Senatoarea Gabriela Cretu a sustinut o DECLARATIE POLITICA, intitulata "Traian Basescu arunca manusa!?", pe care o puteti citi in continuare.

Traim momente in care politica externa este mai semnificativa decat bataliile interne; este insa la fel de derutanta pentru cetateanul de rand si la fel de rupta de interesele lui.
Romaniei i-a lipsit, in cea mai mare parte a istoriei sale, o viziune pe termen lung si cu perspectiva larga; este, din pacate, un adevar pe care-l admitem chiar noi insine. Decidentii actuali au fost scutiti de ororile razboiului pe pielea proprie si indragostiti de istorie nu prea par. Pozeaza drept maestri in tactici si uita ca, doar atunci cand obiectivul este atins, stim daca strategia a fost buna; sau nu. In Romania, nici obiectivul nu este clar.
In conflictul ucrainean nu luptam pentru adevar si dreptate, cum spun multi, pentru ca acolo nu e vorba de adevar si de dreptate. E vorba de interese. Noi nu ne stim interesul, pentru ca nu se straduie nimeni sa-l defineasca. In aceasta sala, suntem responsabilii; o parte dintre ei; noi tacem. Vorbesc altii.
A vorbit Traian Basescu. Iesind, pentru a nu mai stim cata oara, din prerogativele constitutionale, a participat la Congresul PPE, la Dublin. Nu s-a multumit sa asiste. A transmis mesaje. In doua directii. Spre tara, promitand un rol maret natiunii romane, si spre Rusia, ca sa-si bage mintile in cap!
Nu a luat in considerare niste lucruri banale. Cine se pozitioneaza public in aripa radicala a uneia dintre partile in conflict nu ajunge negociator. Fac o precizare, pentru cei care cred altceva; daca este o confruntare, un meci, nu este in interiorul Ucrainei. Ucraina este mingea; sau tortul.
In al doilea rand, TB si-a pus o parte dintre prietenii politici intr-o situatie foarte delicata...
UE nu are mijloacele sa raspunda, nici militar, nici economic, Rusiei, daca varianta razboinica ar trece si altcuiva prin cap, cu exceptia presedintelui nostru si presei autohtone, devenita aproape isterica. Statele mari nu au nici dorinta, nici interesul; jocul de picioare, este pentru ochii lumii; cu scoaterea limbii la adversar se ocupa, din pacate, unii reprezentanti ai institutiilor europene.
Banii dicteaza iar banii, care ar putea fi inghetati, drept sanctiune, vor pace, fie ea si o pace rece; 242 miliarde avea occidentul in bancile rusesti, 160 de miliarde, rusii prin alte tari. (avantaj Rusia, la acest punct)
Unele tari din UE, au nevoie de gazul rus si prefera solutii amiabile si relatii pe termen lung; nici Rusia nu vrea altceva. Iar un razboi cald nu-si doresc, nici macar suporterii americani ai confruntarii; stindardul legalitatii este flenduri dupa Kosovo, dupa Libia si alte exemple...
Toata aceasta agitatie belicoasa, care a atins la noi niveluri ce se situeaza intre tragic si ridicol, a alimentat insa doua curente periculoase; unul sustine ca trebuie sa facem orice ca UE sa obtina independenta energetica; mediul sau siguranta cetatenilor, nu importa; mai ales la unii. Altul, ca UE trebuie sa inceapa o cursa a inarmarilor si sa-si faca armata, pentru a-si depasi dezavantajul; ca aceste bugete ar putea fi folosite pentru viata cetatenilor, nu pentru moartea lor, nu conteaza.
Eu sunt pacifista! Cred ca pacea este o conditie, o necesitate, un obiectiv, o valoare. Cred ca razboiul este declansat de cei bogati si platit cu sangele si sudoarea celor saraci. Pentru cei care platesc, nu vorbeste mai nimeni. Despre manipularea populatiei sau accesul corporatiilor la teritorii se tace din alte motive.
As fi vrut sa va propun, de la aceasta tribuna, o dezbatere serioasa despre politica noastra externa; nu indraznesc. Imi este frica. Ce ne facem daca se descopera ca, pe langa un presedinte ce pune in pericol tara, are si o clasa politica ce o duce spre prapastie prin orbirea ei totala?! Am vazut in saptamanile din urma ce poate face rusofobia din ratiune.
Din acest motiv, voi incheia cu o gluma. Amara. Acordul de incetare a focului in Georgia, in 2008, a fost intermediat de Sarkozy, care detinea presedintia rotativa. Putin i-ar fi spus ca ar vrea sa faca precum Bush cu Saddam Hussein, sa inainteze pana la Tbilisi si sa-l spanzure pe Saakashvili. La care Sarkozy i-ar fi replicat, cu trimitere la popularitatea lui George Bush, aflata la nivelul gropii Marianelor - Si ce , vrei sa sfarsesti ca el!? Putin nu s-a dus la Tbilisi. Nicolae Ceausescu care a mizat pe faptul ca rusofobia va fi un argument suficient pentru a se face iubit si sustinut; a cultivat-o in interior si utilizat-o in exterior. Traian Basescu pare sa fi uitat cum a sfarsit Ceausescu... Sper ca nu chiar toti cei de fata....