SINTEZA: Iataganul turcesc ia locul sabiei lui Damocles
Marius Avram si Caius Chiorean, intr-o convorbire cu profesorul Tasin Gemil
(Continuare)
O alta posibila lovitura de stat, fatala pentru Erdogan
Sinteza: Dar daca Turcia, presedintele Erdogan, o sa se abata de la linia democratica si kemalista, nu risca sa se confrunte cu o noua lovitura de stat, de aceasta data a intregii armate?
TG: Nu este exclus. El trebuie sa stie lucrurile acestea, trebuie sa ia in calcul toate aspectele situatiei. De aceea, eu zic ca acesta a fost un avertisment dat de - nu stiu cine -, de armata, sa zicem. Adica, trebuie s-o ia ca pe o atentionare foarte serioasa. Daca o ia ca avertisment, atunci e bine, inseamna ca a inteles, si trebuie sa-si mai revada drumul si gandirea.
S: Credeti ca nu va putea islamiza, cu fideli de-ai lui, armata turca?
TG: A si facut treaba asta si cred ca o va mai face. Dar, ce s-a intamplat?! Cand el a venit la putere, nu avea atat de multi oameni capabili, pe care sa-i puna in locul kemalistilor din structurile de stat, inclusiv din armata Atunci, a venit Fethullah Gulen, care i-a oferit oameni. Aici a fost alianta dintre ei. In felul acesta, Gulen si-a promovat, dupa 2002, masiv oamenii in functii de conducere. Dar, ulterior, Erdogan a vazut ca acestia au cam pus mana pe multe locuri importante din stat. De aici s-au format structurile paralele si au inceput ciocnirile.
S: Din armata sunt epurati acum si sustinatorii lui Fethullah Gulen si laicii?
TG: Laicii, kemalistii nu au mai prea ramas. Marea majoritate a celor peste 13.000 de arestati sunt militari, din care cei mai multi sunt oamenii lui Gulen. Pe al doilea loc sunt oportunistii, care au vrut sa profite de aceasta schimbare ca sa ajunga in diferite functii si grade. In al treilea rand sunt laicii, mai bine zis kemalistii radicali, care erau nemultumiti de drumul pe care mergea Erdogan. Dar vor fi eliberati multi dintre ei. Lovitura aceasta de stat era pregatita pentru o alta data.
S: Si ce a declansat-o mai repede?
TG: Pe 14 iulie s-a emis un ordin pentru ca, in noaptea de 16/17 iulie, sa fie arestati o multime de generali si ofiteri superiori, sub acuzatia de spionaj sau tradare. Cei care pregateau lovitura de stat au aflat de acest ordin si au precipitat actiunea. De aceea nu a fost foarte bine organizata lovitura, nu au urmat un plan foarte bine pus la punct. Daca ar fi reusit lovitura de stat, in Turcia era razboi civil la ora actuala, pentru ca nu toata armata a participat. Au mai fost lovituri de stat, memorandumuri de presiune asupra guvernului, dar acelea au fost facute de toata armata, nu doar de o factiune a armatei.
Turcia si Romania sunt in alianta de multa vreme
S: Cum influenteaza evenimentele din Turcia relatia cu Romania?
TG: Daca nu ar fi fost inabusita lovitura de stat, era razboi civil si era vai si amar de toata lumea. Era o a doua Sirie, dar o Sirie amplificata, fiindca Turcia are 80 de milioane de locuitori si este tara NATO. Ar fi fost prima oara cand izbucnea razboi civil intr-o tara a NATO. Va dati seama ce insemna asta pentru intreaga lume? In primul rand pentru zona noastra si a Orientului Apropiat si Mijlociu, unde deja este razboi. Asta insemna interventia Rusiei, a Iranului, interventia tarilor din Golf, interventia NATO. Putea sa se ajunga si la un razboi in toata regula in lume. Fereasca Dumnezeu! Dar, in primul rand pentru noi era o problema uriasa, in Balcani si la Marea Neagra. Dupa ce a fost dizolvat Tratatul de la Varsovia, Romania, a ramas fara nici o acoperire militara. Era o ingrijorare foarte mare atunci si singurele tari care ne-au garantat atunci protectia au fost Franta si Turcia. Dovada e si faptul ca primii presedinti care au vizitat Romania au fost François Mitterrand si Turgut -zal, in acelasi an, unul in martie si celalalt in septembrie. Deci, relatiile Romaniei cu Turcia sunt aproape de alianta bilaterala. Asa au fost si in perioada interbelica. In 1939, cand Bulgaria a amenintat Romania si a concentrat trupe la granita noastra, ca sa intre si sa ia Dobrogea cu forta, ministrul de Externe roman a plecat urgent la Ankara, iar Turcia a mobilizat imediat armata la granita Bulgariei si a avertizat-o ca in momentul in care trupele bulgare vor intra in Romania, fortele militare turcesti vor intra in Bulgaria.
S: Dar daca Turcia isi va deteriora relatiile cu UE si cu NATO, implicit isi va deteriora si relatiile cu Romania, nu?
TG: Sigur ca da. Nu atat cu UE, fiindca relatiile Turciei cu UE nu prea sunt bune de multa vreme. Aici problema foarte importanta e cu NATO. Eu cred ca nu se va ajunge pana acolo. Ce a zis Erdogan si raspunsul lui Kerry au fost spuse la furie, cred. De pilda, relatia Turciei cu Iranul este contra naturii, pentru ca in primul rand e o dusmanie istorica de 300-400 de ani intre Iran si Turcia. Preocuparea principala a statului otoman a fost Iranul, nu Europa. Pana a venit Rusia, in secolul 18. Apoi a devenit Rusia principala preocupare a Turciei pe plan extern.
S: Dar nici cu Rusia nu e o relatie naturala…
TG: Fara indoiala. Dupa opinia mea, aliatul natural al Turciei este Israelul. Pentru ca Turcia nu doreste un Iran prea puternic, nu doreste un Egipt prea puternic. Este regula elementara a geostrategiei, inca de la inceputurile istoriei. Nu este bine sa ai vecini prea puternici. Dar, un Israel puternic este acceptabil, fiindca acesta are numai dusmani in jur, dintre care multi sunt si dusmanii Turciei, si in plus Israelul are resurse energetice si este copilul rasfatat al Occidentului, mai cu seama al SUA. Dar, Rusia este problema majora. In momentul in care relatiile Turciei sunt deteriorate cu Occidentul si se ajunge pe calea otomanismului si islamismului, vrand-nevrand vom asista la o alianta foarte puternica cu Rusia.
S: Cu ce scop?
TG: Turcia nu poate sa ramana izolata. Deja Rusia profita de situatie. Putin a fost printre primii care l-au sunat si i-au acordat sustinere lui Erdogan.
S: Dar, spre deosebire de SUA, Rusia are interesul pentru o Turcie slaba. Iranul, la fel. Atunci, de ce ar intra Turcia in astfel de relatii?
TG: Rusia va lua Turcia in brate. Fara Occident, Turcia va slabi. Tehnologia de varf este din Occident, principalul partener comercial al Turciei este Occidentul, iar cofiterii armatei turce sunt instruiti tot acolo, in SUA, Anglia si Franta. Dar speranta mea e ca aceste evenimente vor fi o invatatura de minte pentru Erdogan si cei din jurul sau.

NATO si Turcia au nevoie una de alta

S: Relatiile Turciei cu SUA si cu NATO vor depinde si de extradarea sau nu a lui Fethullah Gulen? Erdogan o sa se supere pe SUA daca nu va avea loc extradarea?
TG: Nu va fi extradat Gulen. Probabil ca va fi lasat sa plece intr-o tara cu care Turcia nu are acord de extradare. Nu este exclus ca o unitate speciala turca sa-l rapeasca pe Fethullah Gulen de acolo si sa-l aduca in fata tribunalului din Turcia, asa cum s-a facut si cu liderul PKK Abdullah Ocalan, in 1999, cand a fost rapit din Kenya. Altminteri, Erdogan va fi suparat pana ce criza va fi depasita. Asemenea situatii se intampla in relatiile internationale.
S: Problema Fethullah Gulen n-o sa fie un motiv de crestere a tensiunii dintre Turcia, pe de o parte, si SUA si NATO, de cealalta parte?
TG: Cred ca mai mult decat atat nu poate sa creasca. Acum cred ca se va merge spre destindere.
S: Cat de necesara este Turcia pentru NATO?
TG: Ii este foarte necesara, pentru ca Turcia este singurul garant al securitatii Europei in aceasta zona. A mai fost garant si in perioada Razboiului Rece, era bariera intre URSS si tarile arabe. Si mai este un pericol foarte mare daca Turcia ar iesi din NATO: este singura tara islamica in NATO si toti radicalii islamici vor arata din nou cu degetul catre Occidentul crestin, pentru a sapa falia de care vorbeste Huntington. Ceea ce doresc in final ISIS si toti teroristii islamici este sa provoace lupta pe viata si pe moarte dintre lumea crestina si lumea islamica, care ar duce insa la sfarsitul lumii.
S: In ce conditii ar putea Turcia sa iasa din NATO, ce ar trebui sa se intample de acum incolo?
TG: Eu nu m-am gandit niciodata la asa ceva, dar Kerry a lansat ideea asta. La furie, probabil. Turcia nu a acuzat SUA, n-a ajuns pana acolo. A acuzat indirect, spunand ca cine il adaposteste pe cutare nu e prietenul nostru, ci o tara care e in razboi cu noi. SUA s-au simtit cu musca pe caciula. Mai mult de atat nu cred ca poate sa mearga tensiunea dintre cele doua state. Turcia are nevoie mai mult de SUA, decat au SUA nevoie de Turcia. Este adevarat. Dar si America are foarte mare nevoie de Turcia, caci este singurul stat mare din zona cu care SUA au o alianta durabila.
S: Nu exista pericolul ca lovitura aceasta de stat din Turcia sa duca la un fel de lovitura ca in Iran, in 1971?
TG: Nu! Acolo a fost revolutie islamica, a fost poporul, a participat un milion de oameni. In Turcia nu stiu daca au fost cateva mii de persoane pe strada. Dar au fost, au fost in fata tancurilor si le-au oprit.
S: Aveti incredere in viitorul democratiei in Turcia?
TG: Am incredere. Adica, doresc o Turcie democratica si proccidentala, asa cum a fost fondata de catre Ataturk. Aici, vreau sa spun ca am mare incredere si in Presedintele Recep Tayyip Erdogan, pe care l-am cunoscut personal in aprilie 1991, la o conferinta internationala islamica, care a avut loc la Khartoum, in Sudan. Am fost cateva zile impreuna la dezbateri, la intalniri cu inalti demnitari sudanezi, la masa. Nu am sesizat niciodata la dansul o gandire islamista dincolo de limitele moderatiei, desi atmosfera conferintei devenea uneori incinsa din cauza radicalilor. Ba, as putea declara ca dl.T.Erdogan credea cu tarie in valentele democratiei si ale europenismului. Impreuna cu domnia-sa era si dl. Halit Eren, originar din Grecia si absolvent de teologie islamica, cu care intretin legaturi prietenesti si acum. Dl.Halit Eren jucase un rol decisiv in solutionarea democratica, in 1990, a problemei conflictuale a muftiatului cultului musulman din Constanta. In 1991, dll. T.Erdogan nu avea nicio functie oficiala, dar comportamentul si vorbirea sa erau ale unui inalt demnitar responsabil. M-am reintalnit cu dl T.Erdogan, in decembrie 2006, la Asgabat, cu prilejul inmormantarii presedintelui Turkmenistanului, S.Niyazov. Dl.Tayyip Erdogan era atunci prim-minstrul Turciei, iar eu eram ambasadorul Romaniei. Intalnirea a avut loc la initiativa d-lui T.Erdogan, care m-a recunoscut dupa atatia ani si m-a invitat langa domnia-sa. Reintalnirea a fost cat se poate de prieteneasca.
S: Alegerile din SUA pot influenta relatiile cu Turcia si relatiile NATO cu Turcia? Cum ar putea schimba aceste relatii o eventuala alegere a lui Donald Trump in functia de presedinte al SUA?
TG: Presedintele american, indiferent cine este, poate sa spuna orice cand este candidat. Dar cand ajunge la Casa Alba, el este pus in chingi destul de stranse. Unul singur a vrut sa rupa chingile astea "este ipoteza mea -, Kennedy, si a fost impuscat. Kennedy nu a respectat niste principii, conditii politico-militare stricte care li se pun in fata presedintilor. Kennedy era pe cale sa declanseze al treilea razboi mondial. De aceea l-au impuscat. Aceasta este ideea mea. Nu am nicio proba, este doar o speculatie logica.
S: Dar un oponent civil al autoritarismului lui Erdogan cine ar putea sa fie in Turcia?
TG: Nu stiu. Asta e problema ca, SUA si NATO nu pot sa-si permita sa piarda Turcia. Unii comentatori sunt de parere ca, de la inceput, s-a vrut ca aceasta actiune sa nu reuseasca, pentru a fi un avertisment cat se poate de serios.
Exista resurse pentru continuarea liniei kemaliste
S: Consiliul de Securitate Nationala al Turciei si presedintele Erdogan au instituit starea de urgenta dupa tentativa de lovitura de stat. Au urmat mii de arestari, oameni din armata, magistratura, cadre didactice, jurnalisti. Se discuta de introducerea pedepsei cu moartea. Au inceput jocurile de culise internationale. Ce urmeaza, ce se poate intampla de acum incolo?
TG: Nu se stie ce se va intampla. Sunt unii care fac presupuneri foarte, foarte alarmiste. Unul dintre comentatori crede ca aceasta incercare de lovitura de stat a fost foarte prost organizata, in mod deliberat, de catre cineva din afara Turciei, si face legatura cu situatia din Orientul Apropiat, cu ce s-a intamplat in Tunisia, in Libia, in Egipt, Siria, Irak. Spune ca a venit acum si randul Turciei, care este singurul stat islamic inca unitar, mare si puternic. El crede ca pana in 2020, Turcia va fi impinsa catre un razboi civil. Deci, scopul ar fi distrugerea si faramitarea Turciei ca putere in zona. Eu nu prea cred ca se va intampla asa ceva, pentru simplul motiv ca Turcia reprezinta un aliat de seama al SUA, in primul rand, un pilon al SUA in zona si, in acelasi timp, si al UE, dar aici conteaza mai mult SUA si NATO. Sunt pareri tot mai multe legate de faptul ca in treaba aceasta si-ar fi bagat coada si CIA si Pentagonul, dar asta ramane de vazut, daca se va dovedi sau nu acest lucru.
Daca ne uitam putin in istoria recenta a acestor lovituri de stat in Turcia, de fiecare data s-au lasat cu arestari pe scara larga. Dar pe urma au fost eliberati. Altadata au fost arestati si mai multi. Starea exceptionala era de asteptat sa fie instituita, este prevazut asa ceva si in constitutia fiecarei tari. Problema e ca aceasta stare exceptionala sa nu se intinda prea mult. Si in Franta s-a declarat stare exceptionala pentru un atentat.
S: E alta situatie in Franta.
TG: Da, e altceva in Franta, dar exista si in alta parte asemenea situatii. In Turcia a fost o actiune reala, care a vizat viata presedintelui, schimbarea puterii aleasa democratic si probabil ca s-ar fi ajuns la razboi civil.
S: Dupa tot ce s-a intamplat pana acum, puteti face o previziune?
TG: Nu imi permit sa fac previziuni intr-o problema atat de grava. Pot doar sa constat. Ambele cai sunt deschise: fie ca se va duce catre un regim autoritar prezidential, fie ca se va merge catre o un regim democratic mai deschis decat a fost inainte de tentativa de lovitura de stat. Acum nu putem spune daca se va merge intr-o directie sau alta. Daca ar fi dupa dorinta mea personala, cred ca se va merge catre un regim democratic mai bun, mai larg decat a fost inainte de lovitura de stat. Argumentul meu e ca armata turca are o pozitie foarte importanta in stat si in inima poporului. Cred ca guvernul si in primul rand presedintele vor tine seama de faptul ca au, totusi, o opozitie in randul armatei, care nu permite sa fie incalcate principiile de baza ale kemalismului, care sunt secularismul, democratia si occidentalismul. Deci, exista doua forte, una muta, in cadrul armatei, care isi arata, totusi, potenta, si alta forta foarte importanta a societatii. Sigur ca sunt si multi altii care doresc cealalta cale, cea a izolarii si regresului. Cred ca initiativa cu pedeapsa capitala este un joc politic al lui Erdogan. Eu zic ca exista inca forte suficiente pentru ca linia kemalista sa continue. Eu sunt optimist.

xxx

Mustafa Kemal Ataturk (1881-1938) a fost militar si politician, fondatorul Turciei moderne si primul presedinte al Republicii Turcia. El a primit porecla Kemal (perfectiune) de la profesorul lui de matematica, iar in 1934, cand o lege ii forta pe turci sa-si adopte nume de familie in stil vestic, el a primit titlul de Ataturk (tatal turcilor).Republica Turcia a fost fondata pe 29 octombrie 1923 si Kemal a fost ales primul presedinte al tarii. El a protejat si incurajat proprietatea privata, iar inamicii sai politici nu au primit, de regula, pedepse mai grele decat exilul in provincie sau in strainatate (unii ca ambasadori). Programul formatiunii sale politice -Partidul Republican al Poporului- avea incluse sase principii: republicanism, nationalism, secularism, populism, etatism si revolutie. El a abolit califatul in martie 1924, scolile religioase au fost desfiintate, la fel si legea musulmana (Sharia), care a fost inlocuita de codul civil elvetian, codul penal italian si codul comercial german. De asemenea, a incurajat egalitatea femeilor cu barbatii, a interzis traditionalul fes otoman si a inlocuit alfabetul arab cu cel latin. Principiile sale politice, kemalismul, au fost proclamate, in 1931, drept ideologia oficiala a regimului.