Revista Magazin informeaza: OZN-uri in Romania anilor 1960 (Autor: DAN D. FARCAS)
Continuam cu cazuri OZN din Romania, incluse in cartea UFOS OVER ROMANIA. Scriitorul Emanoil Manoliu, ginerele marelui romancier roman Mihail Sadoveanu, ii povestea lui Ion Hobana:
- In toamna anului 1961, ma aflam la Manastirea Neamt. Intr-o foarte frumoasa seara, ma indreptam spre un pavilion de vara, in fundul parcului, unde imi petrec vacantele. Atunci am fost orbit de o lumina vie multicolora, care se stinse la fel de repede cum a aparut. Orbit pe jumatate, am distins cu greu un fel de nava, cu dosul in sus, deasupra unei mici inaltimi de dincolo de lac. Dupa cateva secunde, acest obiect se ridica brusc, vertical, ca un elicopter, dar in mod sigur mult mai repede. Era ca un disc cu baza concava, care putea avea 6-7 metri lungime si vreo 3 metri latime. Disparu ca un vartej in aer si am observat chiar deplasarea aerului cauzata de decolarea sa facuta cu o viteza fantastica. Dar nu s-a auzit nici un zgomot. Dupa ce am stat toata noaptea fara sa pot dormi, a doua zi dimineata m-am dus sa vad locul unde a fost obiectul, insotit de un preot, foarte sceptic asupra ceea ce i-am povestit. Spre marea noastra surprindere, am gasit acolo iarba parjolita si o usoara amprenta pe sol, ca si cum ar fi fost facuta de un obiect rigid.
Aceasta pare a fi una din primele semnalari ale unei aterizari OZN pe teritoriul Romaniei. Din pacate, martorul evenimentului nu s-a gandit atunci, in toamna anului 1961, sa faca fotografii sau schite ale locului cu pricina.

O lumina mica, dar intensa

Florin Goranescu, arhitect din Craiova, i-a relatat, in 1996, lui Calin Turcu urmatoarea intamplare:
- In vacanta de vara a anului 1961, pe cand aveam 15 ani, ma aflam in statiunea Lacul Rosu (jud. Harghita), la vila Mura. Intr-o seara, nu imi amintesc daca era iulie sau august, dupa apusul Soarelui, ma aflam in fata vilei cu inca doi colegi. Se inserase, cerul era senin, aparusera stelele. Priveam peisajul catre stanca Altarul, discutand cu cei doi colegi, cand am observat o lumina rosie care ne-a atras atentia, deoarece era amplasata pe stanca Altarul, in varf. In acest moment am inceput sa glumim, spunand ca a fost Â'electrificataÂ' steaua rosie din tabla vopsita, amplasata in varful Altarul de catre autoritatile comuniste de atunci. Lumina era de culoare rosie si scanteia. Diferenta de nivel intre amplasamentul vilei si varful Altarul este de cca. 300 m. Un timp, lumina a ramas aparent nemiscata, apoi a inceput sa se miste lent spre nord-est, astfel ca ne-am dat seama ca este vorba despre un eveniment insolit. In timpul observatiei, nu am auzit niciun zgomot. Marimea aparenta a obiectului era cam cat o moneda de 100 lei (3 centimetri) tinuta la distanta unei maini intinse; era rotunda, de un rosu foarte intens. Inaltimea aparenta a obiectului era cam de 60 de grade deasupra orizontului.
Cartea EXTRATERESTRII IN ROMÂNIA (vol.I, 2004, vol.II, 2005), a lui Calin Turcu, este de departe cea mai completa prezentare generala a observatiilor OZN din Romania, de la inceputuri pana la aproximativ 2005. Cazurile mentionate in cartea sa dezvaluie, intre altele, un val de rapoarte OZN in 1968. In situatia in care intre 1957 si 1965 sunt 0 pana la 3 cazuri pe an (cu un total de 11), in urmatorii ani sunt dupa cum urmeaza: 1966: 4, 1967: 10, 1968: 94, 1969: 26, 1969: 26, 1970: 17, 1971: 14, 1972: 9, 1973: 4, 1974: 28, 1975: 3, 1977: 20. Una dintre cauzele cresterii numarului de observatii a fost cu siguranta, sporirea gradului de constientizare a fenomenului OZN, in intreaga tara, precum si activitatea de culegere a cazurilor, efectuata de un numar de ufologi, mai ales de: Ion Hobana, Calin Turcu si Florin Gheorghita. Calin Turcu a aflat astfel de un incident survenit, in septembrie sau octombrie 1967, la o unitate de artilerie antiaeriana din localitatea Floresti, aflata la numai 6 km de municipiul Cluj-Napoca. Unul dintre martorii cazului (care a cerut ca numele sau sa nu fie facut public) i-a relatat, in scris, urmatoarele:
- Ne holbam la servanti cum manevreaza tunurile in toate directiile. Deodata, un caporal care era seful grupei, uitandu-se cu luneta tunului in sus ne-a atentionat: Â'Mai, vedeti obiectul ala acolo sus, ce dracu' o fi?Â' Toti cati am fost acolo, oameni pentru sase baterii, in jur de vreo 40 de militari tunari si subofiteri, ne-am uitat in sus. Am vazut un obiect interesant, de culoarea aluminiului, stand cam la 800 metri deasupra noastra, nemiscat. Treceau peste el nori calatori, dar dupa ce se insenina iarasi, era tot in acelasi loc. Era dupa amiaza, cam pe la cinci fara un sfert. Stiu asta, pentru ca toti ofiterii din cazarma erau adunati la poarta sa urce in autobuzul lor (de la ora 5) sa-i duca la Cluj.
Ion Hobana a investigat urmatoarea observatie: In dupa-amiaza zilei de 21 noiembrie 1967, orele 16:30-16:35, Marin V. David, din comuna Poienarii-Burchii, jud. Prahova, a mers in curtea casei sale ca sa taie lemne. Dintr-o data, un fenomen curios i-a atras atentia. In directia nord-vest, la un unghi de circa 30o deasupra orizontului (pozitia exacta avea sa fie reconstituita mai tarziu, la fata locului) se gasea un corp luminos foarte asemanator cu flacara unei lumanari intoarsa invers. Dupa parerea martorului, era vorba de un obiect care se gasea la vreo 30 de metri si, de la aceasta distanta, masura aproximativ 1,70-1,80 metri lungime (fiind de meserie croitor, Marin David avea un dezvoltat simt al masurilor). Asa cum a relatat:
- L-am urmarit tot timpul. A stat pe loc circa zece minute. Nu stiu de cand se afla acolo. Apoi a facut o curba in sus, in timpul careia coada i s-a alungit foarte mult (5-6 m). Dupa aceea a luat o pozitie paralela cu pamantul, coada lungindu-i-se din nou la vreo 10-11 m. Culoarea, la inceput albicioasa, palida, a devenit apoi ca flacara. A pornit incet, cu viteza unui avion de transport, in directia nord-vest. In acest moment, partea din fata parea de culoare inchisa. L-am urmarit pana a disparut la orizont ... Am strigat pe doctorul de la dispensar si pe niste vecini. Dar distanta e mare si nu m-a auzit nimeni. Eu unul nu ma induram sa ma misc, ca sa nu pierd din vedere obiectul cu pricina.
Intrebat cum se face ca nu l-au mai vazut si alti oameni din sat, Marin David a raspuns:
- De pe ulita nu se putea vedea, obiectul fiind destul de jos. Casa mea e la marginea satului. De aici incolo e camp. (Intr-adevar, ulita satului se gasea la un nivel mai scazut decat casa martorului).

Obiect lucitor, cu antene

Tot Ion Hobana a cules si urmatoarea intamplare. Schmidt Ladislau, functionar in industria miniera, din Petrila, jud. Hunedoara, povestea urmatoarele:
- In ziua de 22 noiembrie 1967, in jurul orelor 12:30, stand acasa in bucatarie, cu usa deschisa, m-am pomenit cu gainile fugind agitate spre mine fara sa le fi chemat sau sa le atrag cu graunte. Le-am gonit afara, dar ele au revenit si mai speriate in bucatarie, zburand pur si simplu si cautand sa se ascunda. Atunci iar le-am gonit afara si urmarindu-le in curte, crezand ca este vreun uliu, mai ales ca in sperietura lor se tot uitau in sus, mi-am inaltat si eu privirea spre cer si am observat foarte distinct un obiect lucitor (ca argintul sau aluminiul) in forma de disc, avand in partea de jos o umflatura mai mica, iar in partea de sus mai inalta, si cu mai multe prelungiri in forma de tija, ca niste antene. Am strigat sotia sa vina in curte sa vada si ea. Apoi am fugit amandoi in strada si am urmarit din nou obiectul, care era la vreo 5.000 de metri si se vedea de marimea unei palarii de cow-boy. Mentionez ca prima oara cand l-am vazut din curte stationa in aer, iar cand am iesit in strada se invartea si se indeparta cu viteza mare spre nord-vest, insurubandu-se spre cer pana nu l-am mai vazut deloc. Am atras atentia si catorva cetateni care erau pe strada, tin sa precizez ca timpul era frumos, cu cer senin.

Sursa: revistamagazin.ro