CATAVENCII informeaza: Ziua victoriei se cunoaste de dimineata (Autor: Doru Buscu)
Pentru noi, Marea Neagra e plina de sensuri. Pe tarmul ei se gaseste cel mai bogat zacamant de E.Coli si Salmonella. In apele de coasta, in portul Mangalia, una din cele doua fregate ale noastre, Regina Maria, a ciocnit singurul nostru submarin - Delfinul. De aici a pornit, poate, ideea unei flote NATO - romano-turco-bulgara - care sa patruleze amenintator pe sub nasul rusilor.
Tot din valurile Marii Negre s-au nascut legenda si regimul lui Basescu, acel capitan care a luat tara in primire ca pe un petrolier si a condus-o ca un distrugator. In afara de tranzitul unor containere si de modesta captura de hamsie, Marea Neagra nu are motive sa-si aminteasca de noi, mai ales de cand flota comerciala a plecat, asemeni celor 3 milioane de romani, sa munceasca pentru altii. Practic, fara sagetile antirusesti ale presedintelui Basescu, rusii n-ar fi bagat de seama ca noi avem iesire la mare. Iar acum, dupa ce neamtul nostru s-a dus in Bulgaria si a adus, in loc de crucisatoare, glumele lui Boiko Borisov, sunt motive sa credem ca Putin a inteles, in sfarsit, cine e elevul paracios al Tratatului Nord-Atlantic.
Experti militari de la Washington spun ca o flota a Marii Negre e un plan erotic de adolescent: n-are cum sa se intample in realitate. De cand turcii vor sa claseze dictatura in randul valorilor democratice si sa introduca portul cazaciocului pe sub iasmac, cuirasatele Unchiului Sam se simt mai in largul lor in Mediterana. Marea Neagra e gatuita la stramtori de Conventia de la Montreux, iar ideea de a-i infrunta pe rusi cu cele doua corabii denumite in contractul de comision fregate are umor.
Generalul Degeratu zice, de exemplu, ca apararea teritoriului Romaniei ar cere, asa, la o prima strigare, 160.000 de militari asezati in dispozitiv de lupta, 3 escadrile de avioane F-16, una de avioane F-22, 3 baterii de rachete Patriot si 2 nave americane adevarate, mascate sub pavilion romanesc, asa incat turcii de pe Bosfor sa se prefaca, in amintirea aliantei, ca nu le vad.
Sigur ca nu avem aproape nimic din toate astea, dar poate ca Degeratu exagereaza. Cine ne poate lua, de pilda, articolul 5 din Tratat? Nimeni. Vin rusii? Nici o problema: punem mana pe telefon, formam numarul lui Jens Stoltenberg si sare NATO sa-i rezolve.
Numai ca traducerea in viata a articolului 5 are nevoie de consens. Statele membre NATO, care urmeaza sa-si trimita cetatenii sa-si riste viata pentru apararea unor straini din Tecuci, trebuie sa fie de acord cu acest sacrificiu. Mai mult, cavaleria apare pe teren in urma unui proces indelungat si doar dupa ce anumite etape (obligatorii) sunt parcurse. Inainte de toate, e nevoie ca statul-victima sa se angajeze in apararea proprie si, pe cat posibil, sa moara cu dusmanul de gat, ca sa nu existe suspiciuni de noncombat. Apoi, in timp ce frontul e mentinut cu eroism la vedere, printre bombe si incendii se face cererea de ajutor militar. NATO se intruneste atunci la cel mai inalt nivel (asta ia timp) si liderii cauta consensul. Ei, de fapt, trag cu ochiul la CNN sa vada cum merge defensiva pe linia Namoloasa-Focsani si cum se achita tara agresata de primele etape ale rezistentei. Daca consensul se realizeaza pana la urma, actiunea militara propriu-zisa are si ea etapele ei: se stabilesc scopul si durata misiunii, se incepe gruparea efectivelor si a resurselor, transportul cetatenilor americani, britanici, francezi, germani, olandezi in teatrul de operatiuni.
Dupa ultimele dezbateri din Congresul SUA si din declaratiile posibilului presedinte Trump reiese ca s-ar mai putea ivi o etapa: stabilirea bugetului si facturarea tarii-victima. In tot acest timp, noi, lipsiti de inzestrarea minimala, va trebui sa tinem pe loc a doua forta militara a lumii cu Scorpionii Rosii de la Craiova, cu MiG-urile gata prabusite si cu asigurarile tampe ale ultimilor 2 presedinti ca suntem membri NATO.
Articolul 5, invocat cu suficienta si triumfalism de multi prosti nimeriti in varful politicii, ne da, dar nu ne baga in traista. Ne apara exact atat cat avem noi de gand s-o facem.