VICE: Am vorbit cu violoncelistul roman care a sarit de la etaj cand i-au spart politistii usa (Autoare: Evantia Barca)
In dimineata zilei de 28 septembrie, violoncelistul Adrian Naidin s-a trezit cu un echipaj antidrog al Politiei Romane care i-a facut usa tandari, in speranta ca va gasi drogul marijuana. Doar ca Politia avea treaba cu proprietarul imobilului in care el are inchiriat un apartament, nicidecum cu locuinta lui. Comunicatul Politiei din ziua respectiva nu a adus prea multa lumina in cazul lui Adrian, despre care si presa a scris destul de vag si trunchiat. Intre timp, lucrurile s-au mai asezat: violoncelistul roman nu este parte din dosar. Politia nu a gasit in apartamentul lui nimic suspect, iar procurorul de caz nu a cerut audierea lui. Intamplarea, seaca si scurta ca un banc englezesc, ar putea fi tratata cu o umbra de umor, dar asta numai pana la poarta Spitalului Elias, unde Adrian Naidin a fost adus in regim de urgenta si internat la reanimare. Nu arata prea bine nici acum, desi este constient si, din cand in cand, pare amuzat. Cine n-ar fi cand toata treaba asta asta suna mai degraba a scenariu cinematografic. Am vrut sa aflu de la Adrian Naidin cam ce s-a intamplat, de fapt, in dimineata aia si cum de a ajuns el la Spitalul Elias, cu o mana zdrobita, mandibula si stern fracturate si ceva lipsa din scalp.

Macar politistii nu au intrat peste batranii de la parter

- Era dimineata devreme, sase sau sapte, nu imi amintesc cu exactitate ora, mai ales ca tarasenia s-a intamplat rapid, iar eu, de fapt, fusesem trezit brusc, intr-un zgomot teribil, am luat, probabil, cateva decizii in pripa, nici n-as putea spune prea bine ce am gandit, pentru ca lucid cu adevarat aveam sa devin abia cateva ore mai tarziu, la spital, spune Adrian Naidin, in timp ce-si regleaza patul, mai sus, mai jos, cat sa scape de ameteli si de petele de iod imprastiate pe perna. Batranii care locuiesc la parterul casei in care am si eu un apartament inchiriat se trezesc devreme, inteleg ca erau deja in curte la ora la care au ajuns echipele antidrog si chiar le-au spus politistilor ca la etaj locuieste un muzician, care nu are nicio legatura cu baiatul pe care il cautau ei, sa-l lase in pace. Li s-a cerut sa stea linistiti si sa intre in casa. Ar trebui sa spun povestea asta macar si numai cu speranta ca nimanui nu i se va mai intampla astfel de - as vrea sa le spun greseli, dar de fapt nici nu mai sunt asa de sigur ca a fost vorba de o greseala. Pana ieri imi imaginam asta, intre timp am realizat ca, dintre cele trei apartamente care exista in acea casa, doar usa mea e sparta. De ce ar fi doar usa mea sparta?

Cand Politia bate la usa, ar fi mai bine sa raspunzi

Un comunicat IGPR precizeaza ca in dimineata de miercuri, saptamana trecuta, in cadrul operatiunii Calofir au fost vizate sapte imobile, in care locuiau noua suspecti, implicati in trafic de droguri (marijuana, ecstasy, cocaina). In cazul asta, politistii au ajuns la adresa la sase dimineata, au inconjurat cladirea, una dintre echipe l-a prins pe cetateanul vizat in cadrul descinderii, in timp ce un alt cetatean, de care habar nu aveau, se agita la una dintre ferestrele de la etaj ale casei.
- Nu stiu daca s-a inteles prea bine din ceea ce a scris pana acum presa, insa nu era vorba de o usa de acces spre celelalte apartamente, chiar nu aveau nicio legatura usile astea unele cu altele. Sunt, fiecare, in alta parte a cladirii. Apartamentul pe care il cautau ei era la subsol, iar apartamentul meu e la etaj. O simpla eroare in graba operatiunii, ce sa spun.
Eu beau cel mai adesea apa. Si mananc struguri Hamburg.
- Dupa cum stim, politia antidrog urmareste cu saptamani, poate chiar cu luni inainte, aceste personaje, stiu exact cine intra in contact cu ele, sunt sigur ca stiau exact ce se intampla in casa aia. Sunt cu atat mai convins ca era asa, de vreme ce nu au spart usa batranilor. Nici usa baiatului pe care il cautau nu este sparta, ci are doar butucul scos. Mi-a povestit cineva care a fost acolo, eu nu am ajuns inca sa vad. Imi imaginez si eu scenarii, poate ca politistii si-au zis: Ce facem, ne ducem sa-l prindem doar pe prapaditul ala, e un parlit mic, un copil? Eeee, dar daca spargem si la violoncelistul ala de sus, unde am vazut noi pana acum ca intra tot felul de artisti cunoscuti, daca i-am prinde pe toti odata, abia atunci sa vezi succes!. Numai ca, ce sa vezi, nu toti muzicienii se drogheaza. Unii beau whisky. Altii pur si simplu beau doar apa. Eu beau cel mai adesea apa. Si mananc struguri Hamburg.

Mascatii nu suna niciodata de doua ori

Violoncelistul a vrut sa mai spulbere niste zvonuri aparute dupa povestea asta, cum ca un amic ar fi dormit la el acasa.
- Mie-mi plac femeile, spune Adrian
- Poate ca unora ar putea sa le para justificata aceasta explicatie, dar, in realitate, nu ma gandisem vreodata sa spun astfel de povesti. Fireste ca era o seara ca oricare alta, ma intalnisem cu Dan Bittman si cu Marius Batu La Copac, am mancat niste carnaciori bunicei si am baut o bere. O singura bere, ca eram obositi, iar mie imi era cam cald. Nu e neobisnuit sa adorm destul de tarziu, uneori chiar spre dimineata. In unele seri compun, in altele ma gandesc, in altele stau pur si simplu. Cand am adormit mai bine, m-au trezit niste batai violente in usa. Batai care imi sunau in timpane, din ce in ce mai puternic, imi intrau in inima. Cand analizezi lucrurile mai tarziu, gasesti, cu siguranta, o multime de neajunsuri, dar in buimaceala de atunci e foarte posibil sa ai reactii mai greu de explicat. Am vazut declaratiile celor de la antidrog care spun ca strigau ca sunt politisti si ca nu au nicio treaba cu mine, sa stau linistit. Ma rog, si aici ar fi o problema, ca daca tot nu aveau nicio treaba cu mine, nu vad de ce trebuia sa-mi sparga usa ca sa-mi spuna asta. Dar lucrurile, pentru mine, au stat ceva mai rau, de fapt, in dimineata aia. As spune ca nu a strigat nimeni nimic.
Un aparat de aer conditionat nu o sa-ti salveze viata
- Tu, in locul meu, ce ai fi crezut ca se intampla? Am fugit la un gemulet, care dadea in alta parte a gradinii, de unde am vazut doar niste oameni imbracati civil care se bateau. Poate erau niste politisti in civil care-i imobilizau pe altii, nu prea am inteles ce se petrecea. Cred ca am vorbit si destul de agresiv atunci, pur si simplu m-am speriat. Mi-am dat seama ca cineva imi sparge usa si am intrat in panica, am cautat o solutie si am gasit una mai putin chibzuita, se pare.

Oameni buni, eu nici macar balcon nu am! Unde sa cresc marijuana?

- Dar nu am sarit pe geam, ci am incercat sa ies pe un geam care da in alta aripa a cladirii. Ma simteam amenintat si voiam sa ma salvez. Am incercat sa cobor pe geamul sufrageriei, am pus piciorul pe aparatul de aer conditionat, care a cedat. De aici nu mai tin minte nimic. Habar n-am daca la usa erau mascati sau civili, nu i-am vazut, doar am auzit bubuiturile si tropaiturile alea infernale. E foarte greu de explicat. Daca lovesti o oala cu un ciocan in urechea unui om care doarme, intreaba-l apoi ceva de logica. Nu o sa spuna nimic rational, nu o sa mai distinga ce e real si ce nu. Cam asta s-a intamplat si cu mine. Era totul neclar pana cand m-am trezit la spital. Si ce frumos m-am trezit la spital. Am incercat sa zbor fara aripi si nu prea a mers bine la primul test. Nu merge. N-are rost sa va aventurati. Ca sa zbori, trebuie sa ai aripi. Anumite aripi. Sunt trist. Sunt si suparat totodata.

Adrian este un antifumator declarat si nici balcon nu are

Politistii i-au acordat lui Adrian Naidin primul ajutor, l-au dus la Spitalul Elias, apoi, spun ei, in prezenta proprietarului, s-au controlat toate incaperile din acea casa.
- Mai tarziu, comunicatul Politiei spunea ca a fost gasita o sacosa cu marijuana in imobil, desigur, fara precizarea ca descoperirea a fost facuta in alt apartament al acestui imobil. In comunicarea publica nu s-a straduit nimeni prea mult sa faca aceasta distinctie, absolut necesara. Probabil ca unele lucruri au ramas asa, intr-o zona neclara. Dar, oameni buni, eu nici macar balcon nu am! Unde sa cresc marijuana? Nu mai vorbesc de faptul ca sunt nefumator si antifumator declarat, abia daca pot tolera mirosul de tutun. Am cazut pe scari. Si acum mai este acolo o urma de sange. Sunt multumit ca nu am murit. Bilantul, insa, este ingrijorator: tripla fractura la antebrat, fractura de stern si fractura de mandibula, plus lovituri la cap. Luni sau marti voi face operatiile la mana, din pacate in Romania nu exista o clinica specializata pe chirurgia mainii, asa ca interventia trebuie facuta pe parti. Distanta de la care am cazut a fost destul de mare, nu sunt 3 metri pana la pamant, sunt aproape 6 metri. Iar politistii nici macar nu au facut perchezitie in casa. Au spart usa si atat, spune violoncelistul, care infirma astfel varianta politiei unde se spune ca incaperea a fost controlata.

L-a iertat pe tatal baiatului care crestea marijuana

Pentru ca Adrian Naidin nu a fost audiat, probabil ca nu este clar raspunsul la intrebarea daca avea sau nu vreo legatura cu omul cautat in dimineata cu pricina.
- Sigur ca il cunosteam pe baiatul cautat de politia antidrog, de vreme ce eram chiriasul lui. Ii dadeam in fiecare luna banii pe chirie. Ne salutam in fiecare zi, dar eu plec dimineata si vin seara, prin urmare nu s-a intamplat sa petrecem vremea impreuna. Am inteles ca baiatul cautat ca a fost arestat. A venit tatal lui aici, tatal acestui copil - pentru ca e vorba de un copil. Si-a cerut el iertare pentru tot ce mi s-a intamplat. Curgeau apele pe el, probabil de rusine. Sigur ca l-am iertat. Cat despre politie - de la ei nu am nicio veste. Nu mi-au spus absolut nimic, doar ce am vazut la televizor. Sa speram ca vor veni. Ii astept.

Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste

In momentul in care s-a intamplat nebunia asta, violoncelistul se pregatea pentru un concert programat pe 10 octombrie, la Teatrul National din Bucuresti, spectacol la care erau invitati mai multi artisti si prieteni.
- Intre timp am primit si o veste care ma bucura. M-a facut chiar sa lacrimez. Dan Bittman s-a gandit ca, daca as incerca totusi sa tin concertul de pe 10 octombrie, si-ar dori sa vina, alaturi de cativa muzicieni, si sa cante atat piesele lui, cat si pe ale mele. Cat de minunat ar fi ca prietenii mei sa cante cu mine, iar cand eu nu mai pot sa cant, sa cante ei? Ar fi un gest care uneste si o bucurie pentru toti. Nu voi putea canta la violoncel, nu voi putea canta la pian, dar voi putea canta cu vocea. Nu ma dau batut. O sa fac concerte mult mai bune, cu mesaje mult mai sociale. Protestul meu, politica mea, va fi muzica. Si sa nu uitati ca o melodie si un cuvant sunt mult mai puternice decat un obuz.

Sursa: vice.com