AmosNews / Punctul pe Y. Ingenuncherea lui Ponta (Autor: Octavian ANDRONIC)
Alegerea presedintelui interimar al PSD reprezinta o noutate absoluta in viata partidelor. In primul rand pentru ca statutul nu prevede metoda de nominalizare a unui inlocuitor temporar al presedintelui. Dupa cum nu prevede nici posibilitatea ca presedintele in exercitiu sa desemneze pe cine are el chef. Din aceste doua necunoscute s-a nascut procedura ad hoc prin care partidul (prin reprezentantii sai) i-a aplicat o corectie presedintelui invalid, invalidandu-i decizia. Convins ca atata timp cat se afla la butoane putea sa faca ce vrea (cum a fost, de pilda, decizia - abandonata - referitoare la persoanele cu functii, inculpate, care trebuiau sa renunte la calitati). Ponta a vizat-o pe Rovana Plumb sa-l inlocuiasca - vine vorba - de fapt sa primeasca indicatiile sale) nu ca fiind persoana cu cea mai mare autoritate (Consiliul National este un soi de premiu de consolare pe care l-a primit si Nastase inainte de a fi debarcat complet), ci persoana cea mai docila. Ponta nu convinge prin argumentul ca nu l-a desemnat pe Dragnea, pentru ca era vulnerabil datorita condamnarii, deoarece la fel de vulnerabil era si in inexistenta calitate de coordonator politic, iar daca condamnarea sa va deveni definitiva isi poate inceta mandatul din acel moment - exact cum si Ponta isi poate inceta mandatul de premier din momentul in care ar fi condamnat. A fost o socoteala simpla, prin care Ponta isi propunea sa nu aibe probleme pe partea pe care o abandona. Cat de mult se schimba lucrurile in situatia actuala, in care Dragnea devine, practic adevaratul sef (temporar este drept) al partidului? In orice caz, mustaciosul fost presedinte executiv nu va fi o Rovana Plumb. Va avea un cuvant de spus care poate sa nu fie acela pe care vrea sa-l auda Ponta, mai ales prin schimbarile pe care le va face la nivelul principalilor sai colaboratori - cei care l-au ajutat sa obtina scorul detasat din meciul cu Plumb si care vor avea, fiecare, interese specifice, altele decat fostii colaboratori apropiati ai lui Ponta. Pana la Congres se va produce o radicala schimbare de echipa care va face tot ce ii sta in putinta pentru a-si asigura conducerea in urmatorul interval. Sigur, este frumos spus ca partidul s-a intarit din experienta asta: de fapt s-a intarit gruparea anti-Ponta cea care i-a contestat pe fata decizia si care va face tot ce poate pentru a controla prestatia executiva. Aspectul cel mai intersant al acestei faze mi se pare a fi revenirea in forta a fondatorului Iliescu, dupa umilintele la care a fost supus de tembelul Ghita, cel care ar fi trebuit sa preia controlul executiv al partidului, alaturi de Dragnea, daca Ponta castiga presedintia. Dragnea a avut nevoie de Iliescu tocmai pentru a se legitima in fata nucleului dur al partidului ca un succesor autorizat. Iar Iliescu, cu toata preferinta sa pentru femeile politician (ideea de a o impune pe Ecaterina Andronescu ca secretar general, in 2005, i-a fost de altfel fatala, prin reactia contracandidatului Mitrea) realizeaza ca la momentul actual partidul are nevoie de un bun organizator, mai mult decat de o buna ascultatoare.
Marea problema a etapei urmatoare o reprezinta modul in care alianta personala a lui Ponta cu Oprea si Tariceanu va fi asumata de Dragnea, dar mai ales de noile conditii in care acesta este dispus sa o asume. Cat despre Ponta, el se va afla in perioada urmatoare intr-o situatie singulara pentru ultimii 15 ani, cand toti premierii (cu exceptia nesemnificativa a lui MRU) au fost si presedintii partidelor de guvernamant avand posibilitatea de a lua decizii unice pentru ambele calitati.