DCNEWS : Radiografie dura a mandatelor Basescu: "O scalambaiala de paiata. Tipul infect care trebuie trimis la marginea societatii"
Deputatul PSD Ionut Vulpescu sintetizeaza cele doua mandate ale presedintelui Traian Basescu plecand de la un text al lui Marin Preda despre "neobosita inventivitate a tipului infect". Parlamentarul, doctor in filosofie, scrie ca "mostenirea" presedintelui Basescu este o atmosfera pestilentiala si "o batjocura permanenta la adresa onoarei strict necesare in relatiile dintre oameni si dintre institutii".
Ionut Vulpescu reia, intr-un articol pentru revistacultura.ro, un pasaj din cartea Imposibila intoarcere, de Marin Preda:
In grupul nostru, pe camp, era un baiat care tot timpul ii trantea pe ceilalti. Eu imi dadeam seama ca altii erau mult mai tari decat el, si chiar eu insumi, dar nu intelegeam de ce se lasau. Chiar si eu ma feream de el si refuzam lupta. Pana intr-o zi, cand prea de tot am fost provocat si n-am mai putut evita ciocnirea. Lupta a inceput, si toti ceilalti s-au strans in jurul nostru. Imi dadeam seama ca era adevarat tot ce stiam eu. Din miscarile si felul in care se lupta adversarul meu, simteam ca in curand il voi tranti la pamant. Am vazut insa deodata, chiar in momentul in care ma pregateam sa-l dobor, ca miscarile lui nu mai erau ale unui om care lupta. De pilda, nu ma mai tinea decat cu o mana, ca sa arate celorlalti, ce? Ca daca-l dobor sa poata spune ca n-a luptat decat cu o mana? Iar chipul sau capatase o expresie de paiata. Ce voia sa spuna? Voia sa-i faca pe ceilalti sa rada in toiul luptei. Iar daca l-as fi pus jos, ce adica, sa se considere ca, din moment ce el se stramba asa, rezultatul luptei nu mai avea valoare? Mi-am dat seama intr-o clipa de toate acestea, dar m-am hotarat sa merg pana la capat. Atunci, insa, asemeni unei lighioane care nu stia sa se apere decat intr-un singur fel, eliminandu-si, de pilda, continutul intestinal, adversarul meu a imputit aerul. Ceilalti au izbucnit in hohote de ras. Lupta a incetat. Inversunarea mea s-a transformat in sila si rusine. Dar mai cu seama in uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, intr-un moment in care ar fi fost cu neputinta sa mai evite infrangerea?.
Radiografia celor doua mandate Traian Basescu, in optica deputatului Vulpescu:
"Avem, in acest stop-cadru tipologic al lui Marin Preda, o incursiune in bolgiile psihologiei personajelor politice de tip Traian Basescu. A caror lipsa de scrupule nu este egalata decat de absenta simtului ridicolului.
Sa luam, de pilda, comportamentul (inca) presedintelui din ultimele luni.
Romania a mai avut, inaintea sa, doi presedinti care si-au terminat mandatele. Primul, Ion Iliescu, candidand la presedintie la finalul primului mandat (in 1996) si la un post de senator, la incheierea celui de-al doilea (in 2004), s-a retras de la Cotroceni pe durata campaniilor. In cadrul ultimei campanii electorale la care a participat, cea din 2004, prezenta sa publica a fost extrem de discreta, iar separarea de Cotroceni, cat se poate de vizibila. Si-a respectat angajamentele, a respectat demnitatea functiei de Presedinte.
Cel de-al doilea, Emil Constantinescu, a declarat in vara anului 2000 ca nu va participa la alegerile din acel an, nici la prezidentiale, nici pentru un fotoliu parlamentar. Conduita sa in timpul campaniei electorale din toamna anului 2000 a fost exemplara. Se pot spune multe despre lipsa de performanta a mandatului dlui Constantinescu, dar nu despre corectitudinea si demnitatea cu care a exercitat functia de presedinte al tarii. Si el a respectat demnitatea functiei de Presedinte al Romaniei.
In schimb, Traian Basescu face in 2014 ce a facut si la alegerile din 2008, si la cele din 2012. Se implica grosolan in campanie si o face... in maniera personajului imaginat de Marin Preda.
Despre un candidat, de pilda, afirma ca doreste functia prezidentiala spre a exercita controlul asupra Justitiei. Nici nu conteaza scaparea freudiana: daca functia de presedinte asigura controlul Justitiei, inseamna ca el insusi, Traian Basescu, a exercitat acest control; pentru acest tip uman, consecventa si logica nu au nici o valoare, tot ceea ce conteaza este sa isi atinga scopurile. In ciuda gravitatii aparente a acuzatiei, insa, totul e doar o scalambaiala de paiata, ca in textul lui Preda.
Cand inca-presedintele vede, insa, ca asemenea acuzatii mai au impact doar asupra a 6% din electorat - ceea ce reprezinta, fara indoiala, cea mai catastrofala prabusire a unui presedinte in exercitiu, in istoria recenta a Europei -, arunca asupra tuturor candidatilor o alta acuzatie: unul dintre ei (nu se stie care) e ofiter acoperit. Nu conteaza, nici in acest caz, responsabilitatea, daca nu chiar vinovatia sa nemijlocita, daca acuzatia ar fi adevarata.
Doar ca presedintele degeaba in functie crede ca publicul uita ca pe unul din candidati el l-a investit prim-ministru, pe alte doua candidate le-a sustinut permanent, ca ministrese si parlamentare, pe un al patrulea s-a bazat constructia sa politica, prin care a rasturnat in 2009 votul alegatorilor din 2008, iar cu cel de-al cincilea ia regulat mese de taina. Ca presedinte al tarii, daca avea probe ca oricare dintre candidati este ofiter acoperit, era obligat de lege sa se delimiteze de el. Pentru Traian Basescu, insa, nu conteaza decat sa maimutareasca o batalie pe care a pierdut-o deja, infestand cu toxine atmosfera.
Asta a fost, de altfel, reteta celor doua mandate ale sale, ca si a mandatelor precedente ca ministru al Transporturilor si, respectiv, ca primar general al Capitalei. Nu a finalizat nimic, nu a castigat niciuna dintre bataliile pe care le-a inceput, a trait intr-un permanent scandal si intr-o permanenta hartuiala a celorlalti. Cand a fost pus la pamant si se profila o infrangere meritata, a gasit o "solutie" de care orice om decent s-ar rusina: fie votul in 12 secunde de la Ambasada Romaniei din Paris, fie "judecatorii" de la Curtea Constitutionala care, in 2012, au interpretat cvorumul la referendum dupa o algebra unica in lume, fie haituirea in Justitie a adversarilor politici, chiar in timp ce el insusi doarme la adapostul unei hiper-imunitati inventate. Iar cand nimic din toate acestea n-a mai mers... atunci "seful statului" a revenit rapid la metodele la indemana: palma pe sest, "tiganca imputita", "vezi ca s-ar putea sa nu-ti mai gasesti barbatul acasa" sau "pasarica".
Neobosita inventivitate, din pacate, poate merge pe un vapor sau intr-o mica bisnita de port. In conducerea unui stat modern, in lumea atat de complexa in care traim si in vecinatatea unor pericole care vizeaza nu numai bunastarea, ci insusi teritoriul si libertatea Romaniei, asemenea procedee sunt departe de a fi suficiente. Sunt chiar contraindicate, caci transforma functia suprema in stat intr-o paiata si, implicit, statul intr-un balci de provincie.
Cu asta si ramanem dupa doua mandate regretabile, ale unui om profund nepotrivit in fruntea statului: cu o atmosfera irespirabila, cu o degradare a tuturor valorilor, cu o batjocura permanenta la adresa onoarei strict necesare in relatiile dintre oameni si dintre institutii.
Solutia lui Marin Preda din Neobosita inventivitate a tipului infect, si anume refuzul profilactic al confruntarii cu asemenea indivizi, nu e, insa, aplicabila in politica. Aici nu e vorba doar de confortul moral personal, ci de raspunderea fata de viata cetatenilor si a statului. Tipul infect, cu care ne-au cadorisit deceniile de dupa 1944, trebuie incetul cu incetul eliminat din fruntea statului si trimis catre periferia societatii, acolo unde ii este locul".