Senatoarea GABRIELA CRETU a sustinut o declaratie politica intitulata " Austeritatea, intre teorie stupida si haiducie pe dos", pe care o puteti citi in continuare.

Eu sunt epistemolog de formatie! Epistemologii stiu ca se pot construi un numar infinit de teorii coerente dar ca cel mult una dintre ele corespunde realitatii, o explica sau o pune in miscare. Altele pot fi, in cel mai bun caz, aplicabile in vreun domeniu limitat; restul sunt incercari esuate, mituri sau basme de adormit copiii.
In Uniunea Europeana, drept raspuns la criza, unele state au reusit sa impuna un set de politici care au in comun o trasatura - austeritatea. Intre timp, au realizat ca austeritatea nu merge si au schimbat discursul; la noi, schimbarea nu a ajuns inca; auzim cotidian pe vreunul dintre colegii nostri decidenti invocand-o. Va asigur ca e o eroare. Austeritatea nici macar nu era o teorie pentru ca nu raspunde criteriului de coerenta; era pura ideologie dar in sensul rau al termenului - cel de falsa reprezentare a realitatii.
Imaginea cea mai vehiculata, pe intelesul poporului, a fost cea a unei gospodine care trebuie sa-si puna ordine in casa. Imaginea nu e doar patriarhala, e stupida. Spre deosebire de o gospodarie, intr-o tara, ceea ce este cheltuiala pentru cineva, reprezinta venit pentru altcineva!!!
Acesta este si motivul pentru care balanta comerciala este mai relevanta decat deficitul bugetar daca vrem sa intelegem ce se intampla; ea poate explica mult mai bine diferentele de reactie sau rezistenta la criza care exista intre statele membre ale Uniunii Euopene. De exemplu, Irlanda sau Spania au fost cele mai cuminti state inainte de izbucnirea crizei, daca luam drept criteriile adeptilor austeritatii si statului minimal pentru cei multi; aveau datorii mici, deficit redus, cheltuieli sociale scazute, fonduri europene masiv utilizate, fiscalitate relaxata. Și au esuat. Nu ele au gresit; criteriile dupa care se stabilea performanta au fost proaste. In acelasi timp, statele cu o balanta comerciala pozitiva, care si-au pastrat serviciile publice, industriile, taxele inalte si au rezistat tendintei de financiarizare au fost mai putin expuse!
Totusi, de ce nu e buna austeritatea, dincolo de ceea ce teoria keynesiana spune oricui - ca nu e intelept sa scazi cererea agregata atunci cand este deja prabusita.
Ea functioneaza astazi drept ultim atac - in unele cazuri, reusit - la adresa statului social. Sustinatorii austeritatii sunt autorii teoriei statului social nesustenabil; de ce nu e sustenabil, in masura in care a fost pana acum iar cresterea PIB-ului este net superioara, pe termen lung, cresterii populatiei europene, nu reusesc nici ei sa demonstreze. Asta inseamna ca o problema avem dar ea nu este de productie, este de distributie. Adeptii austeritatii vor ca ea sa se faca de jos in sus, ca intotdeauna; adica, sa se ia de la saraci ca sa se dea la bogati; impunerea unor exigente de solvabilitate superioare la adresa statelor nu au alta traducere. Ca situatia poate genera o crestere a nemultumirii si ar hrani miscari politice nedemocratice, cum s-a mai intamplat in istorie, nu-i supara pe sustinatorii auteritatii; ar avea motiv sa reduca libertatile si sa instaureze regimuri autoritare, conform concluziilor la care au ajuns specialistii de la JP Morgan; asa le-ar fi mai bine bancilor...
Austeritatea ne este prezentata ca un mijloc de salvare a competitivitatii europene. La baza sta o viziune a lumii, care ar fi formata din natiuni in concurenta continua; ce nu se spune este ca competitivitatea prin abolirea drepturilor angajatilor este o falsa concurenta intre natiuni; este o concurenta intre corporatiile - mai ales din zona finaciar bancara - care absorb energia popoarelor. Nu este vorba de salvarea natiunilor ci de subminarea lor, inclusiv biologica, in unele cazuri, prin venituri mici, somaj mare, nesiguranta si stress accentuate, boli netratate, hrana proasta sau insuficienta. In acest timp, ne ocupam cu inventarea de nevoi noi pentru cei care au venituri, nu cu acoperirea celor vitale pentru toti.
Daca suntem constienti ca trebuie guvernata o tara, nu o firma, atunci costurile umane ale austeritatii sunt total inacceptabile; un altfel de politica este urgent necesar!