Gandul: Pasare (Autor: Cristian Tudor Popescu)

Condusul sub influenta alcoolului, ca si depasirea vitezei legale cu peste 50 km/h, sunt infractiuni care merita ridicarea carnetului pe oricati ani, chiar si definitiv. Daca in cazul altor ilegalitati rutiere se pot invoca scuze si circumstante, alcoolul si viteza dementa sunt fapte cu premeditare, aici nu poate fi vorba de popularul "am gresit".
E vorba de dispret fata de lege si oameni.
Pasare se uita undeva pe geamul carciumii, peste lac. Nu zicea nici pas, nici eu. Taceam de vreun sfert de ora, timp in care el sudase trei tigari. Desi nu comandasem decat cafea, chelnerul ne lasase in plata domnului - Romania iesise din comunism. Cu mai putin de trei ani in urma am fi fost dati afara din unitatea de alimentatie publica, deoarece nu voiam sa mancam.
Ciluiam, s-ar zice azi.
Dupa inca cinci minute, Pasare a facut semn si a cerut o sticla de Jidvei si o apa. Apa era de forma, a dat pe gat sec un pahar aproape ras. Las-o, ba, in ma-sa, esti cretin, vrei sa faci parnaie? Nu m-a bagat in seama, si-a mai turnat unul. Bine ca n-avea bani de whisky. Nu stia sa inoate in capitalism si se ineca in alcool.
Cand a stins si al treilea pahar, mi-am turnat si eu, un sprit. Fata de masa era alba si rece. Macar sa nu bea singur, ca asta e semnul cel mai rau, cand ajungi sa bei singur.
M-am proptit in fata usii Skoditei. Sa nu credeti cumva ca era o Skoda WV de azi, era o prapadenie comunista 1000 MB, luata din targ si mesterita de Pasare sa zboare.
Vrei sa te pocnesc? m-a intrebat cu un soi de mila stiintifica. Pasare era de doua ori cat mine, mi-o mai trasese o data, dar nu de asta m-am dat la o parte.
Cand s-a asezat la volan, o clipa n-am stiut ce sa fac - sa-l las sa se duca sulii de suflet sau sa merg si eu. Avea deja carnetul suspendat pentru alcool la volan, urma puscaria.
Intre Floreasca si statia de metrou Aurel Vlaicu e o sosea in panta lunga, cu un pod la capat. Acolo sus, la pod, statea potera, ghestapoul, doua-trei echipaje care opreau tot ce misca.
Pasare trage frana de mana de ma baga in parbriz si intoarce dintr-o bucata, ca in filme. Incerc sa-l opresc prin urlete, dar mana pe volan nu i-am pus-o. Intorc capul si vad masina politiei tasnind in tromba, aproape in acelasi timp cu noi.
Pasare vireaza pe stradutele care merg spre malul lacului, spre Strandul Studentesc. Accelereaza in nestire. Ne latrau toti cainii din cartier, fluierau tiganusii, se ridica praful cat casa in urma noastra, asa ca nu vedeam cat de aproape e masina politiei, doar sunetul zapacitor al sirenei il auzeam bine. Nu mai stiu ce strigam, Pasare oricum nu ma baga in seama.
La un moment dat ii spun sa faca stanga si ma asculta, poate inconstient. Stiam unde o sa ajungem, la capatul unei ulite infundate, aproape de intrarea in strand. A fost nevoit sa franeze si sa stea, n-avea loc de intors.
Sar din masina si racnesc: treci in locul meu! Iarasi ma asculta, ca in somn. Apuc sa ma asez la volan si sa respir adanc.
Erau doi. Negriciosul grasut care parea sef si-a scos cascheta, si-a trecut mana peste chelie si mi-a facut semn sa ies din masina.
Am scos actele. A vazut legitimatia de Adevarul pe care n-o folosisem niciodata. Sunteti ziarist? Da. Pai, si de ce fugiti ca nebunii, domnule ziarist? Mai aveati putin si va trageam in cauciucuri. Am incercat sa balmajesc ceva. L-a aratat din cap pe Pasare care se uita in gol, nemiscat: de fapt, nu dumneata, ca asta cu barba a fost la volan.
I-am spus ca bausem un sprit si ca mi-a fost teama. Ca eu am fost la volan. Nu m-a crezut catusi de putin. Pana la urma am ajuns sa ma rog de el, luati-mi carnetul...
Mi l-a luat, pe trei luni. Pasare a mai dus-o un an.

(Cristian Tudor Popescu, senior editor al ziarului Gandul, este un remarcabil prozator, cu 16 carti publicate)