Attila Korodi, presedintele Comisiei pentru politica externa din Camera Deputatilor, are mari semne de intrebare cu privire la oportunitatea proiectului Rosia Montana. Argumentele sunt atat tehnice, cu privire la legislatia protectiei mediului si cum poate sa se conformeze, cat si din punct de vedere al oportunitatii ca statul roman sa-si utilizeze aceste resurse in aceasta maniera.
• Intrebare: Ministrul Mediului, Laszlo Borbely a lasat sa se inteleaga antr-un interviu pentru Romania Libera, ca problema Rosia Montana, a exploatarii aurului pe baza de cianuri, va fi inevitabila in cele din urma pentru ca este singura metoda avuta la indemana pentru astfel de exploatari. Ce parere aveti?
• Attila Korodi: Eu am avut o pozitie foarte clara si coerenta, in perioada in care am fost ministrul Mediului si sunt doua elemente care definesc proiectul respectiv. Pe de o parte toata legislatia care priveste autorizatia de mediu, adica valoarea impactului asupra mediului trebuie sa fie facuta ca la carte. Am fost nevoiti sa suspendam procedura de evaluare in 2008 pentru ca exista procese cu cerere de daune importante, calculate in euro, cerute de companie de la mine, ca fost ministru. Pe de alta parte este un alt element, cel al dezvoltarii durabile. Aici deja nuantele pot fi diferite. Din punctul meu de vedere, constructia acestui proiect pe principiul dezvoltarii durabile are mari hibe si din perspectiva interesului national. Dar aceste evaluari se pot face foarte exact in momentul in care exista o procedura de evaluare. Se pare ca aceasta companie s-a conformat cerintelor Ministerului Mediului si a reajustat documentatia pentru evaluare, deci evaluarea este in functiune la ora actuala, dar de acum incolo conteaza foarte mult profesionalismul cu care se rezolva aceasta problema, profesionalismul cu care poate sa introduca in procedurile de evaluare acele argumente pro si contra venite de la terti, de la societatea civila, de exemplu, care ar balansa foarte bine aceste dezbateri si ar duce catre obiectivitate si catre pragmatism. Statul roman nu poate lua o decizie in favoarea Gold Corporation numai de dragul celor 4 miliarde de dolari venituri pe o perioada, fiindca ar putea ca;tiga mult mai mult pe termen lung. Nu mai vorbim de partea tehnica. Din punctul meu de vedere si al experientelor pe care le-am avut, am mari semne de intrebare, daca anvergura acestui proiect poate sa fie aplicabila, din cauza caracteristicilor geo-morfologice din zona, din cauza a experientei Romaniei din ultimii 20 de ani din domeniul mineritului si inca foarte multe argumente care pe mine m-au convins ca, mai degraba, ar trebui revizuit proiectul si dimensiunea lui.
• Intrebare: In eventuala decizie politica care se va lua in privinta exploatarii de la Rosia Montana cat la suta va conta, pe de-o parte lobby-ul companiei care este foarte puternic si care a reusit sa convinga o mare parte a mass-media sa i se alature si cat la suta va conta vocea societatii civile care se opune?
• Attila Korodi: Foarte mult va conta lobby-ul, din moment ce, de exemplul pe piata publicitatii compania care vrea sa exploateze aurul de Rosia Montana este unul din cei mai importanti jucatori. Din punct de vedere al participarii mass-media la aceasta dezbatere, eu vad una deficitara si nu trebuie sa va spun ca stiu foarte bine din domeniul media in care unii oameni spuneau ca intr-un fel au fost rugati ca macar sa nu scrie negativ daca nu vor sa scrie pozitiv. Lucrurile acestea cred ca vor avea un impact. Societatea civila, din fericire, are un instrument care a ajutat-o de la bun inceput, acela al institutiei judecatoresti care de foarte multe ori a trebuit sa-i dea dreptate. Pana acum societatea civila a avut castig de cauza pentru ca a cerut un singur lucru: principiile sa fie clare, transparente si conform legii.
Niciodata nu am inteles de ce aceasta companie cu putere financiara atat de mare, mai mult de 10 ani de zile a lasat permanent brese juridice in ducerea la bun sfarsit a proiectului. Aceasta companie ar trebui sa aiba toata expertiza posibila si, din cate stiu eu, are. Chiar si in conditiile aceastea, societatea civila stie foarte bine si foarte pragamtic sa-si spuna punctul de vedere pentru ca are de castigat si are si dreptate in majoritatea cazurilor in care a cerut ca o instanta sa decida asupra diferitelor probleme: pe certificate de urbanism, pe decizii administrative, publice si asa mai departe.
Eu cred ca, intr-un fel, si companiei i-a convenit aceasta perioada lunga. Din punctul meu de vedere, cei care ofera managementul acestui proiect de 13 ani de zile duc proiectul ca sa ajunga undeva la finalizare, nu au reusit, dar din punct de vedere al schimbarilor, nu am vazut mari schimbari in afara primului manager, al liderului companiei respective. Deci, cred ca intr-un fel si companiei ii convine aceasta tergiversare.
• Intrebare: Concluzia ar fi ca ca proiectul nu ar trebui sa inceapa, in orice caz nu ar fi in interes national sa se intample acest lucru pe termen scurt si mediu?
• Attila Korodi: Da, am mari semne de intrebare cu privire la oportunitatea acestui proiect. Argumentele sunt atat tehnice, cu privire la legislatia protectiei mediului si cum poate sa se conformeze, cat si din punct de vedere al oportunitatii ca statul roman sa-si utilizeze aceste resurse in aceasta maniera. Dar statul roman cu institutiile abilitate trebuie sa-si duca la bun sfarsit o procedura. Este dreptul oricarui investitor sa initieze o procedura pentru a avea o autorizatie si statul este cel care prin institutiile sale va decide. Dar eu cred ca trebuie sa existe niste conditii foarte ferme si foarte precise daca se da o autorizatie pentru aceasta companie. Experienta mea spune ca...?? prea multe procese au fost facute prin implementarea unor proiecte miniere cu privire la aplicarea legii.
• Intrebare: La ce va referiti?
• Attila Korodi: Imi aduc aminte de problematica Baia Mare, de schiopatarea permanenta din partea ministerului abilitat sa coordoneze industria de a inchide iazuri miniere, de a oferi un management adecvat depozitelor de deseuri industriale s.a.m.d.