(Continuare)
MAGAZIN: Veghetori dintr-o alta realitate? (Autor: DAN D. FARCAS)

Fata care iti ia mintile

Credinta in "fata padurii", cu infatisari si atribute variate, este foarte raspandita in zona si chiar in tarile vecine, cel putin pana in Slovacia. Relativ multe persoane spun, si in zilele noastre, ca au intalnit-o, cantand, dansand, ingrijindu-si parul, adunand flori, singura sau insotita. Uneori poate deveni rea, deci oamenii se feresc de ea. DB a crescut in aceasta ambianta in care mitul este inca trait, deci nu e socotit doar o piesa folclorica.
Dupa intalnirile sale, el a vorbit mult, mai ales cu oamenii mai batrani, despre "fata padurii". Si altii i-au spus ca e frumoasa, ca umbla noaptea, iar daca vine cu surorile ei, se opreste la izvoarele reci sa se scalde si din alb cum ii e parul, se face negru si stralucitor. Si daca te prinde, nu te mai lasa cu mintea intreaga.
O ruda a sotiei lui DB povestea, prin 2004, ca a vazut-o odata. El venise la fantana, era tarziu, dupa ora doua noaptea; era luna plina; a vazut-o din creasta dealului; era foarte inalta, se scalda in parau, arunca apa in sus cu mainile si probabil ca nu l-a auzit. Avea parul negru si lung pana la pamant; era un par foarte bogat, ca lana oilor. El era cam la zece metri si avea si un caine cu el, dar cainele a amutit. Atunci s-a retras tiptil, de-a-ndaratelea, pana s-a ascuns dupa coama dealului; "caci nu e bine daca vezi asa ceva sa te intorci cu spatele". Parca a auzit-o si cantand; atat de frumos de-ti lua mintile. A fugit apoi si s-a ascuns in coliba, unde mai erau doi cu el. Abia dimineata le-a spus si lor patania sa. Chiar la ei in sat, se mai spunea despre un baiat ca s-a intalnit cu fata padurii si "a devenit bleg". Si un prieten al lui DB, monah, i-a povestit cateva intamplari despre "fata padurii" si cum ii poarta ea pe cei ce au intalnit-o, peste dealuri, pana se trezeste ca nu mai stie unde se afla.
DB comenta acum: "Mitul acesta, despre fata padurii - ca e un mit pana la urma - nu este numai la noi in sat. El este peste tot, peste tot; in toate arealele geografice exista ceva asemanator... S-a facut o similitudine chiar cu Gaia, zeita pamantului. La noi ea e cunoscuta in felul acesta, dar si in povestile cu iele. De cele mai multe ori canta de te innebuneste. Putem face o analogie cu Odiseea lui Homer unde sirenele cantau si Ulise a astupat urechile tovarasilor sai cu ceara ca sa nu o ia razna. In folclorul nostru avem si jocul ielelor. Ele veneau, cantau, jucau si dansau chiar pe apa. Exista si elemente legate de consumarea unei hrane, a unei bauturi. In Biblie avem fructul intelepciunii"...
Un cioban din zona povestea si el ca se spunea ca "fata padurii" avea o voce foarte frumoasa dar daca un om ii vorbea, putea sa ramana fara grai. Se mai spunea ca, mai demult, au fost si oameni rapiti de ele. Erau disparuti doua-trei zile dupa care erau adusi inapoi. Si parca isi pierdeau mintile. Dar dupa ce s-a zis ca nu e adevarat deoarece asa ceva e imposibil, nu s-a mai auzit nimic despre ele. Desi iata - spunea ciobanul - el insusi a fost la munte anul acesta si acolo, catre Viseu, auzea seara cantand ceva, dar era departe. Nu puteai sa mergi acolo. Avea o voce atat de subtire, o voce calma, blanda, linistitoare. Poate ea canta mai incet, dar cantecul ei se auzea foarte tare, asa, in ecou. "Astea nu-s mituri. Eu nu le consider mituri" a incheiat el.
DB este ferm convins ca toate intamplarile, cele prin care a trecut el si cele de care se povesteste, sunt manifestari ale unei civilizatii superioare noua "care exista paralel cu noi si despre care socot ca ne monitorizeaza, adica ne poarta de grija si nu prea ne lasa ca sa facem toate prostiile cate le-am putea face... Ei sunt chiar in mijlocul nostru si au astfel de veghetori...". El considera ca fiintele cu care s-a confruntat sunt "acea rasa extraterestra" descrisa in literatura ufologica ca "inaltii blonzi", despre care "se spune ca este rasa cea mai benefica". Si VB, mama lui DB, e de parere ca "Eu m-am gandit ca fata aia, de buna seama, e de la extraterestri" odata ce si ea a vazut ca "a coborat din farfuria ceea".
Dar pentru DB extraterestrii nu inseamna neaparat fiinte venite de pe o alta planeta ci poate dintr-o alta realitate. La intrebarea daca se considera norocos pentru ca a avut sansa sa soarba din acel fruct, el a raspuns ca "intr-un fel am fost norocos, intr-un fel nenorocos". Pe de o parte, a cunoscut o lume cu totul deosebita de a noastra, o lume a plenitudinii desavarsite, a unor "fiinte care au atins fericirea", pe de alta parte, l-a urmarit toata viata neimplinirea ca nu poate ramane cu ei. "M-as bucura sa primesc vizita lor dar si mai mult as vrea sa plec la ei in vizita, asa, pentru o mie de ani...".
Raspunzand la o alta intrebare, el a subliniat ca nu-i place sa impartaseasca oricui intamplarile si gandurile legate de "fata padurii" si de OZN-uri. "Lucrurile acestea sunt aproape de domeniul paranoic, sa spunem drept, nu sunt de vorbit aceste lucruri..."