Constiinta unui Liberal de Stanga: Poimaine nu mai exista

E sfarsit de an, si toata lumea face bilanturi. Pierdere de vreme, pentru ca, pana la urma, nu poti analiza nimicul. Desi anul 2013 a fost aparent unul agitat si plin de evenimente, nimic fundamental nu s-a schimbat nici in Romania, nici in lume. Din pacate pentru noi, toti, lucrurile se rezuma la o lupta pentru putere lipsita de orizont, din care lipsesc oamenii, cu nevoile si asteptarile lor.
Ne putem amagi, crezand ca exista alternative, ca X e mai bun ca Y, iar Z e adevarata alegere. Puterea statelor, a politicienilor si a guvernelor nationale, s-a erodat pana la punctul in care a devenit nesemnificativa, si oricum nu mai poate servi interesul public. Marile corporatii, care conduc de fapt lumea, si-au pierdut de mult sensul socialului, si, mai mult, sunt si ele, la randul lor, victimele aceleiasi lupte pentru putere la nivelul organizatiei. Nimeni nu mai are sensul viitorului, toata lumea traieste de azi pe maine. Poimaine nu mai exista.
Ne amagim ca tot felul de "minuni tehnologice" ne vor schimba radical viata si modul de productie, ne vor face mai prosperi si mai fericiti. Asa am vrezut cu energia atomica, asa am crezut cu computerele, asa credem acum cu imprimantele 3 D, cu Internetul sau telefoanele inteligente. Asta in timp ce natura se degradeaza, agricultura de tip industrial epuizeaza pamantul, schimbarile climaterice devin tot mai violente. Sporurile de productivitate nu s-au vazut in viata de zi cu zi a celor care-si castiga existenta prin munca. De treizeci de ani, de la incerputul asa-zisei Noi Revolutii Industriale, al Societatii Informationale, puterea de cumparare a claselor populare a stagnat, in cel mai fericit caz, iar cea a clasei de mijloc, aflata in destructurare, a scazut constant. Saracia si polarizarea sociala sunt consecintele directe ale Noii Revolutii Industriale. Sistemele publice de educatie si de sanatate se demanteleaza peste tot in lume, revin analfabetismul si bolile sociale. Lumea in care traim nu este deloc mai buna, dimpotriva. Noile tehnologii distrug locuri de munca si in zona celor cu valoare adaugata mare, si in zona celor cu valoare adaugata mica.
Sigur, ne putem felicita ca in tari precum China, India, Brazilia sau altele ca ele a crescut numarul celor din clasa de mijloc. Poate. Dar sa fim seriosi! China, India, Brazilia, Africa de Sud, Rusia, alte tari din Asia reprezinta mai bine de jumatate din populatia lumii, dar mai nimic din consumul ei. Iar scaderea puterii de cumparare in SUA si in Occident este o veste proasta pentru aceste ateliere de productie ale lumii. Statistic, vor fi iesit din saracie cei care castiga doi dolari pe zi, daca pragul de saracie absoluta este de 1,25 de dolari pe zi. Dar, pentru Dumnezeu! Tot saraci lipiti pamantului sunt!
Creste violenta sociala, si, oricat ar parea de ciudat unora, ea nu priveste decat foarte putin politicul si buna sau reaua guvernare, pentru ca, bine sau rau guvernate, tarile lumii cunosc exact aceleasi fenomene de polarizare sociala, chiar daca ritmul difera. Problema este una de natura economica. Ceea ce numim capitalism se dovedeste a fi o adevarata catastrofa, din toate punctele de vedere. Schimbarea modelului economic actual, care privilegiaza timpul scurt, risipeste resurse umane si materiale, distruge ordinea politica si morala, este principala urgenta.
Schimbarea se va produce, pentru simplul fapt ca el, capitalismul, nu mai poate produce bunastare pentru o larga majoritate, si, ca atare, pur si simplu nu mai este acceptat de oameni. Cum se va face schimbarea? Violent, sau negociat? Cum capitalismul a devenit arogant si dispretuitor, nu mai este in niciun fel de dialog cu societatea, devenind un sistem totalitar, in esenta lui, este foarte probabil ca schimbarea sa se petreaca violent. Sunt toate premizele pentru o astfel de izbucnire violenta la scara globala.
Ce ar insemna o schimbare negociata? In primul rand revenirea statului la functiile sale clasice, in materie economica si sociala, in primul rand la functia redistributiva. Capitalul trebuie sa cedeze o parte din profit, pentru a face lumea mai egalitara. Pacea sociala, dar si supravietuirea sa, au un pret. Nu vrea sa plateasca acum pretul pacii sociale, consecintele vor fi infinit mai grave in viitor. In al doilea rand este vorba de restaurarea politicului in drepturile sale. Cu democratii de fatada si politicieni cumparati de corporatii nu se poate face nimic. In al treilea rand este vorba despre re-ideologizarea politiculuiu. Vi se pare ca, in Romania si in lume, mai gandeste cineva ideologic, mai exista diferente intre partide? Ce deosebeste, spre pilda, PSD de PNL, si pe ele de PDL? Ce inseamna "dreapta" in Romania, si de ce este basescu corifeul ei? Nu, peste tot in lume partidele au devenit unele ale puterii, care nu sunt decat instrumente ale luptei pentru putere, iar puterea inseamna un singur lucru: bani! Poti adera la asa ceva, poti sustine asemenea partide si ordinea politica generata de ele? Evident, nu!
Ce va fi in 2014? Nimic! Faptul ca este an electoral nu schimba nimic in acest joc de putere, din care noi vedem doar marionetele, si rar sforile, dar niciodata sforarul. Ca dupa basescu vine Antonescu nu inseamna nimic, cum nimic nu inseamna ca dupa Barosso sa vina Schultz in fruntea Comisiei Europene, si asa mai departe. Esenta lucrurilor nu se schimba. Si atunci aceste alternante, de forma, la putere, nu mai functioneaza ca niste supape de siguranta. Singura certitudine este ca in sistem se acumuleaza tensiuni, si ca nimic nu le mai poate disipa. Intrebarea nu este daca va fi sau nu o explozie, ci cand. Dar, cum spuneam, explozia nu inseamna si rezolvarea problemelor, ci doar distrugerea unei stari de lucruri inacceptabile. Dar daca pentru noi poimaine nu exista, inseamna ca nici nu avem ceva de pus in loc, de construit, dupa explozie. Si ajungem in situatia in care o solutie nu face decat sa nasca noi probleme...