CATALIN TOLONTAN: Ul-ti-ma!

Adrian Mutu putea sa confirme sau sa rateze oriunde in lume. A ales Ploiestiul.
Ceea ce parea la inceput o gluma sosita la inchiderea editiei, in editia din 20 noiembrie anul trecut am publicat stirea cu temerea ca ne pacalim, s-a transformat intr-un examen de seriozitate, pe care nimeni nu-l mai credea posibil in viata acestei vedete pursinge de 35 de ani.
Ce va urma? Nici el nu stie.
L-am urmarit pe Mutu in conferinta de presa de ieri de pe Dolce Sport. E bun la asta. Vorbeste apasat, lent, incarcat de rutina unei lungi cariere, in care a alternat lumina cu dezamagirile. Ambele puternice. "Sper sa rasplatesc increderea oamenilor de aici", a spus el, stiind foarte bine casalariul sau de 400.000 de euro pe an este cel mai mare din fotbalul nostru, exceptindu- l pe selectionerul Victor Piturca, cel care aduna 500.000 anual. Rivali in toate cele!
Diferenta e insa aceea ca Mutu va fi platit din bani publici, Petrolul fiind una dintre numeroasele echipe care, in ultimii ani, s-au reorientat, conectindu-se la bugetele locale.
De la Lacatus (‘93 - Steaua), Belodedici (‘98 - Steaua) si Gica Popescu (‘02 - Dinamo), fotbalul nostru n-a mai cunoscut o astfel de intoarcere. Daca luam in calcul si nivelul de expunere al fotbalului, crescator de la an la an, revenirea lui Mutu este, practic, cea mai exploziva si incarcata de simbolistica intoarcere la matca. "N-am mai vazut asa ceva in fotbalul nostru", observa ziaristul Radu Oprisan in studioul Dolce.
La Ploiesti, pe stadionul care se ridica dintre strazile cuminti, pline de case interbelice, aproape 6.000 de oameni stau infipti in armurile galben-albastre. Mutu se dezbraca agale. Incep jongleriile in vestiar. Cind citeam cartile lui George Mihalache, asa ne imaginam ca facea Baratki cu mingea. Afara, lumea cinta. Petrolul spera la titlu. Vedeta patrunde pe gazon in strigatele multimii.
Reporterii dau ture in jurul lui pe teren, publicul face valuri, iarna intirzie sa vina, spre tristetea copiilor, doar Mutu isi pastreaza siguranta secunda de secunda. Stie ce face? Pentru ca, indiferent daca o arata sau nu, daca o simte ca pe o parere strecurata intre gazon si cerul rece, aceasta este ultima sa sansa. Ul-ti-ma!
Cineva ii aduce o geaca. E frig, scena e acasa, in Romania. El a ales. Oriunde altundeva, ar fi fost un loc de munca. Aici, e o renastere sau despartirea definitiva de promisiunea propriei inimi.

Sursa: GSP