AmosNews: Cumintenia pamantului si necumintenia lui Dacian Ciolos (Autor: Sorin Rosca Stanescu)
Fascinanta campanie pentru Cumintenia pamantului a luat sfarsit. Esecul este usturator. Dupa ce s-a investit atat de mult in PR, dupa ce insasi cladirea Guvernului a fost transformata in catafalc, romanii au investit in Cumintenia pamantului doar ceva mai mult de 1 milion de euro. Putin peste a 6-a parte. Prabusit intre corzile ringului, Dacian Ciolos a cautat un subterfugiu. Si a ales cea mai nefericita solutie. Care l-ar putea trimite dupa gratii. De aceasta data nu voi mai analiza modul in care a fost umilit, post-mortem, marele Constantin Brancusi. Nu am de gand sa pun in discutie nici modul in care au reactionat romanii. Ma marginesc, la acest capitol, sa afirm ca acestia ar fi putut contribui cu sume de sute de ori mai mari decat cele solicitate de Guvern, cu singura conditie sa fi existat un raport de incredere intre ei si Executivul Dacian Ciolos. Acest raport nu a existat. Si, atunci, nu au venit nici banii. In schimb, voi comenta solutia. Dintr-o perspectiva penala. Solutia identificata de Guvern si transformata intr-o hotarare cu putere de act normativ asaza o ultima caramida pe o constructie, in esenta ei, de tip infractional. Si iata de ce. Conform legilor din Romania, Guvernul nu poate negocia, in mod direct, achizitionarea unor lucrari. Este obligat sa o faca printr-o institutie de cultura abilitata. Initial, asa s-a si intamplat. Executivul a negociat, sub Guvernul Ponta, prin intermediul Artmark. Au existat si 2 comisii de evaluare. Conform verdictului acestora, valoarea stabilita a Cuminteniei pamantului se ridica la maximum 5 milioane de euro. Dupa instalarea Guvernului Ciolos si dupa eliminarea institutiei intermediare, s-a ajuns la 11 milioane de euro. Din care 6 milioane urmau sa fie rezultatul unei subscriptii publice. Daca observam, deja avem doua ilegalitati. O suma mult mai mare decat cea rezultata din evaluari si chiar din negocierile initiale si o negociere directa, ilegala. Guvernul Ciolos a cheltuit mult mai mult pentru a face publicitate acestei operatiuni de subscriptie, simultan cu publicitatea in favoarea institutiei si a persoanelor care o reprezinta, decat costul operei in sine. Un calcul oricat de sumar, oricat de superficial al timpilor utilizati, pe canalele de televiziune si in mediul electronic, pentru difuzarea clipurilor publicitare sau a contravalorii publicitatii outdoor, cea mai frapanta fiind mumificarea Palatului Victoria sub o uriasa draperie publicitara, ne conduce la un rezultat evident. Costul publicitatii a intrecut cu mult, cu foarte mult, pretul operei in sine. Odata campania esuata, Guvernul Ciolos ia o decizie socanta. In loc sa le restituie banii, pana la ultima centima, celor care au contribuit, inclusiv ambasadorului Federatiei Ruse la Bucuresti, domnul Dacian Ciolos a facut o scamatorie. Guvernul va plati integral suma necesara achizitionarii Cuminteniei pamantului, banii pusi la bataie de cetateni si de societatile comerciale nu vor mai fi restituiti, in schimb, este anuntata crearea unui asa-zis fond Brancusi din care, in viitor, Ministerul Culturii ar putea face achizitii ale unor opere de arta. Prin urmare, este incalcat flagrant contractul cu cei care au donat bani. Acestia sunt inselati din simplul motiv ca nu li se restituie sumele virate in cont pentru achizitionarea Cuminteniei pamantului. A doua inselaciune vizeaza aceleasi sume de bani. Pentru ca, incalcandu-se clauzele contractuale si angajamentele Executivului, acestor bani donati li se da o cu totul alta destinatie decat cea convenita. Este de presupus ca cei care au virat bani in contul Cuminteniei pamantului au facut-o exclusiv pentru achizitionarea respectivei opere de arta. Este exclus ca ei sa fi donat acesti bani pentru opere de arta viitoare, necunoscute pentru moment. Una peste alta, s-au strans, fila cu fila, documentele necesare unui dosar de urmarire penala. Pentru ca tot traim intr-o epoca de acest fel.