soridapress.ro/ EXCLUSIVITATE! ION ILIESCU pentru ARHIVA DE AUR A OLTENITEI !
ION ILIESCU I-A OFERIT UN INTERVIU PROF. SORIN DANCIU PENTRU ARHIVA DE AUR
(Continuare)

AMINTIRI, AMINTIRI
SORIN DANCIU: Care este cea mai frumoasa amintire despre Oltenita?
Ion Iliescu: Este acest climat foarte unit al familiei noastre. Am avut si un var in Cuza-Voda, tatal lui era din Ulmeni, era un cizmar foarte priceput dar care din pacate ii cam placea sa bea, asta l-a pierdut! Dar in tineretea lui era apreciat ca un cizmar de calitate. Cand lua cate un pahar recita din Eminescu- Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni! E rusine omenirii, Sa va zica voua oameni! Asta recita!
SORIN DANCIU: Deci era valabila si atunci?
ION ILIESCU: Da! Asta recita cand era in momentul de efuziune! Era interesant, asa, ca personaj.
SORIN DANCIU: Mi-ati povestit despre o intamplare cu un lautar si as vrea sa ramana in memorie!

LAUTARUL SI COMISARUL!
ION ILIESCU: Era vecinul nostru. In zona in care noi locuiam, strada Eliade Radulescu spre Marasesti, erau doua zone, tiganii lautari si tiganii muncitori, zlatarii, erau doua ateliere de fierarie, acolo mergeau sa-si potcoveasca caii toti cei care erau carutasi in zona respectiva si erau tiganii artisti. Vecinul nostru, Mielu Chiru era cel mai bun violonist al orasului. Eu il si evoc in carte ca o figura interesanta din acest punct de vedere, l-am si vazut peste timp. Si el mi-a relatat o intamplare pe care a avut-o cand venise aici un comisar cam nabadaios, Bujor il chema si care facea pe Dandy al orasului si a avut un conflict odata, era cu o muierusca la restaurantul orasului in gradina orasului si i s-a parut ca muierea care era cu el era atenta la lautar. El isi respecta tinuta. L-a chemat la sediul Chesturii, l-a tinut toata noaptea, a venit saracul dimineata si bunica-mea l-a vazut, a fost impresionata si l-a sfatuit sa mearga la Bucuresti, la Marioara, la mama mea. Maica-mea il cunostea pe Lucretiu Patrascanu, a mers cu el de mana la Patrascanu si Patrascanu a organizat un proces politic in legatura cu comportamentul acestui comisar Bujor din Oltenita si a obtinut, in urma procesului, evacuarea lui din Oltenita. Mi-a povestit peste ani, nea Mielu, aceasta intamplare si aprecierea lui pentru felul in care l-a primit Patrascanu. L-a primit la el in casa, l-a ascultat cu atentie si felul in care a pledat in proces si cum a obtinut indepartarea comisarului Bujor din Oltenita. Asta am si retinut, e un moment interesant!

PLECAREA DIN OLTENITA
SORIN DANCIU: Cand ati plecat din Oltenita?
ION ILIESCU: Practic, dupa primele doua clase primare eu m-am mutat la Bucuresti cu parintii si am continuat studiile la Scoala primara numarul 45.
SORIN DANCIU: Si cand ati revenit?
ION Iliescu: Ne vedeam in fiecare vara, in vacanta eram aici. Dupa moartea tatalui meu, in 45, s-au mutat si bunicii la Bucuresti.
SORIN DANCIU: La Calarasi cand ati ajuns prima oara?
ION ILIESCU: De Calarasi nu eram conectati, Oltenita era legata atunci de judetul Ilfov care avea capitala la Bucuresti. Era plasa Oltenita, era resedinta de plasa. Dupa aceea a devenit resedinta de raion.
OLTENITA DE ASTAZI
SORIN DANCIU: Vreau sa-mi spuneti despre Oltenita de astazi, ce imagine aveti si ce credeti ca se poate face pentru ca sa iasa din situatia in care se gaseste?
ION ILIESCU: Cred ca este o perioada de declin pentru oras. Orasul a avut o perioada de ascensiune mai ales atunci cand a aparut Santierul Naval, era un muncitor, Cristea, aici a fost la un moment dat un atelier de lotci pescaresti. Si era un mester foarte bun, venit de la Turtucaia, care si-a dezvoltat un atelier de lotci pescaresti. Si Cristea, cel care a devenit apoi director al santierului naval, a folosit muncitorii care lucrau la lot si au pus bazele santierului naval, au inceput cu niste lotci si niste vase mai micute, pescaresti. Dupa aceea s-a dezvoltat intr-unul din cele mai mari santiere ale tarii, la un moment dat erau 7000 de muncitori si se construiau nave de 5000 de tone, slepuri mari, au fost si vase de pasageri- Oltenita, Carpati, Mihai Viteazul. A fost perioada de inflorire. Santierul naval avea 7000 de muncitori, apoi se dezvoltase alaturi de santier o platforma industriala in care 23 August isi creease un fel de sucursala, cateva ateliere care se nasteau atunci, s-au si construit cateva hale. Apoi a fost zona de nord, grupul acesta textil, a fost o filatura de bumbac apoi crescatoria de porci de la Ulmeni.

INTERVIUL POATE FI URMARIT, INTEGRAL, LA TELEVIZIUNEA CALARASI1- www.calarasi1.ro


(Va urma)