Senatorul Petru Filip a sustinut o declaratie politica, intitulata: Guvernul tehnocrat fara viziune asupra politicii externe. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Am luat cuvantul astazi pentru a trage un semnal de alarma asupra modului in care este pregatita sau, mai bine spus, nu este pregatita Romania pentru preluarea Presedintiei Consiliului Uniunii Europene la inceputul anului 2019. Preluarea Presedintiei Consiliului Uniunii cu sase luni mai devreme decat ar fi trebuit creeaza o problema majora Romaniei, deoarece pana in acest moment nu avem obiective clare si nici strategii de sustinere a eventualelor obiective. Responsabilitatea apartine actualului Guvern, care, avand un mandat limitat, pana la finalul acestui an, a considerat ca nu este necesar sa pregateasca in mod serios Romania pentru preluarea Presedintiei Consiliului Uniunii.Anul 2019 pare unul indepartat si probabil ca asa a gandit si actualul Guvern, dar pentru a sustine in mod activ obiectivele de tara si pentru a atinge obiectivele trebuie sa pregatim preluarea presedintiei cu mult timp inainte. Sistemul de conducere a Consiliului, stabilit prin Tratatul de la Lisabona, presupune lucrul in grupuri de trei, respectiv tara care detine presedintia si urmatoarele doua tari care urmeaza sa o preia. Trioul stabileste obiectivele pe termen lung si pregateste o agenda comuna, determinand subiectele si aspectele majore care vor fi abordate de Consiliu pe o perioada de 18 luni. Pe baza acestui program, fiecare dintre cele trei tari isi pregateste propriul sau program mai detaliat, pentru sase luni.Avand in vedere acest sistem al trioului, Romania va fi implicata direct in elaborarea obiectivelor Consiliului inca din 2018, alaturi de Bulgaria, care va detine presedintia, si Austria. Dupa preluarea de catre Austria a presedintiei, trioul va fi completat cu Finlanda, iar in momentul in care Romania va prelua presedintia, Croatia se va alatura acestui trio.Avand in vedere aceste elemente, devine foarte clar ca Romania va trebui sa-si dezvolte obiectivele pana la finele anului 2017, pentru a le putea sustine si pune in aplicare. De asemenea, aceste obiective trebuie armonizate cu celelalte tari care formeaza trioul. Romania are o buna oportunitate de a-si sustine obiectivele, tinand cont de faptul ca atat Bulgaria, cat si Croatia fac parte din aceeasi regiune si au de foarte multe ori interese convergente. Mai mult decat atat, in perspectiva sustinerii Euroregiunii Dunarii, ca instrument de dezvoltare regionala, ne-am putea baza si pe sprijinul Austriei.Resuscitarea autentica a dezbaterilor in Euroregiunea Dunarii priveste interesul Romaniei pentru transformarea Dunarii in principala cale de navigatie europeana, ca axa a dezvoltarii asigurata de o finantare clar asumata de Uniune. Se poate avea in vedere deschiderea perspectivei unei legaturi directe, foarte mult discutata si pana acum in ultimii ani, intre Constanta si Rotterdam si apoi de la Constanta, peste Marea Neagra, catre Marea Caspica si Asia Centrala. Parteneriatul Estic este, prin forta realitatilor de acum, un proiect de pregatire a extinderii viitoare a Uniunii spre Ucraina, Moldova si Georgia, dar cu o serioasa aplecare pentru proiectele de cooperare deschise, cu participarea unei Rusii neantagonizate. Inceperea de negocieri exploratorii cu ceilalti parteneri pentru identificarea partizanilor propunerilor Romaniei pentru agenda Presedintiei este necesara pentru reusita si fluidizarea continuitatii agendelor in cadrul Troicii. Fara indoiala ca Romania va prelua presedintia intr-un moment de rascruce pentru Uniunea Europeana, daca vom tine cont ca va fi, probabil, prima presedintie dupa iesirea efectiva a Marii Britanii din Uniune. De asemenea, nu putem cunoaste care va fi situatia crizei refugiatilor, situatia economica a Uniunii sau eventualele amenintari asupra securitatii acesteia, inclusiv amenintari teroriste, dar daca nu vom incepe sa lucram la strategia si obiectivele Romaniei, sunt convins ca nu vom putea obtine absolut nimic din ceea ce ne-ar putea avantaja. De aceea, solicit public Ministerului de Externe si Guvernului Romaniei sa ia mult mai in serios pregatirea Romaniei pentru preluarea Presedintiei Consiliului si sa stabileasca pana la finele anului cateva obiective clare si sa inceapa negocierile cu ceilalti parteneri. Viitorul guvern poate si trebuie sa completeze aceste obiective, dar, daca nu incepe inca de pe acum, s-ar putea sa ne trezim ca va fi prea tarziu, iar Presedintia va fi doar un exercitiu ce nu ne va aduce niciun beneficiu.