MAGAZIN: Politica de dezinformare si ridiculizarea OZN (Autor: DAN D. FARCAS)
In numarul trecut mentionam ca, pe 21 ianuarie 2016, pe site-ul oficial al CIA, a aparut o nota trimitand la o serie de documente desecretizate. Am comentat cateva dintre ele, demonstrand interesul agentiei in fenomenul OZN, mai ales dupa spectaculoasele observatii, din iulie 1952, deasupra capitalei SUA. Un alt document este nota trimisa pe 2 octombrie 1952, de H. Marshall Chadwell, directorul adjunct al biroului de informatii stiintifice CIA, catre directorul CIA, generalul Walter Bedell Smith.
In nota se spune:
- Farfuriile zburatoare prezinta doua elemente de pericol, care au implicatii privind securitatea nationala. Prima tine de consideratii de psihologie a maselor, iar a doua de vulnerabilitati ale SUA in cazul unui atac aerian. Se cere avizul Directorului pentru Strategii Psihologice si cel al Consiliului National de Securitate, pentru adoptarea unei politici de informare publica capabila sa minimizeze preocuparea si posibila panica a populatiei, care ar rezulta din numarul mare de observari ale obiectelor neidentificate.
Intre materialele postate de CIA se afla si memoriul din 24 octombrie 1952 al aceluiasi H. Marshall Chadwell, adresat tot directorului CIA. El arata, intre altele, ca observarile de OZN-uri sunt adunate sistematic, inclusiv din alte tari, la Centrul de Informatii Tehnice al Fortelor Aeriene (ATIC). Acesta dispunea, la acea data, de circa 1500 de rapoarte oficiale OZN, dintre care 250 doar din luna iulie 1952. Pe langa acestea a fost primit un numar imens de scrisori, apeluri telefonice si rapoarte de presa.
- Din cele 1500 de rapoarte, Air Force afirma ca 20% sunt neexplicate, iar din cele primite din ianuarie pana in iulie 1952, 26% sunt considerate neexplicate.
Fenomen fizic sau fantoma?
Analizand studiul ATIC facut in acest scop, s-a constatat ca el incearca sa explice cazuri individuale, fara a da raspuns la intrebari fundamentale privind natura si cauzele fenomenului si fara a oferi mijloace prin care aceste cauze, ca si efectele lor vizuale si electrice, pot fi identificate imediat. Memoriul evidentiaza doua pericole. Primul este cel psihologic. Asa cum se scrie in continuare:
- Cu rapoarte de observatii venind din toata lumea, s-a constatat ca, pana la momentul investigatiilor, in presa sovietica nu a fost publicat niciun caz sau comentariu, nici macar satiric, la adresa farfuriilor zburatoare, desi Gromiko (reprezentant al URSS la ONU si ulterior, timp de 28 de ani, ministrul de externe al URSS, n.n.) a facut o mentiune glumeata asupra subiectului. Cu o presa controlata de stat, acest fapt nu poate fi decat rezultatul unei decizii politice oficiale.
Autorii memoriului se intreaba in continuare daca fenomenul nu ar putea fi utilizat intr-un razboi psihologic:
- Avand in vedere ca o proportie suficient de mare a populatiei noastre este conditionata mental sa accepte incredibilul, stirile privind OZN-urile pot provoca panica si isterie in masa.
Al doilea element de ingrijorare este vulnerabilitatea aeriana. Memoriul sublinia ca sistemele de alertare aeriana, bazate pe radare si observatii vizuale, detecteaza aparitii neidentificate oficiale si multe altele neoficiale:
- In consecinta, in cazul unui atac aviatic sovietic, noi nu suntem in stare sa deosebim un obiect fizic de o fantoma, ceea ce creste riscul de alerte false si pericolul, inca si mai mare, de a identifica ceva real drept o fantoma.
Memoriul propune si solutii. Intre altele spune ca:
- Pentru a minimiza riscul unei panici, ar trebui stabilita o politica nationala cu ce anume ar trebui spus marelui public privind fenomenul OZN.
Se sugereaza si ca spionajul sa incerce sa afle ce date au sovieticii in acest sens. Chadwell incheie scriind:
- Consider ca importanta problemei impune ca ea sa fie adusa in atentia Consiliului de Securitate Nationala, pentru a initia in acest sens un efort coordonat al intregii comunitati.
Un alt document desecretizat si recomandat pe site-ul CIA, dateaza din 3 decembrie 1952. El ilustreaza preocuparile CIA de a alcatui un grup de oameni de stiinta, care sa studieze colectia de observatii OZN a Air Force. Grupul ad-hoc a fost constituit si a avut prima sedinta in 14-17 ianuarie 1953.
Alte doua documente se refera tocmai la aceasta sedinta istorica a Grupului consultativ OSI al biroului de informatii stiintifice al CIA. Sedinta a fost numita mai tarziu Comitetul Robertson, dupa numele lui Howard Robertson, profesor de fizica matematica la Institutul de Tehnologie din California si apoi la Universitatea Princeton, moderatorul grupului. Printre participanti mentionam pe fizicianul radarist Luis Alvarez, ulterior laureat al premiului Nobel si pe J. Allen Hynek, socotit intemeietorul ufologiei ca disciplina de cercetare.
Timp de 3 zile, in total 12 ore, au fost prezentate doua filme, rapoarte ale spionajului asupra interesului rusilor privind cazurile americane de OZN, harti cu localizarile observatiilor etc. Fortele Aeriene, de buna credinta, au selectionat 100 de observatii inexplicabile, dintre cele mai amanuntit verificate. Masa rotunda a examinat doar 15 dintre aceste cazuri, si pe acelea doar timp de cateva ore. Pentru a intelege mai bine superficialitatea grupului, subliniez ca marina americana consumase anterior o mie de ore pentru a examina doar unul dintre cazurile prezentate comitetului Robertson (cazul Tremonton - Utah, din 1952); iar rezultatul a fost - obiect neidentificat.
Atitudinea oamenilor de stiinta fata de un fenomen pe care nu-l puteau intelege si aduce in laborator era aceeasi, si atunci, ca si astazi. Asa ca in memoriul asupra sedintei se specifica:
- Nu exista dovezi ale unei amenintari fizice la adresa Statelor Unite din partea OZN-urilor, nu sunt disponibile dovezi care sa indice existenta sau utilizarea unor principii stiintifice fundamentale necunoscute noua.
Este interesant si paragraful prin care si spionajul incerca sa scape de acest subiect jenant; el spune:
- Subiectul OZN nu este de interes direct pentru informatiile secrete. El este de un interes indirect, in masura in care orice informatie despre nenumaratele mistere nerezolvate ale Universului este de interes pentru informatiile secrete.
In schimb, se recunostea interesul operational al subiectului OZN, din 3 motive: din cauza imposibilitatii de a distinge intre anomaliile radar si armele aeropurtate, a supraaglomerarii liniilor de comunicatii si a unei posibile ofensive psihologice folosind fenomenul.

Demitizarea fenomenului

Un alt document contine, pe 22 de pagini, comentariile si sugestiile grupului Robertson. Citez cateva dintre acestea:
- Lucruri stranii pe cer s-au tot inregistrat de sute de ani. Pare evident ca nu exista o singura explicatie pentru majoritatea celor vazute. Nu au existat dovezi ale unei amenintari directe la adresa securitatii nationale din partea obiectelor observate.
Ca un exemplu s-au citat acele Foo Fighters, fenomene neexplicate vazute de pilotii militari in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. S-a sugerat descurajarea colectarii in masa a unor rapoarte de nivel scazut, irelevante pentru obiectele ostile care ar putea sa apara intr-o zi. La fel, se sugera ca ar trebui luate masuri ca sa nu se discute prea mult faptul ca o agentie militara se ocupa de fenomenul OZN, intrucat, daca populatia ar sti asta, va trage concluzia ca fenomenul reprezinta o amenintare pentru securitatea nationala.
S-a mentionat ca niciunul dintre membrii panelului nu a fost dispus sa admita ca pamantul ar putea fi vizitat de fiinte inteligente extraterestre, desi unul dintre participanti, in prezentarea sa, a aratat modul in care el a eliminat fiecare dintre cauzele cunoscute si posibile ale observatiilor, lasand ca unica explicatie pe cea extraterestra.
O propunere, de a dota turnurile de control ale aeroporturilor cu 100 de camere video stereo, ieftine, a fost respinsa, pe motiv ca datele colectate ar avea o valoare scazuta, in schimb masura ar avea un efect psihologic major asupra marelui public. In acelasi mod au fost respinse si alte propuneri de proiecte de observare finantate de la buget, cu exceptia eventual a inregistrarilor radar.
Panelul propunea in schimb un program educational axat pe doua mari obiective: instruirea publicului si demitizarea (debunking) fenomenului OZN - adica sa se spuna ca fenomenul nu exista, iar cei interesati de el sa fie ridiculizati- toate acestea pentru a reduce interesul public privind fenomenul. Educarea ar trebui realizata prin mass-media, cum ar fi televiziunea, cinematografia, articolele populare. S-au facut propuneri si privitor la grupurile civile existente, dedicate observarii fenomenului OZN. Acestea trebuiau supravegheate, data fiind influenta lor potentiala asupra modului de gandire a populatiei, mai ales in cazul unor observatii de mari proportii. In anii care au urmat - se stie - aceste recomandari au fost puse sistematic in aplicare.