Senatoarea Gabriela Firea a sustinut o declaratie politica intitulata: E timpul ca lupta impotriva violentei domestice sa nu mai fie subiect, ci predicat! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Subiectul vulnerabilitatii femeilor in fata violentei domestice si a violului a revenit in atentia opiniei publice datorita terifiantului caz de la Vaslui, al elevei violate si ulterior supusa la agresiuni psihice de catre autorii violului si de apropiatii acestora. Dincolo de dezbaterile mai mult sau mai putin patimase pe marginea acestui subiec, derulate prin mass-media sau retelele de socializare online si offline, ramane un adevar dureros: traumele victimelor sunt foarte greu sau chiar imposibil de inlaturat, indiferent daca s-a infaptuit sau nu actul de justitie, daca agresorii au fost sau nu reclamati, au fost sau nu condamnati.
Desigur, in astfel de momente incarcate de emotie se vorbeste despre inasprirea pedepselor pentru astfel de fapte, ceea ce este cumva logic, pentru ca se presupune ca spectrul unei pedepse grele ar trebui sa descurajeze comiterea faptei. Din pacate insa, mai ales in cazul agresiunilor domestice si al violurilor, faptuitorii sunt animati de impulsuri care pot fi numite oricum numai rationale nu. Efectul preventiv al pedepselor nu functioneaza, sau functioneaza intr-o masura mult prea mica. Asupra acestui aspect, cel preventiv, ar trebui sa se concentreze, asadar, eforturile societatii.
Iar pentru a rezolva o problema avem nevoie in primul rand s-o identificam, s-o definim. Sa-i cunoastem datele. Va dau un singur exemplu: potrivit datelor furnizate de Ministerul Justitiei, in ultimii 4 ani numarul de violuri a crescut constant, de la 780 in anul 2011 la 1.024 in 2014. Aceste cifre se refera, desigur, la violurile reclamate si instrumentate penal. Dar stim bine cu totii ca realitatea este diferita, numarul agresiunilor fiind mult mai mare, diferenta provenind de la cazurile in care victimele aleg sa nu depuna reclamatie. De frica, de rusine, sau din perpetuarea culturala, in sensul sociologic al termenului, a inegalitatii de gen.
Prima directie de actiune ar trebui asadar sa vizeze informarea victimelor si a potentialelor victime asupra drepturilor pe care le au si mai ales asupra modalitatilor de interventie care le stau la dispozitie. S-au facut pasi mari in aceasta directie, a fost imbunatatita simtitor legislatia, exista modalitati institutionale pentru acordarea de asistenta si ajutor, dar toate acestea sunt inutile daca cele carora li se adreseaza nu apeleaza la ele.
Aici putem interveni noi, prin structurile care ne stau la dispozitie. Organizatia de Femei a Partidului Social Democrat a pus bazele, recent, la Scoala de Vara de la Mamaia, a Pactului pentru protejarea femeilor de violenta domestica si viol, o platforma de actiune deschisa catre toate partidele si organizatiile neguvernamentale. A fost infiintata o comisie de lucru la nivelul OFSD, pe care o voi coordona personal, si a carei menire este de a elaborara propuneri concrete pentru atingerea obiectivelor asumate prin acest Pact.
Este timpul, stimati colegi, ca lupta impotriva violentei domestice, a violului si a inegalitatii de sanse sa nu mai fie doar o tema de dezbatere in perioade de acalmie politica, este timpul asadar sa trecem si la fapte. Sau, altfel spus, acest subiect sa devina predicat!