DeCeNews: Emil Constantinescu, scrisoare de sustinere pentru Victor Ponta
Fostul presedinte Emil Constatinescu ii trimite o scrisoare de sustinere lui Victor Ponta, candidatul PSD.
"Va scriu in legatura cu acordarea in sedinta de Guvern din 4 noiembrie 2014 a unui aviz favorabil pentru proiectul de lege care prevede dublarea indemnizatiilor pentru persoanele persecutate din motive politice de regimul comunist.
Sunt indemnat la acest demers pentru ca Fundatia Romana pentru Democratie, pe care am construit-o in 1992 pentru a promova in Romania o democratie bazata pe respectul legii si al cetateanului a initiat, dupa terminarea mandatului meu prezidential si revenirea in societatea civila, mai multe proiecte dedicate recuperarii adevarului istoric privind rezistenta anticomunista si lupta impotriva regimului dictaturii comuniste in Romania, printre care: Jilava Fortul 13, Memorialul totalitarismului: represiune si rezistenta", finalizarea monumentului Aripi" dedicat rezistentei anticomuniste, Legea recunostintei pentru detinutii politici anticomunisti, deportati si urmasii acestora". Aceste proiecte, promovate in parteneriat cu Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, vizeaza nu numai pastrarea in memoria nationala pentru generatiile postcomuniste a rezistentei poporului roman, platita cu suferinte cumplite dar si o reparatie pentru eroii care au intruchipat aceasta rezistenta.

In 1996, odata cu alegerea mea ca presedinte al Romaniei si cu victoria in alegeri a coalitiei civico-politice pe care am condus-o, fostii detinuti politici anticomunisti au accedat la cele mai inalte pozitii in conducerea statului: presedinte al Camerei Deputatilor, presedinte al Senatului, ministru de Interne, ministru al Informatiilor, Avocatul Poporului, presedintele Comisiilor juridice, de cercetari a abuzurilor, de control al SRI, posturi de prefecti si presedinti ai Consiliilor Judetene. In perioada 1996-2000 acesti inalti demnitari, precum Ion Diaconescu, Mircea Ionescu Quintus, Gavril Dejeu, Sorin Bottez, Paul Mitroi, Constantin Ticu Dumitrescu, Ionescu Galbeni, Nicu Stancescu, cea mai mare parte plecati dintre noi, nu si-au folosit functiile si pozitiile obtinute pentru a realiza avantaje materiale pentru ei si familiile lor si nici macar pentru obtinerea unor beneficii in favoarea celor care au suferit ca si ei in inchisorile si lagarele de munca fortata. Ei si-au dedicat toate eforturile exclusiv integrarii euro-atlantice a Romaniei, promovarii statului de drept si reformelor politice, sociale si economice in tara noastra.
Acum, telurile pentru care au actionat ei atunci s-au realizat prin aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana si integrarea in NATO, integrare care a confirmat implicit statutul de democratie consolidata si economie de piata libera in Romania. Ultimii 14 ani au marcat insa instaurarea unei profunde crize morale in societatea romaneasca. Iata de ce cred ca, odata cu terminarea unei dezolante campanii electorale, trebuie reinstaurate autentice repere de constiinta individuala si publica.
Aceasta ma face sa apreciez decizia Guvernului de a acorda aviz favorabil si sustinere financiara proiectului de lege initiat de fostul presedinte al Senatului, Crin Antonescu, decizie care deschide calea unei proceduri de urgenta pentru aprobarea acestuia in Parlament. Ma voi implica personal, in numele Fundatiei Romane pentru Democratie, impreuna cu Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania pentru a convinge parlamentarii din tot spectrul politic sa voteze aceasta lege in luna decembrie, marcata de Ziua Nationala si aniversarea a 25 de ani de la prabusirea regimului comunist in Romania. Este prima data, de la guvernarea Tariceanu, cand se face un gest concret pentru acesti martiri si a urmasilor lor - care in spiritul legii sunt exclusiv sotiile lor - si care, in urmatorii 10-15 ani, vor parasi aceasta lume.

Tin sa apreciez public disponibilitatea pe care ati avut-o de a va intalni personal, de mai multe ori, cu conducerea Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania si de a schimba denumirea fostului Secretariat pentru problemele revolutionarilor, astfel incat sa includa toata lupta anticomunista din 1945-1989 si de a numi un subsecretar de stat in persoana presedintelui AFDPR, care sa conduca un departament destinat exclusiv problemelor lor.
Am obligatia de a mentiona si sprijinul pe care dumneavoastra personal precum si ministrii Culturii, Educatiei Nationale, Afacerilor Interne, Justitiei si Apararii Nationale l-au acordat proiectului Jilava Fortul 13, Memorialul totalitarismului: represiune si rezistenta" prin transferarea cladirii si spatiului aferent Fortului 13 de la Administratia Nationala a Penitenciarelor la Ministerul Culturii in vederea transformarii acestuia in Memorial si ulterior in Muzeu al represiunii regimurilor totalitare, precum si deschiderea finantarii prin Ministerul Culturii pentru acest proiect, care a inceput cu amenajarea celulei in care a decedat in urma torturilor Monseniorul Vladimir Ghika, beatificat in acest an si a continuat cu amenajarea celulelor dedicate altor martiri.
Amintesc si sprijinul pe care Guvernul Romaniei si Primaria Capitalei l-au acordat organizarii la Bucuresti, in luna august 2014, de catre Fundatia Romana pentru Democratie a Congresului International al Fostilor Detinuti Politici din Europa Centrala si de Est, care s-a incheiat cu adoptarea Declaratiei de la Bucuresti, de condamnare a crimelor si ideologiei comuniste.
Nu in ultimul rand, trebuie aduse la cunostinta opiniei publice marile eforturi financiare si logistice impuse de realizarea monumentului Aripi" al rezistentei anticomuniste 1945 â€" 1989, opera maestrului Mihai Buculei, proiect initiat in 1997 si care va fi finalizat in lunile urmatoare. Prin valoarea artistica si dimensiunile sale, acest complex sculptural, care va fi amplasat in Piata Presei Libere, va fi probabil unul dintre cele mai impresionante monumente realizate in ultimele decenii in Europa si un simbol al Capitalei Romaniei in secolul XXI.
Toate acestea sunt fapte si nu declaratii, mai mult sau mai putin ipocrite, de condamnare a comunismului. Dar, dincolo de aceste actiuni meritorii, cred ca este nevoie de mai mult. Revolutia din 1989, pentru Romania si pentru celelalte tari foste comuniste din Europa de Est, a fost unul momentele pe care istoria le descrie drept definitorii. In astfel de momente cruciale un popor nu actioneaza numai pe baza intereselor ci conform modului de a fi ca popor, adica prin acel comportament care-i defineste identitatea nationala.
In cele doua decenii si jumatate scurse de la Revolutia din 1989, statul roman si-a realizat doua interese politice majore: integrarea in NATO si Uniunea Europeana. Primul ne garanteaza independenta, unitatea si securitatea statului, eliberandu-ne de spaime seculare. Cel de-al doilea, prin recunoasterea statutului de democratie consolidata si economie de piata functionala, ne ofera protectie economica intr-un moment de criza financiara globalizata. Oricat de mari realizari ar fi acestea, la scara intregii istorii a poporului roman, este totusi vorba de interese politice, militare, economice, sociale, culturale, nu de idealuri. Politica, economia, justitia si starea morala a societatii romanesti au stat si vor mai sta o vreme sub semnul pacatului originar: represiunea criminala din decembrie 1989.
Martirii revolutiei din 1989 si martirii rezistentei impotriva comunismului din perioada 1945 - 1989 care au murit pentru libertate, adevar, dreptate si democratie, punand aceste idealuri mai presus decat viata lor reprezinta sacrificiul fondator al renasterii natiunii romane.
Daca dorim sa dam un sens acestui sacrificiu fondator trebuie sa ne schimbam modul traditional de comportament bazat pe o strategie de supravietuire printr-un model de comportament bazat pe respectul de sine. Abia atunci Revolutia din 1989 va fi momentul definitoriu pe baza caruia putem construi un model national al demnitatii si o viziune romaneasca asupra lumii in care traim.
Dumneavoastra, domnule prim ministru, ati mentionat de mai multe ori ca ati fost un foarte tanar participant activ, in 1990, la fenomenul Piata Universitatii. Sperantele puse atunci in progresul Romaniei prin adevar si justitie pot fi indeplinite acum de generatia tinerilor de atunci daca ei vor avea puterea sa se desprinda de tot ce a fost urat si umilitor in tranzitia post comunista.
Ar fi cel mai semnificativ raspuns la suferintele celor care au luptat pentru o Romanie demna, chiar atunci cand nu aveau nicio speranta ca aceasta se va intampla in timpul vietii lor. Mai ales daca acest raspuns va fi materializat atata timp cat ultimii dintre ei mai sunt printre noi.
Cu ganduri alese,
Emil Constantinescu"