale.
Revolutionarul de profesie de atunci se va fi dovedit un om certat pe viata si pe moarte cu lumea veche, pe care vrea, nu sa o inlocuiasca, ci sa o extermine, pentru un viitor pe care nu poate si nu vrea sa il defineasca prea bine, pentru ca nu vrea si nu poate sa manifeste prejudecati. Cel mai important este ca acest viitor sa se construiasca in jurul sau si al celor ca el. Singur si stingher in randul poporului cu moravuri invechite, revolutionarul de profesie realizeaza paradoxul de a-si inchipui ca isi duce asa-zisa lupta in numele poporului, fara a se confunda vreodata cu el, ba dimpotriva. Ca detinatori ai adevarului cel nou, si absolut, desi neverificat, principala sarcina pe care declarau ei ca si-o asumasera era educatia revolutionara a maselor. Poporul nu stie mai bine, poporul accepta conducerea clasei burgheze, corupte si asupritoare, accepta sa mearga la razboi pentru ideile de natiune si patrie, masele sunt manipulate cu ajutorul lui Dumnezeu, al religie, un opium pentru popor. Pe cand el, revolutionarul, doar el printre atat de multi, stie ca burghezia si mosierimea, clasa conducatoare, trebuiesc inlaturate ca relicve ale vechii lumi, natiunea si patria sunt notiuni perimate ce vor fi inlocuite de universalitatea si fraternitatea proletarilor individuali, uniti, din toata lumea, iar religia va fi inlocuit de cugetarea libera, iar Dumnezeu e preferabil sa moara. Paralelismul merge mai departe: altfel formulate, acestea sunt ideile generale ale revolutionarului de profesie de astazi, progresist, care vrea schimbarea continua, nemultumit de sisteme, de structuri, de diferentele dintre oameni, de clasa politica, de frontiere, de preoti, de tot ce vine din trecut si nu se incadreaza viziunii sale sumare asupra viitorului. Departarea de popor de la bun inceput va fi cea care ii va transforma apoi, dupa victoria revolutiei, pe revolutionarii de profesie din trecut, deveniti conducatori comunisti, intr-o casta situata deasupra obiceiurilor si uzantelor celor pe care declarau ca-i reprezinta. Pentru ca revolutionarul de profesie de atunci si de astazi nu are alt judecator decat el insusi si pe cel ca el. Ajuns la putere, va fi la fel de antidemocratic ca si cel pe care l-a eliminat, ba chiar tiranic, doar ca lui nu i se mai aplica aceleasi criterii ale despotismului din trecut, pentru ca ele au disparut, odata cu vechea societate. In Romania, revolutionarul de profesie de astazi este de dreapta, prin forta imprejurarilor istorice. Dreapta este cea internationalista si progresisista, care accepta neconditionat interventia si stapanirea capitalului strain, iar liderii, ca si electoratul sau corporatist, are astazi farul calauzitor catre Bruxelles, si nu Moscova, iar modelul Uniunii Sovietice este astazi inlocuit de O TARA CA AFARA. In vreme ce stanga, apropiata de electoratul sau conservator, poporul imobil, rezistent la schimbare, pe care jura acum ca il respecta, are atitudini anticorporatiste deschise, declara ca va lupta pentru capitalul autohton si va avea puncte de vedere proprii la Bruxelles, la fel ca alte regimuri conservatoare din Europa (Polonia sau Ungaria). In acest context isi desfasoara activitatea, militantismul si lupta revolutionarul de profesie, idiotul util, rebelul fara cauza reala, alta decat rebeliunea insasi. El e nemultumit de popor, de tara, de clasa conducatoare corupta si asupritoare, de sisteme, de structuri, si cateodata de faptul ca oamenii poarta haine, nu se imbratiseaza pe strazi sau nu raman nemiscati. Vrea sa revolutioneze orice, daca asta i-ar aduce vreo importanta.

Scoate-ti pantalonii si da jos guvernul!

Iata-l! Acesta este revolutionarul de profesie de astazi si, in ciuda infatisarii sale deloc glorioase, multi tin sa ne asigure ca reprezinta minunata lume noua de maine. El poate sa organizeze cu acelasi patos si avant revolutionar, astazi un eveniment precum FARA PANTALONI IN METROU, mai tarziu un amplu miting pentru demiterea guvernului, si doar peste cateva saptamani o manifestare precum IMBRATISEAZA UN OM IN FATA TEATRULUI NATIONAL, apoi RAMAI NEMISCAT PENTRU 1 MINUT IN PIATA ROMANA, si peste putin timp PRIVESTE IN OCHI UN STRAIN, VREME DE 5 MINUTE, IN PARCUL IZVOR, dar apoi va lupta din nou impotriva lumii vechi, provocand intreaga societate sa lupte impotriva coruptiei, sa rastoarne guvernul, sa intemniteze, sa faca justitie, sa blameze votul majoritatii, sa faca revolutie, cu alte cuvinte. Ce face zilele astea este sa deturneze extravagant, ca de obicei, o nemultumire populara cauzata de o viitoare ordonanta care ar elibera sau disculpa politicieni infractori, catre intreaga tara, catre modul in care se voteaza. Potrivit presei, care a ajuns sa-l elogieze, acelasi Florin Badita a organizat evenimentul cu scoaterea pantalonilor in metrou, dar si manifestatiile din a treia zi de dupa Colectiv. A reprezentat SCANTEIA MANIFESTATIILOR DE LA COLECTIV CARE AU DUS LA CADEREA LUI VICTOR PONTA. Apoi este la originea manifestatiilor impotriva ipoteticelor ordonante de urgenta care ar gratia politicienii corupti. O ultima paralela istorica: cu exceptia catorva luni de lucru la observatorul astronomic din Tbilisi, Stalin nu a facut in intreaga sa viata vreo alta munca decat cea de revolutionar. Lenin, Trotki, Dzerjinski, Sverdlov, Molotov, Kaganovici, Kalinin, Vorosilov, Kamenev, Hrusciov, toti cei care s-au aflat in fruntea Revolutiei comuniste, nu au avut alte calificari atestate, nu prestasera vreo activitate stabila, calificata, pentru care sa fi fost retribuiti. Cat despre revolutionarul de profesie de astazi, el se bucura de reputatia unui IT-ist, dar conform profilului sau pe Linkedin nu este IT-ist, pentru ca a urmat doar cursuri de psihologie la universitatea Titu Maiorescu. El isi mai trece in CV studii la asa-zisele universitati Cros (http://cros.ro/universitate/) si Draper (http://www.draperuniversity.com/), care nu sunt de fapt universitati, sau macar scoli, ci niste traininguri fara nici o acreditare academica, in domeniul startupurilor IT si new media.

8ursa:anonimus.ro