Catavencii: Basescu si cainele Pandelache (Autor: Doru Buscu)

Un mister care nu sacaie pe nimeni, dar care nu va fi dezlegat mai devreme de prima ciocnire a Pamantului cu un asteroid urias, umbla nestingherit printre logica si bunul simt.
De ce l-a sustinut INTREGUL OCCIDENT pe Traian Basescu? De ce NICI MACAR UNA dintre cancelarii n-a luat partea majoritatii USL? De ce America, Germania, Franta, Comisia Europeana, ba chiar Marea Britanie par sa se fi informat DOAR din surse pro-Basescu, ca si cand ar fi tinut, din capul locului, ca lucrurile sa se produca intr-un anume fel? De ce NIMENI dintre cei care exercita puterea in lumea civilizata nu a gasit ca e cazul sa intrebe si partea cealalta cum sta treaba la Bucuresti? De ce TOTI au procedat in contra sensului natural al logicii occidentale si al reflexului democratic, pronuntandu-se INAINTE de a sti cu exactitate faptele, intervenind INAINTE de a cunoaste legalitatea lor, favorizind unul dintre actori, ignorind lipsa lui de popularitate si impactul acestui interventionism asupra populatiei?
1. Daca ar fi vorba despre un tirg economic, pe care Traian Basescu l-ar fi oferit Occidentului, atunci trebuie spus ca, oricind, USL putea oferi un targ mai bun. Petrol, gaze de sist, aur, energie, autostrazi, exploatari miniere, concesiuni, privatizari - toate ar fi putut fi date, cu egala vigoare, de USL. Ba, la o adica, guvernul Ponta ar fi fost gata sa suplimenteze cu munti, dealuri, rauri, judete, sate si vulcani noroiosi, fiindca de dat, nimeni nu a dat vreodata de la el. Mai mult, baierile acestor pungi stau in mod legal in mana guvernului si nu a presedintelui. Prin urmare, sansele ca un eventual targ sa fie pus in opera si respectat erau in favoarea USL. Cu toate astea, Occidentul l-a preferat pe Basescu, cel lipsit de potential.
(Ar mai fi de adaugat doua lucruri: orice avantaj economic ar fi oferit Basescu, nu-l putea oferi TUTUROR celor care au vorbit si au tacut in favoarea lui, iar efortul pe care guralivii Merkel sau Barroso ar fi trebuit sa-l faca pentru a fi lasati, la o adica, de ceilalti 27, sa vorbesca doar ei, ar fi fost prea mare in raport cu o tara nelijabila de la periferie. Ca veni vorba, toate aceste potentiale avantaje romanesti, insumind comorile solului, subsolului si poporului, abia ating o anumita cota din cifra de afaceri ai unei companii nemtesti de automobile).
2. Daca a fost un targ politic, adica un sprijin al partidei populare in Parlamentul European sau a viziunii nemtesti asupra austeritatii, acest targ acopera doar o parte a intereselor politice. Guvernul Frantei, de pilda, e socialist si, cu toate astea, n-a miscat un deget in favoarea lui Ponta - ca sa nu dam decit exemplul cel mai frapant. Prin urmare, monolitul european al atitudinii pro-Basescu nu poate sa fi stat pe o bataie politica de palma.
3. Sigur, in structura subinteleasa a UE exista state suzerane, stalpi ai arhitecturii europene, exista vasali economici, exista tarisoare care tac chitic. Dar, cand agentiile de stiri au inceput sa faca baloane din guma loviturii de stat, nu se poate sa nu se fi gasit un nordic mai iconoclast la care Merkel n-a apucat sa sune, sau un englez mai lipsit de complexe caruia i se rupe de Barroso si care sa nu aiba o parere critica, alta decat restul turmei.
4. Sa spunem ca americanilor Basescu le-a dat, totusi, ceva valoros. Se povesteste ca legatura lui stabila cu SUA s-a nascut dupa imprumutul pe termen nelimitat a retelei de agenti a SIE din Orientul Mijlociu. Fostii nostri colegi din statele Golfului, care au terminat la Bucuresti, la Cluj, la Galati sau la Vaslui ceea ce credeau ei ca e o facultate se pare ca au atarnat in ochii americanilor cam cat doua mandate de 5 ani. Numai ca reteaua de Mahmuzi, Yusefi si Mustafa nu a fost nici a domnului Basescu, nici a mamei si nici a tatalui sau. Daca era sa multumeasca cuiva, aliatii nostri NATO nu aveau decat sa-i multumeasca lui Nicolae Ceausescu, un destinatar mai indreptatit al recunostintei, chiar daca la fel de mort politic ca Basescu.
Dar nici trocul cu reteaua nu tine, cata vreme spiritul pragmatic al americanilor ar fi inteles intr-o clipita ca noua putere ar fi dublat ofranda de spioni. Despre avioanele F16 nu are rost sa vorbim, ele au intrat deja intr-o legenda comica si singurul american care mai stie ceva de ele e o secretara de culoare, care, in aprilie 2008, la Neptun, si-a notat pe To-do-list, in dreptul alineatului despre avioane, ceea ce a zis presedintele Romaniei, adica: check, please!
5. Ar mai fi de adus in discutie reactia reflexa a democratiilor solide la cea mai mica vibratie nedemocratica. Ne putem imagina un seismograf occidental de finete japoneza, in stare sa sune alarma democratica atunci cand, intr-o tara indepartata, o ordonanta de guvern ii ridica fusta unei legi votate in parlament, dar nu are rost. Si UE, si SUA stiau cu precizie ca democratia doarme linistita in Romania, invelita pana sub barbie cu experienta stabila a 20 de ani de spasme benigne. Si UE, si SUA stiau, sau ar fi trebuit sa stie ca, daca exista un element perturbator, acela e presedintele Basescu. Si ca, daca romanii se tem de ceva, acel lucru nu e alternanta la guvernare ci, dimpotriva, e tocmai umbra funesta pe care o arunca pe peretele democratiei dansul unui om care a acumulat prea multa putere.
6. Asadar, e de presupus ca Occidentul stia ceea ce ar fi trebuit sa stie. De ce, atunci, sa sprijine un om a carui putere, exercitata abuziv, a ajuns la capat, un om care, in caz ca reuseste sa revina, e inutilizabil? Un presedinte izolat de popor prin impopularitate si izolat de putere prin pierderea guvernului e un partener caruia nu-i poti strange mina fiindca nu mai are maini. De ce Occidentul a mers pe cea mai nefericita varianta, de ce a mizat pe un cal mort, de ce a insistat sa-si indrepte jetul impotriva vantului popular, de ce a inclinat balanta in favoarea unei situatii care perpetueaza blocajul si adancirea crizei politice? De ce, pentru prima data in istoria UE, s-a rastit la un popor partener, de ce a intervenit, prin santaj, in decizia politica si electorala, riscand sa declanseze sentimente antieuropene si antiamericane? De ce toate astea, pentru un singur om - si ala expirat, nevrotic, ba pe deasupra si fost colaborator al Securitatii?
Pentru mine este un mister si asa cred ca va ramine. Totusi, vazand Licuriciul cel Mare si Licuriciul cel Mic inchizand ochii cu atata multumire, nu ma pot impiedica, vorba bancului, sa ma intreb: o avea cainele Pandelache botul chiar atat de rece.