A fi nu bun, foarte bun

Asta a declarat prietenul soferului de pe autocarul mortii. Daca e vorba de agentul de Politie Ciobanu, care sofa in timpul liber, am avea toate motivele sa credem ca asa e: avea carnet din 1989, pentru toate tipurile de autovehicule, si conducea autospeciale de serviciu ale Politiei. Un om al legii, cu experienta si presupus a fi foarte bine antrenat, avand in vedere verificarile la care sunt supusi periodic angajatii MAI.
Si atunci, cum au ajuns atatia romani sa plece cu autocarul in excursie si sa se intoarca in tara unii in cosciuge, altii in coma?
Cred ca tragicul sta aici intr-o definitie. Ce inseamna in Tara Romaneasca "sofer foarte bun"?
Logic ar fi ca expresia sa defineasca un sofer care, fiind un foarte bun cunoscator al tehnicii condusului si dinamicii autovehiculelor, avand reflexe si vedere foarte bune, conduce prudent, prevazator, respectand legile circulatiei atat in litera, cat si in spiritul lor.
In realitate insa, pentru mult prea multi, excelenta in soferie presupune sa "stie sa tina covrigul in mana". Adica "se baga", merge "tare", are "vana". Forteaza intersectiile pe galben si ciupeste rosul, depaseste in forta, la fir de par, putin ii pasa de carosabilul umed sau vizibilitatea redusa, ia curbele la limita scrasnetului de roti. Nu suporta sa mearga catusi de putin in spatele unui "fraier".
Faptul ca ani de zile nu pateste nimic, e atestatul lui de mahar, ba chiar de sumahar al volanului.
Si n-am spus nimic despre aspectul ca bunul sofer tinea in maini nu covrigul autoturismului personal, ci al unui autocar plin cu oameni, ceea ce ridica totul la puterea n.
Cand traversezi un tunel intr-o zi ploioasa, parcurgi o portiune de drum uscat, dupa care iesi brusc pe carosabilul umed, cu risc de derapaj. Tot la iesirea din tunel, schimbarea abrupta de luminozitate produce un moment de vedere neclara soferului. Sunt lucruri de care tin seama si eu, conducator auto vechi, dar amator.
Profesionistul mortii, in schimb, desi avertizat de pasageri, dupa cum declara supravietuitori ai accidentului, a ras si a accelerat mult peste limita legala in zona de 50km/h ca sa depaseasca un vehicul la iesirea din tunel, in curba si cu mazga pe asfalt. S-a bazat pe talentele si experienta lui indelungata in a calca regulile circulatiei si conducerii preventive. Mortii pot fi mandri, au fost trimisi pe lumea cealalta de un sofer foarte bun.
Si a mai fost cineva foarte bun, daca nu genial, in povestea asta cruda: ambasadorul Romaniei in Muntenegru, un anume domn Florovici. Numai ca nu un prieten i-a dat titlul de ambasador nu bun, foarte bun, Excelenta Sa si l-a dat singur - "Acum s-a vazut cum e vazuta Romania in Muntenegru, poate si datorita mie", n-a ratat prilejul sa declare slujbasul roman in timp ce muntenegrenii faceau coada la donare de sange pentru ranitii romani.
Un politist si un diplomat. Cand ni se intoarce stomacul pe dos la vederea incaierarii politicienilor din Opozitie cu cei de la Putere ca sa mai stoarca niste capital politic dintr-o nenorocire, sa ne gandim o clipa si la cum se comporta "profesionistii" nepolitici din tara asta.