Pe Blogul unui liberal de stanga puteti citi un editorial exceptional, pe care il reproducem in continuare.
constantingheorghe.blogspot.ro: Daca ceva rau se poate intampla, se va intampla.
Tot felul de dusi cu pluta incearca sa ne arate semnificatia zguduitoare si intemeietoare si izbavitoare a condamnarii lui Voiculescu. Relax, flacai si fete! Nu inseamna nimic! Pur si simplu o rafuiala intre un individ care are de partea sa mijloacele represive zdrobitoare ale statului si unul care a avut de partea sa o institutie media. Un joc politic s-a transformat intr-o "afacere de stat".
Condamnarea nu inseamna ca justitia functioneaza, si ca e independenta. Nu functioneaza, si nu e independenta. Orice om normal la cap a inteles ce trebuia sa inteleaga de aici, stie ca trebuie sa se teama pentru libertatea sa si pentru averea sa. Oricine, oricand, i-o pot anula si confisca. Cred ca cercurile de afaceri au ciulit la randul lor urechile. Dupa schema inventata de judecatoarea lui peste si Dacia, si Mittal Steel, si Erste Bank, si BRD Societe Generale, si OMV, de fapt oricine detine un bun privatizat, se poate trezi deposedat de el, pentru ca n-a fost vandut la valoarea de inventar. Si, de ce nu, confiscate si veniturile/profitul obtinut dupa privatizare, pentru ca au fost obtinute ca urmare a unei infractiuni.
Daca DNA nu ia acum la cercetat TOATE privatizarile, si se opreste la asta, nu face decat sa confirme comanda politica. Daca o face, arunca in aer economia Romaniei. Sigur, poate cerceta doar privatizarile cu capital romanesc, ceea ce, probabil, i s-a sugerat lui Kovesi. Este o metoda de eliminare a capitalului romanesc de pe piata. Asta ar avea efecte economice si sociale devastatoare in timp. Si ar fi fermentul violentei sociale.
Scoaterea din joc a Antenelor nu inseamna ca se rezolva problema calitatii jurnalismului. Si nici problema slabiciunii politicului. Antenele au fost o supapa de siguranta pentru cei anti-sistem. Care, daca nu mai exista, trebuie inlocuita cumva. Si cum nu are cine o inlocui, tot spre dezordini politice si sociale ne ducem. Iar cei care au crezut ca asa rezolva o problema, se vor trezi cu una si mai mare: radicalizarea extrema a nemultumitilor de tot felul. Iar opozitia reala a nemultumitilor va fi infinit mai dura si mai periculoasa decat nemultumirea virtuala a Antenei 3.
Condamnarea lui Voiculescu este si o lovitura data democratiei. Sistemul nu mai tolereaza diferentele de opinie, diversitatea punctelor de vedere, pluralismul politic. Sistemul vrea revenirea la partidul unic si la conducerea totalitara.
basescu si-a trimis cativa adversari la inchisoare. Dar cu ce pret pentru societate si pentru sistemul politic, pentru democratie? Putem accepta, putem suporta pretul razbunarii lui? Putem fi siguri ca nu urmeaza o escaladare a razbunarilor?
Tot felul de tembeli au ras de insistenta cu care Ion Iliescu a sustinut necesitatea reconcilierii nationale. Mai mult, l-au incurajat pe basescu sa toarne gaz peste focul razboiului romano-roman. Cu ce rezultate, se vede. Problema este aceea ca Ion Iliescu are dreptate: fara reconciliere, fara pace interna, nu putem avea nimic: nici libertate, nici democratie, nici justitie, nici prosperitate. Nici macar viitor. Nu vrem sa invatam nimic din ceea ce li s-a intamplat celor din jurul nostru, care au ales confruntarea, pentru a-si rezolva problemele politice si sociale, sau pe cele etnice.
Mai este posibila reconcilierea, dupa zece ani cu basescu, si dupa ce statul a ajuns pe mana unor nebuni precum sefa de la DNA si aia din servicii, care vor sa controleze fiecare aspect al vietii cetatenilor, care vor sa conduca prin teroare Romania? Sigur, nu e teroarea din anii stalinismului. Dar se poate ajunge acolo oricand. Condamnarea lui Voiculescu este un semnal dat tuturor: "Daca asta, care are bani, un trust media, este aparat de cei mai buni avocati, a fost trimis la mititica, pe voi va calcam in picioare ca pe niste rame! Aveti grija!"
Pentru o societate in care saracia este omniprezenta, si supravietuirea principala grija a cetatenilor, teama functioneaza. Dar doar pana la un punct. Asa cum a fost si in anii 80. Mai devreme sau mai tarziu vine si explozia sociala. Pretul schimbarii violente de sistem il stim. Daca nu se poate altfel, schimbarea actualului sistem va fi tot violenta. Merita sistemul ticalosit asemenea pret? Daca nu se poate altfel, da. Cei mai multi nu au ce pierde. Asa ca nu vor exista mari impotriviri la folosirea violentei, ca instrument al schimbarii.
In loc sa alimenteze conflictele, politicienii ar trebui sa faciliteze dialogul si sa propuna romanilor un proiect de reconciliere nationala, care sa permita o tranzitie pasnica de la basism la normalitate. Ar fi un semn de responsabilitate, dar si o dovada de existenta instinctului de conservare.
Din pacate nu sunt in stare de asa ceva. Urmatoarele luni sunt decisive pentru viitorul nostru, ca natiune. Nu stiu daca suntem constienti de asta. Mai degraba nu. Si daca ceva rau se poate intampla, se va intampla.