Moshemordechai: Presedintele meu
Revazandu-l aseara, in emisiunea lui Radu Tudor, pe profesorul Alexandru Athanasiu, dupa o destul de lunga perioada in care a preferat sa stea departe de agora, mi-am amintit ca anul acesta avem alegeri prezidentiale. Mi-am mai amintit ca, intr-o vreme, am tot scris despre diferenta esentiala dintre a vota si a alege.
In buimaceala pe care o numim democratie, gimnastica electorala ar trebu sa fie principalul exercitiu de inviorare a societatii. Care inviorare ar trebui sa se intample dupa necesara desteptare, dar deja tintim prea departe. Lucrurile nu functioneaza deloc in felul acesta. Desi vorbim despre dreptul nostru de a alege, nu alegem nimic, in cel mai fericit caz sortam. Nu ne putem defini criterii, nu reusim sa extragem din marea masa a corpului social acele personalitati despre care, cu bune motive, credem ca ar putea da consistenta politicii noastre, ca ar putea lucra ceea ce continuam sa numim interesul national.
Nu o sa ma auto-citez, nici nu vreau sa reiau lucruri pe care le-am mai spus. Am admis ca dreptul nostru de a alege a fost substituit cu ceva care nu ne mai foloseste noua: dreptul de a vota. Dreptul, adica, de a pune cuminte, o stampila intr-una din cele cateva casute desenate pe hartia proasta a buletinului de vot. Stampilati cu grija, nu depasiti marginea casutei. Buletinul de vot e un fel de declaratie, care spune: la atat aveti dreptul. Atunci cand descoperim o optiune in afara buletinului de vot, atunci cand descoperim ca votul nostru chiar poate insemna ceva si nu e menit doar sa mute puterea mereu intre aceleasi gasti, atunci ne anulam singuri dreptul de a alege, spunand ca ar fi un vot risipit pe un candidat fara sanse, ca acel nume nu are in spate carele de lupta ale unui partid important - partidul important fiind exact lucrul acela pe care il detestam si impotriva caruia votam sistematic, intr-o fara de sfarsit orgie a votului "anti".
La prezidentialele de anul acesta suntem in aceeasi situatie. Sau decidem ca, de data aceasta, alegem. Ne amintim ca putem avea dreptul acesta, trebuie doar sa ni-l dorim. Pe scurt, asa cum am tot scris, de ani buni, vad in profesorul Athanasiu un foarte bun posibil presedinte. Dar mai intai ar trebui sa fie votat, iar pentru a fi votat ar trebui sa candideze si, in fine, pentru a candida, ar trebui sa i se ceara asta, in conditiile in care nu exista partid major care sa fi dat semne ca si l-ar dori drept candidat. Inca.
Trebuie inceput de undeva. Chiar daca, pentru unii, demersul poate parea ridicol, fara sanse de izbanda, mi-l asum. Si va propun sa asezati aici votul dvs. simbolic, daca va doriti un presedinte precum Alexandru Athanasiu. E foarte posibil ca asta sa nu insemne nimic, sa fie un "vot simbolic" si atat. Sau poate insemna inceputul a ceva. De cine credeti ca depinde? Deci: votati, fie si simbolic, preluati ideea daca va regasiti in ea, vorbiti despre asta. Sau asteptati iarna viitoare si atat.