Senatorul Ovidiu Liviu DONÈšU a sustinut o declaratie politica intitulata: Trista trilogie a politicii romanesti. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In momentul de fata, Parlamentul si intreaga scena politica se afla fata in fata cu o provocatoare schimbare din temelii pe care o anumita parte politica dovedeste ca nu o poate realiza altfel decat prin sabotaj politic, aliante si mariaje de interes, ce par desprinse, scuzata fie-mi exprimarea abrupta, din literatura pentru copii.
Astfel, cum necesitatea reformarii politicii romanesti este una mai mult decat evidenta, Partidul National Liberal, proaspat rezultat dintr-o uniune cel putin discutabila, incearca, dupa cum se vede, sa isi faca intrarea la putere prin intelegeri cu personaje care mai de care mai pitoresti, ca sa nu spun altfel, care tot ce au dovedit pana acum a fost faptul ca, timp de multi ani, au populat nu doar inutil, ci si pagubos politica romaneasca.
Mai concret de atat, ma refer, stimati colegi, la prietenia stransa ce s-a legat intre distinsii domni liberali, reprezentati de domnul Teodor Atanasiu, si doua triste figuri ale politicii de tip asa, categoric nu!, adica domnul Marian Vanghelie si domnul Mircea Geoana.
Dar sa vedem. Ce au acesti domni atat de special si ce anume le recomanda pe domniile lor pentru un scop atat de important si de serios cum este cel de creare a unei noi majoritati parlamentare si politice de preluare a guvernarii si, in final, de guvernare a statului roman?
Din cate stim cu totii, domnul Marian Vanghelie nu a facut prin sine insusi cu adevarat nimic notabil in politica. Neavand prea multe in comun cu lucruri esentiale pentru un om politic veritabil, cum ar fi de exemplu orientarea doctrinara, fidelitatea pentru si fata de formatiunea care i-a oferit o identitate, cu strategia sau cu discursul politic, domnul Vanghelie si-a conturat un portret politic suficient de explicit pentru oricare dintre noi. Meritele sale tin exclusiv de sfera gafelor mai mult sau mai putin lingvistice si de stilul exagerat de original cu care si-a personalizat o politica si o filozofie ce se pot rezuma simplu intr-un almanah in care poti regasi spovedanii ce se pretind a fi secrete de stat imaginate si fapte inchipuite. Caci, sa fim seriosi, stimati colegi, data fiindu-i reputatia care mereu l-a precedat, dar l-a si urmat, cine l-a putut considera vreodata pe stimabilul domn Vanghelie un partener real si de incredere pe care te poti baza, fara a te afla mereu sub spectrul includerii in almanahul sau de
de prefabricate? Se pare ca doar PNL-ul. Si, bineinteles, domnul Mircea Geoana cel care, dupa furtunoasa noapte a celei mai scurte victorii din istorie, pare a se fi transformat oficial intr-un geniu al pustiului politic, care, la intervale regulate, se ridica din praful si pulberea ce-l
inconjoara, imaginandu-se inca o data, in ciuda oricaror evidențe, ceea ce nu a putut si nici nu va putea fi vreodata. Din pacate pentru domnia sa si pentru cei care acum ii mai cred promisiunile fara acoperire.
La aceste doua personalitați politice se aduga o efigie a cameleonismului peste care troneaza un PNL cvasiinexistent.
Va intreb acum, stimați colegi, aceasta este politica de care Romania si romanii au nevoie? Oare vidul creat intentionat in acest moment se poate acoperi cu personaje de benzi desenate, care tin loc de programe coerente, de strategii si, nu in ultimul rand, de viziune politica si de guvernare?
Personal, eu cred cu tarie ca nu. Si mai cred ca o institutie fundamentala a tarii cum este Parlamentul, dar si institutiile de reprezentare locala ai caror membri au fost alesi de cetateni nu pot ajunge sa fie tranzactionate dupa bunul plac si interes, nici macar in gluma!, de catre persoane cum sunt cele mai de sus si care, cu emfaza, fara nicio baza, se autonumesc politice, ba, mai mult, doresc a guverna o tara.
Dincolo de orice aspect cinic sau ironic al celor de mai sus, realitatea este una singura si este una cat se poate de grava. Nu putem transforma actul politic intr-un act de negot si nu putem face din institutiile statului si vointa cetatenilor subiectul atingerii intereselor proprii.