adevarul.ro / George Friedman: Unde a gresit Uniunea Europeana cu votul grecilor
Grecii au votat sa respinga solicitarile europene pentru noi masuri de austeritate, cerute la schimb pentru noi fonduri ca bancile grecesti sa poate functiona in continuare, noteaza George Friedman, presedintele platformei de analize Stratfor, intr-un material despre situatia de dupa votul NU din Grecia.
Rezultatul acesta n-ar fi trebuit sa surprinda pe nimeni. Exista trei motive pentru care rezultatul referendumului din Grecia nu ar fi trebuit sa fie o surpriza.
In primul rand, coalitia de extrema-stanga, aflata la conducere - Syriza, este la conducere pentru ca intelege tendinta greceasca.
In al doilea rand, pentru ca dispretul si zeflemeaua cu care liderii europeni au tratat prim-ministrul si ministrul de Finante din Grecia au convins grecii ca, de fapt, sunt menite si pentru ei, dar si ca cei dispretuiti atat de mult de conducerea Europei nu sunt chiar atat de rai.
In al treilea rand, si cel mai important, liderii europeni au pus votantii greci in pozitia in care acestia nu mai aveau nimic de pierdut. Grecii au fost lasati sa aleaga intre doua forme de distrugere: una imediata, dar din care si-ar putea reveni, si una care implica sufocare pe termen lung, fara sperante de salvare, continua specialistul in analiza sa.
Rationamentul gresit al europenilor La fel cum a notat Fondul Monetar International (FMI), in timp ce mentinea o pozitie dura la adresa tarii, grecii nu-si pot plati imprumuturile si nici nu pot scapa de cosmarul economic fara o restructurare substantiala a datoriei, inclusiv o iertare semnificativa a unei parti din bani, si fara dorinta de a crea o solutie aplicabila timp de mai multe decenii. FMI a fost clar si ca o austeritate intensificata, in afara de faptul ca pune o povara imposibila pe greci, va intarzia de fapt fie recuperarea tarii, fie plata datoriei.
Concentrarea pe pensii a facut Europa sa para dura, dar de fapt a dat dovada de prostie. Toate masurile de austeritate cerute nu ar fi oferit destui bani pentru plata datoriilor fara o restructurare a lor.
De vreme ce liderii Europeni nu sunt prosti, este important sa intelegem ce joc au jucat. Stiau perfect ca masurile de austeritate erau si irelevante si daunatoare pentru plata datoriei. Ei au insistat in aceasta lupta pentru ca au crezut ca vor castiga, si pentru ca era important pentru ei sa faca Grecia sa capituleze, din motive mai mari. Nicio alta tara din UE nu este intr-o situatie atat de rea ca Grecia. Totusi, exista cateva, in special in sudul Europei, care au o datorie ce si-ar dori sa fie renegociata. Anul acesta, desi ele se descurca mai bine ca Grecia, chiar cu un somaj ridicat (de exemplu, Spania are somajul la 22,5%), doua lucruri sunt neclare: primul " cum se vor prezenta acesta tari peste un an sau peste doi, al doilea " ce guverne vor ajunge la conducere si care va fi pozitia lor?
Grecia reprezinta mai putin de 2% din Produsul Intern Brut al Uniunii Europene. Italia si Spania sunt mai importante. Problema restructurarii datoriei este ca daca o faci pentru o tara, si altele vor vrea acelasi lucru. UE nu vrea sa stabileasca un precedent pentru crize viitoare sau pentru guverne anti-europene.
Strategia din trecut a UE a fost psihologica: semanarea fricii despre ceea ce inseamna falimentul, semanarea fricii despre consecintele iesirii din zona euro si sustinerea faptului ca UE nu are capacitatea de a face concesii.
Liderii europeni au cerut masuri de austeritate, dar i-au legat de ei pe greci amanand platile. Ei se asteptau ca Grecia sa continue sa joace acest joc. Nu si-au dat seama ca Syriza a ajuns la putere cu promisiunea ca va pune capat jocului. Ei au crezut ca, sub presiune, coalitia va ceda.
Europenii au gresit calculele. Ei au crezut ca Grecia va fi mai flexibila si au vrut sa demonstreze oricarei alte tari sau partid de guvernamant care ar lua in considerare o astfel de manevra, care vor fi costurile. Europenii se temeau de riscul moral pe care il presupunea compromiterea grecilor, dar astfel au creat o situatie si mai periculoasa pentru ei.
Noi amenintari pentru Uniunea Europeana Europa este o uniune atata vreme cat un membru nu intra in probleme. Dupa cum am mai spus, grecii au fost iresponsabili cand s-au imprumutat, dar si restul Europei a fost iresponsabil cand a dat bani cu imprumut. Intr-adevar, bancile care au dat banii stiau perfect in ce situatie este Grecia, dar bancherii voiau sa dea imprumutul pentru ca aveau de castigat din tranzactii. In ceea ce-i priveste pe greci, nu actualul guvern sau publicul a imprumutat banii. Asa ca aceasta poveste va ajuta partide ca Podemos din Spania sau UKIP din Marea Britanie sa-si sustina cazul in fata UE.
Optiunile Greciei in cazul unui Grexit Daca Grecia se retrage din Uniunea Europeana, impactul asupra monedei va fi neimportant. Exista cei care sustin ca acest lucru reprezinta o catastrofa pentru euro, dar eu nu vad de ce, spune George Friedman. Ceea ce ar fi extrem de periculos este ca Grecia sa iasa din zona euro si sa supravietuiasca, daca nu chiar sa infloreasca. Grecii sunt fixati acum pe UE ca fiind o sursa de bani si exista presupunerea ca vor fi dati afara de pe pietele financiare globale daca dau faliment. Dar nu este neaparat necesar sa se intample asa. Grecia are trei alternative de unde sa-si ia bani. Prima este Rusia. Cele doua tari au o relatie inca din anii '70, fapt ce a fost destul de iritant pentru SUA si Europa. Mai mult, rusii incearca sa se razbune pe europeni si americani. De acord, si ei o duc greu, dar nu la fel de greu ca in urma cu cateva luni, iar Grecia este un premiu strategic.
Discutiile dintre rusi si greci sunt greu de ghicit. Summitul tarilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud) a inceput pe 6 iulie, iar grecii sunt invitati ca observatori si, poate, sa prinda vreo afacere.
In mod public, Rusia a spus ca nu-i va oferi un imprumut direct Greciei, dar va profita de criza pentru a obtine bunuri in Grecia si un angajament privind proiectul gazoductului Turkish Stream. Totusi, salvarea Greciei ar oferi Rusiei o ocazie de aur de a pune o piedica in operatiunile NATO si de a se reafirma si in alta parte, nu doar in Ucraina. In Europa centrala, imaginea este ca Rusia si Grecia au o intelegere incheiata de cateva luni privind o salvare financiara, ceea ce ar putea fi motivul pentru care grecii au fost atat de curajosi.
O alta sursa de fonduri, desi mai improbabila, este China si unii dintre partenerii ei. Chinezii incearca sa se pozitioneze pe plan mondial, sa devina o putere globala fara o armata globala si cu o economie din ce in ce mai slaba. Singura, sau cu ajutorul altora, nu ar fi o miscare prosteasca din partea Chinei sa incerce sa-i ajute pe greci, mai ales ca-si va crea o influenta regionala cu un cost destul de mic " doar cateva zeci de miliarde. Totusi, banii vor veni la pachet si cu costul politic de a instraina o mare parte din Uniunea Europeana, ceea ce transforma ajutorul chinez intr-o posibilitate scazuta.
Intr-un final, exista fondurile de investitii si firmele americane. Aici sunt multe fonduri deoarece banii europeni, chinezi si din Orientul Mijlociu au gasit siguranta si aproape zero dobanzi. Multi dintre ei si-au asumat riscuri mai mari decat Grecia. Guvernul american s-ar putea sa nu-i descurajeze, fie pentru ca ar fi mai ingrijorat de influenta chineza sau ruseasca de la est de Mediterana.
Grecia e posibil sa fie interesata de o oportunitate de investitie, daca ia in considerare ce vremuri o asteapta dupa faliment. Stim din cazul Argentinei ca atunci cand o tara intra in faliment nu se creeaza un zid in jurul ei. Grecia are valoare si, scapata de datorie, reprezinta o investitie atractiva, chiar daca riscanta.
Asadar, este posibil ca europenii, descoperind ca Syriza nu este pregatita sa se supuna poruncilor, vor negocia o intelegere pe care Grecia sa o poata accepta. Dar acesta este un alt precedent pe care UE nu vrea sa-l stabileasca.
Nemtii inca sunt considerati viitorul Uniunii Europene. Ei sunt mai putin ingrijorati de euro sau de datoria greaca decat sunt de zona de comert liber care absoarbe o parte din exporturile lor masive. Cu falimentul si controlul creditelor, Grecia reprezinta o piata mica pe care ar pierde-o. Ultimul lucru pe care il vor este ca aceasta tendinta sa se raspandeasca, sau ca Germania sa fie fortata sa plateasca pentru privilegiul de a salva UE.
Asadar, in mai multe moduri, ochii nostri ar trebui indreptati de la Grecia catre Germania. Nemtii sunt inima conducerii UE si ei vor decide urmatoarele miscari, dar nu pentru binele blocului european, ci pentru binele Germaniei, care este inghesuita in acelasi colt ca UE, conchide George Friedman pentru Stratfor.