MAGAZIN: Intalniri OZN de gradul psihologic? (Autor: DAN D. FARCAS)
Christopher C. French este un psiholog britanic specializat in psihologia credintelor si experientelor paranormale, precum si in domeniile cunoasterii si emotivitatii. Este seful unitatii de cercetare in psihologia anomaliilor de la Universitatea din Londra, Colegiul Goldsmiths, si apare in mod regulat in mass-media ca expert in testarea cazurilor pretins paranormale. El a publicat, in vol. 28, din octombrie 2015, al revistei The Psychologist a Societatii Britanice de Psihologie, un articol intitulat Intalniri de gradul psihologic, in care incearca sa explice intalnirile OZN prin mecanisme psihice. Rezum mai jos cateva idei din articol, ca si reactiile, care nu au intarziat, din partea unor ufologi.
Sondajele de opinie arata ca multi membri ai publicului larg cred in ipoteza extraterestra pentru fenomenul OZN. Un sondaj 2013 facut de agentia Huffington, pe 1000 de adulti din SUA, a constatat ca jumatate credeau in exista vietii pe alte planete, 38 la suta credeau ca exista viata inteligenta pe alte planete, si un sfert credeau ca extraterestrii au vizitat Pamantul. Dar astronomii, chiar daca admit ca propria noastra galaxie este plina de viata, sunt convinsi ca distantele interstelare imense interzic practic orice contact direct intre oameni si extraterestri. In acest caz â€" crede French â€" trebuie sa cautam o explicatie alternativa pentru numeroasele rapoarte de OZN-uri, contacte cu entitati extraterestre si rapiri, semnalate in ultimii 60 de ani. El crede ca a gasit o astfel de explicatie chiar in particularitatile psihicului uman.

Perceptii gresite?

Atat perceptia, cat si memoria sunt procese constructive, puternic afectate de influentele de tip de sus in jos, adica de credintele si asteptarile preexistente observatorului, spune French. OZN-urile sunt de obicei vazute in mod neasteptat, de regula in conditii mai putin de ideale, de multe ori noaptea. In astfel de conditii, pot fi percepute detalii care nu au fost de fapt prezente. Dimensiunea, distanta si viteza pe cer pot fi estimate gresit, datorita lipsei de repere. Obiecte apropiate, de mici dimensiuni, dar si stele stralucitoare si planete, meteoriti, baloane meteorologice, avioane vazute din unghiuri neobisnuite, display-uri cu laser si felinare chinezesti pot fi luate drept nave spatiale extraterestre. De altfel, chiar si sustinatorii cei mai ferventi ai ipotezei extraterestre accepta ca peste 95 la suta din toate observatiile raportate pot fi explicate astfel. Nici observatorii prin profesie, cum ar fi pilotii, astronomii, personalul militar, sau ofiterii de politie, nu sunt imuni la astfel de perceptii gresite. French crede ca in acest caz e rezonabil sa admitem ca vor exista explicatii similare pentru toate observatiile OZN...
Unele observatii par sa fie sustinute de dovezi fizice: fotografii, observatii radar, adancituri in sol, niveluri de radiatie ridicate s.a.m.d. Dar inca din copilaria fotografiei, s-au produs falsuri, de pilda pentru capturarea imaginilor fantomatice ale unor defuncti. La ora actuala, cu aplicatii cum ar fi Photoshop, este mai usor ca niciodata sa pacalesti credulii. Dar si multe fotografii clasice de farfurii zburatoare s-au dovedit a fi falsificate in mod deliberat. In alte cazuri, fotografii sau clipuri video, cu fenomene naturale sau provocate de om, sunt pur si simplu gresit interpretate. Si pe radar pot exista semnale fals pozitive: stoluri de pasari sau conditii atmosferice neobisnuite.
French continua, argumentand ca afirmatii partinitoare ale martorilor sau ale anchetatorilor pot duce si ele la false dovezi ale unor vizite nepamantene. In 1952, contactatul George Adamski a sustinut ca a intalnit o venusiana atragatoare in desertul din California. Dupa el, multi altii au facut astfel de afirmatii, cu transmiterea de mesaje importante, avertizarea omenirii asupra unor pericole cum ar fi un razboi nuclear sau poluarea. Acesti contactati nu au fost luati in serios nici macar de ufologi. Dar la scurt timp au aparut relatari despre rapiri OZN. French aminteste in acest sens cazurile Antonio Villas Boas (1957) si Betty si Barney Hill (1961).
In acest al doilea caz, detaliile rapirii au iesit la iveala dupa numeroase sedinte de regresie hipnotica asupra ambilor martori, realizate de psihiatrul Dr. Benjamin Simon. In 1987, doua carti bestseller au continuat sensibilizarea opiniei publice: Communion de Whitley Strieber si Intruders de Budd Hopkins. In prima, autorul relata propriile experiente terifiante de rapire. Cea de a doua afirma ca cercetarile efectuate asupra unor rapiti, implicand adesea utilizarea regresiei hipnotice, sugereaza ca vizitatorii sunt angajati intr-un proiect genetic sinistru, cu intentia de a produce hibrizi intre oameni si nepamanteni. Spre surprinderea multora, in 1994, profesorul John Mack, un psihiatru de la Universitatea Harvard si castigator al premiului Pulitzer, a publicat o carte in care argumenta ca rapirile extraterestre nu sunt halucinatii, nici vise, ci experiente reale.
French afirma ca rapirile OZN constituie un fenomen interesant, bogat si cu multiple fatete, deci ar trebui sa fim foarte precauti in a propune explicatii universal valabile. Exista si farse sau persoane care sufera de boli psihice, dar exista si un acord general, atat in randul sustinatorilor, cat si al adversarilor ipotezei extraterestre, ca marea majoritate a celor care spun ca au fost rapiti sunt normali, sinceri, care cred cu adevarat ca au experimentat un contact nepamantean. Dar psihologul britanic afirma ca exista si studii care arata ca astfel de persoane ar putea suferi de amintiri false si de tendinta de a raporta experiente aparent paranormale de toate tipurile.
Multe cazuri ar putea fi explicate, crede French, prin paraliziile temporare care apar in timpul adormirii sau la trezire si dureaza de obicei cateva secunde, fenomen foarte frecvent in randul populatiei. In cazuri mai rare, acestea includ un puternic simt al unei prezente si dificultati de respiratie, din cauza unei senzatii de presiune pe piept. Pot sa apara halucinatii, incluzand lumini sau figuri grotesti care se misca in jurul camerei, voci, pasi sau sunete mecanice, ori senzatia de a fi tras din pat. Multi care trec prin astfel de experiente cauta serviciile unui hipnoterapeut, pentru a recupera amintirile din restul episodului. Exista studii care sugereaza ca astfel sunt produse false amintiri.
Evident, afirmatiile de mai sus nu puteau ramane fara replica din partea ufologilor, inclusiv a celor care au investigat cazuri de rapire.
Unul dintre cei care au raspuns a fost Stanton Friedman, binecunoscutul investigator al cazului Roswell si sustinator al ipotezei extraterestre. El a reamintit, intre altele ca a participat pe 27 iunie 1997, impreuna cu ufologii Nick Pope si Timothy Good, la o dezbatere organizata de televiziunea ITV din Marea Britanie. Au fost invitati si trei oameni de stiinta, intre care si Chris French, dar, conform lui Friedman, niciunul dintre cei trei nu si-a facut temele de casa in mod adecvat. Intrebarea fusese:
- Viziteaza extraterestrii Pamanul?.
Din 100.000 de persoane care au sunat, 93.000 au spus DA. Friedman e de parere ca recentul articol al lui French ilustreaza clar partinirea si ignoranta sa, intrucat calatoriile interstelare sunt posibile. Exista, probabil, 10.000 de planete pe o raza de 100 de ani-lumina in jurul nostru. Nimeni nu stie cate sunt locuite. Zeta Reticuli 1 si 2 sunt doar la o optime de an-lumina una de cealalta si la mai putin de 40 de ani-lumina departare de noi. Iar o nava care ar accelera constant cu doar un G ar putea ajunge intr-un an aproape de viteza luminii.

Memorie falsa

French nu are dreptate cand spune ca si cei mai ferventi sustinatori ai ipotezei extraterestre accepta ca peste 95 la suta din toate observatiile raportate pot fi explicate. In cazurile din proiectul Blue Book, 21,5% dintre cazuri nu au putut fi explicate. Alte studii au dat valori similare. Si ce daca unele cazuri pot fi explicate? Conteaza celelalte observatii, care sunt foarte multe si adesea aspectul lor indica faptul ca OZN-urile sunt vehicule fabricate si folosesc tehnologii nepamantene. French mai afirma ca urmele de pe sol si radioactivitatea se datoreaza iepurilor si erorilor de masurare, ceea ce sunt prostii.
French mentioneaza cazul rapirii Betty si Barney Hill, dar pare sa ignore carti importante in care a fost examinat cazul. El sustine in mod fals ca cei doi l-au consultat pe Dr. Benjamin Simon pentru probleme in casnicia lor, motiv pentru care ar trebui sa ne indoim de relatarile lor. Psihologul exagereaza si rolul sindromului de memorie falsa ca o explicatie pentru rapiri. Pe scurt, serveste o multime de prostii in loc sa fie un investigator serios in cautarea de fapte si date.
O alta luare de pozitie a fost cea a lui Kathleen Marden, profesor coordonator in diverse studii postuniversitare de educatie si cercetatoare a fenomenului OZN si a rapirilor. Ea il critica pe French, intreband, intre altele, cum poate oare explica el OZN-urile din jurul instalatiilor nucleare, fapt pe care Air Force l-a recunoscut inca din 1952? Apoi, French sustine ca ar trebui sa abandonam toate dovezile radar, video sau fotografice, deoarece unele nu sunt valabile, ceea ce este un rationament defectuos. Kathleen Marden a scris ea insasi mai multe lucrari despre paralizia din timpul somnului, ca si despre studiile academice efectuate asupra celor ce spun ca au fost rapiti, lucrari care contrazic afirmatiile Dr. French. Psihologul nu a examinat corect nici cazul sotilor Hill, comitand intentionat omisiuni si interpretari tendentioase. Dar despre toate acestea, ca si despre o alta viziune asupra fenomenului OZN, vom vorbi in detaliu in articolul urmator.