Adrian Nastase a publicat de facebook o analiza a rezultatelor alegerilor parlamentare, pe care o puteti citi in continuare.
Alegeri 2016: 10 explicatii, 10 consecinte
Duminica, cetatenii romani si-au manifestat vointa prin vot. Mesajul urnelor a fost clar: societatea asteapta revenirea la normalitate. Suntem obositi de interminabilele conflicte, greu de inteles si de acceptat. In cele ce urmeaza, va propun cateva sugestii pentru a explica, pe scurt, rezultatele alegerile parlamentare: Prin rezultatul alegerilor parlamentare, Romania se inscrie in randul tarilor din spatiul lumii euro-atlantice in care au avut loc revolutii ale majoritatii tacute, realizate in numele suveranismului. Alegerile relativ recente din Polonia, Slovacia, Statele Unite ale Americii ori referendumul pentru Brexit au scos la lumina nemultumirea populatiei fata de consecintele globalizarii/integrarii europene. In Romania, asa-zisul guvern tehnocrat a fost perceput drept instrumentul prin care interesele Marilor Puteri si ale companiilor multinationale prevaleaza in fata celor nationale. Aceasta revolta a societatii anonime si tacute nu are, in principal, o componenta etnica pentru a fi nationalista, ci este determinata de efectele socio-economice ale apartenentei noastre la Uniunea Europeana. Nu este o reactie de excludere a strainilor, ci de redobandire a suveranitatii si controlului asupra politicilor nationale (suveranism). Rezultatul alegerilor reprezinta un masiv vot de blam impotriva regimului Iohannis, a carui esenta nu este altceva decat continuarea regimului Basescu, fata de care 7,4 milioane de cetateni si-au manifestat dezaprobarea la referendumul din 2012. Retorica gaunoasa a statului de drept prin care sunt mascate, in fapt, tot mai multe abuzuri politico-judiciare a provocat si ea furia unei bune parti din societate.
Este meritul lui Liviu Dragnea de a fi construit o strategie de campanie adecvata la starea societatii si situatia interna din PSD. Social-democratii si-au extins bazinul electoral si in spatiul urban mare, chiar daca potentialul din mediul rural nu a fost fructificat integral. Daca PSD ar fi insistat mai mult asupra nevoii de justitie sociala ar fi putut obtine un scor si mai mare. PNL nu a invatat din experienta nefasta a epocii Basescu, acceptand transformarea docila intr-un partid prezidential inert si lipsit de vitalitate. Faptul ca PNL si-a construit intreaga campanie electorala pe mitul Eroului Salvator” incarnat caricatural de Dacian Ciolos, luat cu imprumut si impartit cu un partid anti-sistem (USR), a intarit electoratului impresia de improvizatie, amatorism si oportunism in legatura cu partidul Bratienilor si al lui Blaga&Co!
Votul anti-sistem a luat in Romania diverse forme, nationalista prin PRM, populista prin Partidul Poporului Dan Diaconescu. Este o noutate incarnarea optiunii anti-sistem printr-un partid elitist iesit din spuma societatii civile si a intelighentiei”, USR. Integrarea acestuia in viata parlamentara va insemna, cel mai probabil, sfarsitul utopiei anti-politice.
In parlament au intrat si cele doua partide de personalitati, ALDE si PMP. Partidul domnului Tariceanu nu a obtinut un scor mai mare nu doar pentru ca nu are o infrastructur[ politica extinsa, ci si pentru ca a existat un vot util acordat PSD-ului de catre cei care resping regimul Basescu-Iohannis. Este posibil ca ALDE sa-si mareasca numarul de membri cu alti liberali si, in felul acesta, sa se refaca ideea USL-ului. De cealalta parte, Traian Basescu a devenit senator pentru ca in societate mai exista optiuni reziduale pentru fostul presedinte. O parte din adeptii basismului au preferat originalul, si nu copiile imperfecte reprezentate de PNL si USR. Oricum, paradoxal, o televiziune de stiri a reusit sa-l bage pe Basescu in Parlament, oferindu-i o tribuna de exprimare, in timp ce si-a sabordat propriul partid, competitor pe acelasi electorat. Reconcilierea ungaro-ungara dintre UDMR si FIDESZ a impiedicat divizarea voturilor etnicilor maghiari. UDMR nu mai este singurul partid-balama, insa politicienii maghiari sunt cei care au redactat ghidul de utilizare pentru astfel de actori politici in cadrul coalitiilor, inca din 1996. Dupa cum arata cele mai serioase cercetari din domeniul social media, instrumentele din platforma Web 2.0 au o influenta limitata, determinata de contextul socio-politic. Mult-asteptata revolutie Facebook reloaded nu s-a intamplat dintr-un motiv foarte simplu: nu a existat o motivatie autentica. Majoritatea tineretului nu a dorit sa participe la o mascarada politica, nu s-a lasat inselat de strategiile de mobilizare exersate atat in alegerile prezidentiale din 2014 cat si dupa incendiul din Clubul Colectiv. Mitul diasporei salvatoare s-a spulberat! Romanii aflati in diaspora au votat in linia votului de la alegerile parlamentare precedente si nu au putut produce o schimbare a trendurilor politice din tara. Un alt esec a fost cel al votului prin corespondenta. La fel, mitul votului de dreapta din Transilvania. Chiar daca prezenta la vot, raportata la un corp electoral ce pare a fi supraestimat, este redusa, alegerile parlamentare sunt reprezentative pentru structura politica si sociala a Romaniei. Absenteismul a fost tot o forma de manifestare a optiunii politice, chiar daca nu una dezirabila. Faptul ca alegatorii din mediul urban au participat la procesul electoral intr-o proportie mai mare decat cei din mediul rural poate fi explicat tocmai ca o reactie la consecintele negative ale globalizarii, care ii afecteaza pe oraseni intr-o mai mare masura.

Consecinte si perspective

Dupa doar un an, Romania reintra sub auspiciile regimului de coabitare presedinte-premier. Experienta noastra este preponderent negativa, cauza principala fiind dorinta presedintelui, flancat de partidul din care provine si de institutii cu trei initiale, de a controla guvernarea tarii. Asa s-a intamplat cu guvernele Tariceanu II (2007-8) si Ponta. Au rezultat doua suspendari ale presedintelui Basescu si o natiune divizata. Tocmai pentru a evita noi conflicte, Klaus Iohannis ar trebui sa accepte fara nicio impotrivire conducerea guvernului de catre liderul partidului care a castigat alegerile. Aici nu este o chestiune de persoane sau de chimie personala, ci de un elementar bun-simt democratic. Liviu Dragnea este dator sa preia conducerea cabinetului, tocmai pentru a asigura eficienta guvernarii. Apare o intrebare: alaturi de ALDE, in guvernarea PSD ar trebui cooptata si UDMR? S-ar putea sustine ca guvernarea ar fi mai stabila si s-ar putea elimina astfel unul din elementele de destabilizare politica, folosit de actori statali de la Vestul si Estul Romaniei. Mai ales in perspectiva sarbatoririi Centenarului din 2018. Poate ca majoritatea celor care au votat PSD nu isi doresc acest lucru, dar realismul politic ar putea sugera ca UDMR ar putea fi utila guvernarii. Conducerea PSD ar trebui sa invete din erorile guvernarii USL si sa nu le mai repete. Este esential ca PSD sa cantareasca bine ce doreste sa realizeze in cadrul guvernarii, sa-si stabileasca prioritatile si mai ales resursele. In opinia mea, guvernarea PSD nu ar trebui sa cada in capcana Proiectelor Grandioase, dificil de realizat intr-un regim de coabitare. De exemplu, nu stiu daca, in prima faza, ar fi intelept ca PSD sa intre in logica modificarii Constitutiei. Reamintesc ca pentru adoptarea unei legi de revizuire este necesara o majoritate de doua treimi. Trecerea la un regim parlamentar clasic, cu un presedinte ales de parlament, va fi greu de acceptat si de realizat. Singura transformare importanta care necesita modificarea Constitutiei este reorganizarea administrativ-teritoriala, dar reluarea acestei teme in actuala situatie regionala pare a fi inoportuna. Conflictele politice nu isi afla cauza principala in constitutie, ci in cultura noastra politica! Realizarea unui autentic mecanism de control si echilibru al puterilor in stat nu necesita modificari de substanta ale constitutiei. Este insa nevoie de introducerea unor reale garantii ca drepturile si libertatile fundamentale sunt garantate iar raspunderea pentru malpraxis judiciar este efectiva. Pentru PSD, principala provocare a guvernarii va fi - in opinia mea - sa gaseasca un echilibru intre cresterea economica si distribuirea rezultatelor acesteia in societate. Inegalitatea sociala a crescut in ultimii ani, nu doar in Romania, ci si in mare parte din Europa. Reducerea saraciei extreme si a marginalizarii sociale ar trebui sa constituie preocupari strategice pentru guvernul PSD. Dar prima prioritate ar trebui sa fie dinamizarea economiei pentru a obtine resurse suplimentare pentru proiectele sociale.
Marea provocare pentru PSD va fi recrearea unei autentice politici externe a Romaniei. Evolutiile regionale si relatiile fluctuante dintre Marile Puteri nu si-au gasit o reflectare adecvata in politica noastra internationala, care este inertiala si predominant reactiva. Mesajul de redobandire a identitatii nationale transmis de alegatori duminica ar trebui sa dobandeasca un continut si printr-o politica externa inovativa si curajoasa. Nu se pune problema resetarii optiunilor strategice, ci doar depasirea mimetismului vecin cu slugarnicia. Daca noi insine nu ne respectam si ne interiorizam complexe de vinovatie si inferioritate, ceilalti vor considera ca suntem destul de slabi pentru a incerca sa puna in discutie teme pe care le consideram rezolvate. Desigur, Romania nu trebuie sa aiba doua politici externe, una a Presedintelui si una a Guvernului, insa cabinetul PSD nici nu trebuie sa ramana blocat in dogmele actualei politici externe. Marea problema pentru orice noua guvernare este gestionarea asteptarilor populatiei. Daca pentru cetateni este evident faptul ca exercitiul guvernarii este unul planificat, ordonat si coerent, nu haotic si improvizat, nemultumirile nu ating cote critice. Comunicarea rezultatelor si explicarea amanarilor, esecurilor trebuie sa fie o preocupare constanta. Institutia parlamentara trebuie revitalizata si recredibilizata. Numarul imens de nou-intrati in legislativ poate fi o sursa majora de indisciplina si conflicte politice. Majoritatea parlamentara are nevoie de un calendar legislativ cat mai bine articulat, astfel incat numarul ordonantelor de urgenta sa fie cat mai mic. Grupurile parlamentare nu trebuie sa fie folosite doar ca o masina de vot, ci fiecarui parlamentar trebuie sa i se dea un sens al activitatii sale. Desi noua opozitie parlamentara este divizata si in conflict, este de asteptat sa devina tot mai agresiva, scopul fiind rasturnarea guvernarii PSD dupa alegerile prezidentiale din 2019. Dupa reteta obisnuita, reteaua de sateliti din societatea civila va incerca sa determine noi conditionalitati externe pentru Romania. Demonizarea PSD a inceput deja iar social-democratii trebuie sa se pregateasca si pentru aceasta confruntare. O eroare frecventa a partidelor este de a neglija activitatea politica in momentul ajungerii la guvernare. Relatia cu militantii partidului trebuie continuata, iar activitatea din Departamente reluata, deoarece de acolo pot veni multe idei bune pentru guvernare. Este esential ca PSD sa se mentina deschis catre societate, sa-i cunoasca asteptarile pentru a le putea rezolva. Se simte nevoie unor noi documente doctrinare prin care sa fie clarificate pozitiile de principiu ale PSD fata de noile provocari interne si fata de noul mediu international. Succes noului guvern si echipei PSD!