Senatorul Sorin - Constantin Lazar a sustinut o declaratie politica intitulata: Ziua Armatei.Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Sarbatorirea Zilei Armatei in lume s-a instituit, in mod diferentiat, de la o tara la alta, dupa Primul Razboi Mondial, cu scopul de a oferi societatii civile posibilitatea evocarii faptelor de arme sau evenimentelor hotaratoare din viata fiecarei ostiri. De regula, aceste zile au fost stabilite in corelatie cu momentele semnificative din istoria moderna si contemporana a fiecarei tari in parte.
In general, armatele din Occident nu au stabilita o data anume ca sarbatoare a armatei. Exceptie de la aceasta regula fac Franta, care isi sarbatoreste armata la 11 noiembrie (ziua armistitiului dintre Aliati si Germania - 11 noiembrie 1918), Italia, a carei zi a armatei este la 4 noiembrie (data semnarii armistitiului de la Villa Giusti - 4 noiembrie 1918), si Romania, care isi sarbatoreste Ziua Armatei la 25 octombrie.
Ziua Fortelor Armate Romane a fost sarbatorita pentru prima data la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilita ca zi aniversara ziua de 25 octombrie. Devenita simbol al tuturor bataliilor si eroilor neamului romanesc, data de 25 octombrie a ramas intiparita in sufletele romanilor ca zi in care tara isi sarbatoreste armata si pe cei care au fost in slujba ei.
Dupa 23 august 1944, Romania a avut o contributie substantiala la eforturile de razboi ale Natiunilor Unite. Armata romana trebuia sa contribuie la efortul de razboi al aliatilor cu peste 12 divizii de infanterie, conform articolului 1 al Conventiei de Armistitiu (semnata la 12/13 septembrie 1944), dar aceste forte au crescut constant in pofida dificultatilor intampinate in cooperarea militara romano-sovietica.
Ofensiva pentru eliberarea partii de nord-vest a Romaniei, inceputa la 9 octombrie 1944, a fost inclusa in operatiunea ofensiva Debretin”, planificata si condusa de Inaltul Comandament Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse in data de 25 octombrie 1944, cand au fost eliberate localitatile Carei si Satu Mare. Semnificatia victoriei este data de eliberarea teritoriului national ocupat temporar in urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.
Desi victoriosi pe campul de lupta, ostasii Armatei Romane aveau sa suporte consecintele unui proces de transformare bazat pe realitatile postbelice. Supravietuitorii au fost mult timp ostracizati si marginalizati, in mod deosebit cei situati in afara granitelor Romaniei, pentru vina de a fi luptat pentru apararea teritoriului national.
Ziua de 25 octombrie este una care trebuie sa ne aduca aminte de toate sacrificiile si de victoriile Armatei Romane. Este o zi pe care trebuie sa o sarbatorim ca simbol al pastrarii independentei si al suveranitatii nationale. Momentul este unul de evocare al faptelor de arme ale inaintasilor in locuri precum Posada, Rovine, Podul Inalt, Razboieni, Calugareni, Plevna, Smardan, Marasti, Marasesti sau Oituz.
Cele consemnate mai sus evidentiaza faptul ca Ziua Armatei este legata efectiv si afectiv de Transilvania, leaganul genezei si evolutiei istorice a poporului roman, de obiectivele si sentimentele Armatei Romane, care au vizat intotdeauna indeplinirea idealurilor nationale: unitate, independenta, suveranitate, integritate teritoriala.
Eliberarea intregului teritoriu national s-a obtinut prin lupta eroica a peste 525.000 de militari angajati nemijlocit in lupta, intre 23 august si 25 octombrie 1944. Dintre acestia au fost ucisi sau raniti circa 58.000. Pierderile provocate inamicului s-au ridicat la 89.934 militari, dintre care 76.275 prizonieri.
Sa nu uitam ca eliberarea partii de nord-vest a Transilvaniei nu a insemnat si incetarea luptelor duse de Armata Romaniei, care a continuat razboiul antifascist alaturi de puterile Natiunilor Unite pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei, pana la victoria finala.
Nu in ultimul rand, ziua de 25 octombrie este una in care sunt celebrati eroii, dar in care se promoveaza si structurile militare actuale. Este deosebit de important sa ne reamintim de victoriile si de sacrificiile inaintasilor nostri, pentru a putea duce mai departe cu mandrie mostenirea lor si pentru a putea insufla tinerilor respectul cuvenit acestora.