Romania Libera publica un articol de Dan Cristian Turturica, intitulat "De ce se teme PSD", din care puteti citi in continuare prima parte.
Se intampla lucruri ciudate in PSD. Declarativ, partidul e la un pas de a reveni la vremurile de glorie ante-2004. Sondajele il dau invingator in alegerile de anul viitor, alaturi de partenerii din Uniunea Social Liberala, cu aproape 60%. Si nu doar acele institute sociologice pentru care presedinte in 2004 a devenit Adrian Nastase, iar in 2009 Mircea Geoana. De data aceasta e consens intre "sondori". USL va lua caimacul, iar caimacul caimacului le va reveni social-democratilor.
Sampania e la rece, discursul care va incepe cu "Daciana, dragostea mea..." e gata scris, se mai lucreaza un pic la scena pe care Ion Iliescu, Adrian Nastase si Victor Ponta, cele trei generatii ale marelui partid rosu, care au reusit sa ramana unite in ciuda vicisitudinilor si a dorintei irezistibile de a se strange de gat una pe alta, isi vor anunta victoria. .
Daca asa se vede de afara, atunci de ce inauntru e o atmosfera sumbra, de parca sondajele ar suna a clopote de inmormantare, si nu a zurgalai de sarbatoare? De ce, in locul unui galop de sanatate spre trofeul puterii, PSD pare ca inainteaza pe un drum minat, privind speriat in stanga si in dreapta?
Sa privim episodul cu mazilirea senatorului de Olt Ion Toma, suspendat din partid pentru ca a pactizat cu dusmanii portocalii. Biroul Permanent National al PSD a plecat de la acuzatia ca Toma a incercat sa convinga un parlamentar PDL ca e o idee proasta sa dezerteze la PSD, si a ajuns in final sa infiereze o adevarata conspiratie condusa de (cine altcineva?) Mircea Geoana, menita sa submineze partidul in favoarea lui (cine altcineva?) Traian Basescu. Cel care a reusit sa-si convinga colegii ca nu e vorba de un incident izolat, ci de un puci in toata regula a fost (cine altcineva?) Adrian Nastase.
Probele zdrobitoare pe care le-a prezentat in Biroul Permanent impotriva lui Mircea Geoana au fost urmatoarele: informatia ca acesta s-a intalnit cu Toma si alti doi parlamentari PSD la hotelul Ramada, copii dupa formularele distribuite cu ocazia acelei intalniri in care conspiratorii urmau sa treaca numele tuturor "membrilor PSD nemultumiti fata de actuala conducere, inclusiv a celor care au plecat in ultima vreme din partid", dar mai ales informatia ca Mircea Geoana a propus initierea unei "platforme critice la adresa actualei conduceri". Urmarea? Unii membri ai BPN au cerut excluderea din partid a lui Mircea Geoana, deja suspendat, iar acesta va trebui sa dea lamuriri intr-o intalnire cu Ponta, Iliescu si Nastase. Poate ultima.
Trecand peste izul de kitsch securist ce emana din mica operatiune de spionaj pusa la cale de Nastase si peste dorinta sa evidenta de a-si lua revansa si a-i plati cu aceeasi moneda celui care l-a inlaturat de la carma partidului in 2005, nu poti sa nu te intrebi: ce partid aflat intr-o crestere de popularitate atat de consistenta are nevoie de masuri atat de radicale fata de unii lideri incomozi? Se presupune ca atunci cand esti pe val ai relaxarea necesara pentru a trata mai lejer, cu toleranta, asemenea comploturi de cafenea. Chiar asa un pericol mortal prezinta o "platforma critica la adresa actualei conduceri", incat sa fie nevoie de suspendari sau chiar excluderi? Si, in plus, nu PSD se lauda pana de curand ca este singurul partid cu adevarat democratic, care nu doar tolereaza, ci chiar incurajeaza dezbaterile aprinse si parerile contradictorii? Parca altii erau dictatorii, tiranii care nu suportau nici o carteala impotriva deciziilor lor. De ce nu mai suporta actualii capi ai partidului critica din interior? Nu cumva se simt mult mai vulnerabili si mai nesiguri pe sansa lor decat lasa sa se vada in declaratiile triumfaliste?
Reactia disproportionata in cazul Geoana-Toma este doar ultimul dintr-o serie de incidente care arata ca teama de comploturi, tradari si rasturnari de situatie a devenit obsedanta in PSD. Atacul la Geoana a fost precedat de o sarja trasa inspre Vanghelie. Ponta l-a acuzat indirect ca a facut un pact cu Elena Udrea pentru a sabota proiectele primarului Capitalei, Sorin Oprescu, cu ajutorul a trei dintre consilierii social-democrati care au votat de partea PDL-istilor. Concluzia lui Ponta - "asta este un risc foarte mare pentru el, inseamna ca nu mai stapaneste organizatia de Bucuresti sau inseamna ca lucrurile acolo scapa de sub control" - cantareste mai mult decat un avertisment. Este o amenintare.
Daca in cazul lui Geoana toata infierarea regizata de Nastase in BPN ar putea fi totusi doar un gest de razbunare puerila si cam tardiva, in cazul lui Vanghelie situatia este complet diferita. Vanghelie nu este in dizgratie. "Spiritul sau organizatoric" a fost intotdeauna, si este si in continuare, la mare cautare in partid - pana si Iliescu a ajuns sa-si sarbatoreasca ziua de nastere sub auspiciile primarului "care este", ca o suprema recunoastere a neputintei sale de a creste un partid capabil sa adune voturi si altfel decat mituind amaratii. Din acest motiv, nimeni, nici macar Ponta, nu si-ar permite sa-l atace gratuit pe Vanghelie, sau umoral, pentru ca nu primeste suficiente declaratii de iubire sau pentru ca a fost (este?) in tabara predecesorului sau. Ponta chiar crede ca Vanghelie joaca la doua capete.
Insa nici macar presupusa dezertare a celei mai eficiente masinarii de adunat voturi pe care PSD o are in Bucuresti nu ar semana, singura, atata nesiguranta si atata crispare printre membrii actualei garnituri de conducere. Spaima de tradari, groaza ca ar putea rata si urmatoarea sansa de a ajunge la putere vin, paradoxal, in primul rand din propria experienta. PSD stie mai bine ca oricine ce arma redutabila de corupere in masa inseamna guvernarea. Si cum poti incolona hoarde de primari, consilieri si chiar parlamentari din tabara adversa spre telurile tale daca te pricepi sa-i vrajesti cu fluierasul fondurilor publice. Au facut-o ani la randul cu atata dibacie ca nici un alt partid nu mai conta in Romania. Iar PDL s-a priceput de minune sa le fure meseria.