Pe internet nu gasesti prea multe articole despre semnificatia zilei de 30 Decembrie 1947. Dintr-un articol, aflam motivul pentru care a fost aleasa ziua de 30 Decembrie pentru a ramane consemnata in istorie ca ziua cand tara s-a declarat republica, in urma abdicarii regelui. Ziarele rusesti reaminteau o zi aniversara: la 30 Decembrie 1922, in tara lui Lenin a fost proclamata crearea URSS, constituita initial din patru republici: rusa, ucraineana, bielorusa si transcaucaziana. Ulterior, Uniunea s-a extins. Cu aceasta ocazie, portalul infoniac consemneaza:
- URSS a existat pana in anul 1991 si a fost in acea perioada cel mai mare si mai puternic stat din lume.
Petru Groza si Gheorghiu Dej, conducatorii de atunci ai Romaniei, doreau sa-i raporteze lui Stalin ca Romania a devenit republica chiar de ziua aniversarii (intemeierii) URSS. Si chiar stema aleasa pentru noua republica era asemanatoare, dupa acelasi tipic cu stemele celorlalte republici fratesti din componenta URSS. Alt articol consemneaza: Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 (numita in istoriografia comunista si Proclamarea Republicii Populare Romane, Ziua Republicii sau abdicarea Regelui) reprezinta actiunea ilegala, de forta, petrecuta in perioada 30 decembrie 1947 - 3 ianuarie 1948 prin care comunistii romani, sprijiniti de ocupantii militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin santaj si amenintare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populara Romana (prin incalcarea Constitutiei in vigoare la acea data) si au silit Familia Regala sa paraseasca tara intr-un exil fortat care a durat pana in anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalarii complete a dictaturii comuniste in Romania, prin inlaturarea ultimelor obstacole care mai ingradeau abuzurile regimului adus de sovietici: Constitutia democratica din 1923, forma de guvernamant monarhica si persoana Regelui. Schimbarile politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fara aprobarea natiunii romane, care nu a fost consultata printr-un referendum.

Evenimentele de la 30 decembrie 1947

In luna noiembrie 1947, Majestatea Sa Regele Mihai si Regina-mama Elena sunt invitati la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britanii, actuala Regina, cu Printul Filip (intre cele doua Familii Regale exista apropiate legaturi de rudenie). Conform uzantelor, pentru a raspunde invitatiei, Regele cere acordul guvernului Groza si, spre surprinderea sa, il primeste cu mare graba si solicitudine. Plecarea are loc pe 12 noiembrie 1947, de pe Aeroportul Baneasa, cu avionul (pilotat alternativ de comandorul Traian Udriski si de Rege), in prezenta tuturor ministrilor, foarte entuziasti: cu mare probabilitate, comunistii sperau ca Regele va folosi prilejul pentru a nu se mai intoarce in tara. In cursul ceremoniilor - care au durat aproape o luna - Familia Regala romana a locuit la hotelul Claridge's din Londra, unde tanarul Rege a facut cunostinta cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, viitoarea sa sotie, dintr-o veche familie regala franceza. Cei doi s-au indragostit repede si, dupa catva timp, Regele a formulat o cerere in casatorie pentru tanara Principesa. La revenirea in tara - care a avut loc cu trenul, in Gara Regala Baneasa - Regele si Regina-mama au fost intampinati foarte rece - pana la nepolitete - de aceiasi ministri ai guvernului comunist Petru Groza. La primirea oficiala, Lucretiu Patrascanu a refuzat sa dea mana cu Regele, mimand ca este atent in alta directie.
Conform prevederilor Statutului Familiei Regale, pentru a se casatori, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (in conditii normale, o simpla formalitate). Totusi, cererea sa, formulata dupa revenirea in tara, a fost refuzata. In seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regala se gasea la Sinaia, la Castelul Foisor. Aflat la masa, Regele a primit doua telefoane succesive din Bucuresti, de la Dimitrie Negel, maresalul Palatului, care ii comunica ca Primul-ministru Petru Groza doreste neaparat o audienta a doua zi dimineata, la ora 10, la Palatul Elisabeta, pentru a discuta o chestiune de familie (pe atunci, Palatul Elisabeta din Parcul Herastrau, locuinta matusii Regelui, era folosit ca singura resedinta regala disponibila in Bucuresti, Palatul Regal din Calea Victoriei fiind inca grav avariat de bombardamentele germane din 24 august 1944, iar Casa Noua fiind complet distrusa de aceleasi bombardamente). Estimand ca va fi vorba despre proiectul casatoriei sale, Regele a acceptat cererea, desi felul imperativ cum fusese formulata reprezenta o incalcare flagranta a protocolului (un ministru nu fixeaza intalniri Suveranului, ci solicita o audienta, sosind la ora la care i se comunica; insa astfel de greseli de politete elementara erau frecvente la demnitarii comunisti). A doua zi, Regele (la volan) si Regina-mama, insotiti de aghiotantul regal Jacques Vergotti, au parasit Sinaia, pentru a se intalni la ora 10:00 cu Petru Groza, in Bucuresti. La sosirea la Palatul Elisabeta, aghiotantul Vergotti a observat ca Garda Regala, care asigura paza locuintei, fusese inlocuita prin surprindere cu militari din Divizia Tudor Vladimirescu, instruti in Rusia si fideli comunistilor. Aghiotantul nu a mai putut insa sa reactioneze, fiind el insusi arestat de un grup de doi tineri militanti comunisti, care se gaseau in numar mare in parcul din jurul Palatului. La ora fixata, Regele a coborat personal de la etaj, pentru a-i deschide usa lui Groza. Neanuntat, acesta venise insotit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej - o alta incalcare a protocolului, fiindca nu se puteau aduce persoane straine la intalnirea dintre Suveran si Primul-ministru, mai ales neinvitate. In locuinta se gaseau - in afara de Regina-mama Elena, care participa la discutia de familie - doar Mircea Ionnitiu, secretar personal si fost coleg de scoala al Regelui. In salonul aflat la etaj, Petru Groza a inceput discutia zicand:
- A sosit momentul unui divort amiabil intre tara si monarhie.
El a scos dintr-o mapa un act de abdicare gata scris, pe care i-a solicitat Regelui sa-l semneze (documentul nu respecta formularea uzuala a decretelor regale, aratand prin insasi aceasta ca este un fals, intocmit de persoane straine). Regele a protestat, aratand ca schimbarea formei de guvernamant nu se poate face decat la dorinta expresa natiunii romane si cu respectarea exacta procedurilor democratice prevazute de Constitutie, care ar fi trebuit, apoi, validate printr-un referendum. De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindca prevedea ca acesta renunta la Tron pentru sine si pentru urmasii sai (fara mandat expres, nimeni nu poate renunta la ceva in numele altcuiva); in plus, eventuala renuntare la Tron a Regelui Mihai I nu insemna, automat, si abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la urmatoarea persoana din linia de succesiune. Raspunsul delegatiei comuniste a fost ca nu e timp pentru astfel de proceduri (graba era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea sa inlature monarhia). Regele a cerut un ragaz pentru lectura atenta a actului; retragandu-se in biroul sau si consultandu-se cu Ionnitiu, a aflat ca Palatul e complet izolat, fiindca legaturile telefonice fusesera taiate. Secretarul regal a subliniat faptul ca un atentat reusit la viata Regelui ar inlatura orice sansa de normalizare a situatiei, pe cand o semnatura pusa pe un act ilegitim ar mai fi putut fi indreptata, fiindca Regele se bucura de o uriasa sustinere populara si intreaga natiune ar fi stiut ca actul de abdicare a fost smuls prin forta. Informatii parvenite ulterior au aratat ca, in intelegere cu comunistii romani, ocupantii militari sovietici miscau pe strazile Bucurestiului tancuri destinate sa inspaimante populatia si, pe stadionul aflat langa Arcul de Triumf, fusese amplasata chiar si o baterie de artilerie atintita asupra Palatului Elisabeta. Revenit in salon, Regele refuza, in continuare, sa semneze actul de abdicare (desi, intre timp, Petru Groza se laudase in fata Reginei cu un pistol pe care-l avea in haina, adus ca sa nu pateasca ca Antonescu, la 23 August). Ca argument ultim, delegatia comunista a amenintat cu impuscarea imediata a 1.100 de tineri (in majoritate studenti) ce se aflau in inchisori inca de la manifestatia din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrans sa semneze, spunand:
- Nu va curge sange dincauza mea!
Dupa semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus in vedere sa nu incerce sa ia legatura cu nimeni si sa plece cat mai repede la Castelul Peles, unde o comisie de inventariere numita de guvernul comunist avea sa ia in primire toate proprietatile regale. Se poate observa ca data loviturii de stat a fost atent aleasa de comunistii romani si sprijinitorii lor, in perioada de sarbatoare dintre Craciun si Anul Nou, intr-un moment cu vreme de iarna, cand atentia majoritatii populatiei Romaniei era indreptata spre sarbatori si activitati de familie curente.

Proclamarea Republicii Populare Romane

Pentru a da o aparenta de legalitate loviturii de stat, comunistii au convocat in graba, chiar in seara zilei de 30 decembrie 1947, o sedinta a Adunarii Deputatilor, care sa hotarasca inlaturarea Monarhiei si sa proclame Republica Populara Romana (camera superioara a Parlamentului tarii, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerata burgheza). Parlamentul aflandu-se in vacanta parlamentara (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputatii fiind plecati in circumpscriptii (pe vreme de iarna), o adunare legal constituita (conform Constitutiei si Regulamentului Camerei) nu se putea face in aceeasi zi, pentru ca nu existau nici vreo hotarare oficiala de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputatilor in Bucuresti. Totusi, adunarea ceruta s-a facut, sub presedintia scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constitutia, care prevedea si forma de guvernamant a statului. Pentru a da o aparenta de aglomeratie la lucrari, in sala Adunarii Deputatilor au fost invitati un numar de tovarasi din popor, de incredere alesi aleator, revolutionari si entuziasti la ideea proclamarii Republicii, care nu aveau dreptul legal sa voteze in locul membrilor Camerei. Chiar si asa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt care rezulta din procesul-verbal al sedintei. Conform aceluiasi proces-verbal, sedinta a durat 45 de minute (o estimare simpla, pe baza datelor continute in procesul verbal, arata ca pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a facut apelul nominal al deputatilor si nu s-a comunicat numarul deputatilor prezenti. In schimb, au fost votate doar doua legi (care nu fusesera trecute pe ordinea de zi, nu fusesera dezbatute in comisiile parlamentare si nici nu primisera avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot in ziua de de 30 decembrie apare un numar special al ziarului Scanteia, organul oficial de presa al Partidului Comunist, in care este publicata Proclamatia catre tara, care se incheie cuurmatoarea propozitie:
- Sa inaltam noua forma de viata a statului nostru, Republica Populara Romana, patria tuturor celor ce muncesc cu bratele si cu mintea, de la orase si de la sate.
Se incerca acreditarea ideii ca schimbarea ordinii de stat ar fi fost initiativa poporului roman si nu a ocupantilor sovietici. In acest sens, in seara zilei de 30 decembrie are loc in Piata Palatului o mica manifestatie a sustinatorilor comunisti, de bucurie pentru proclamarea Republicii. Se publica, de asemenea, in Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marti 30 decembrie 1947) Legea No. 363 pentru constituirea statului roman in Republica Populara Romana si Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Romane, ambele pretins votate in sedinta din 30 decembrie 1947.

Surse: ziaruldevrancea.ro, ziare.com