Senatorul ILIE SARBU, liderul Grupului Parlamentar PSD+PC, a sustinut in Senat o declaratie politica intitulata "Pilotii orbi" pun alte biruri grele pe capul romanilor. Puteti citi in continuare textul declaratiei.
'Ideea cu "pilotii orbi" nu-mi apartine, sintagma este creatia unui inaintas ilustru, scriitorul Mircea Eliade care a publicat un articol extrem de virulent cu acest titlu in ziarul "Vremea" din 1937. El deplangea atunci pierderea simtului politic al clasei conducatoare, la 20 de ani de la Marea Unire. Desi contextul istoric este azi altul, nu am putut sa nu remarc strania coincidenta, as zice vizionara, anticipativa, a scriitorului care acuza politicienii din guvernul vremii aceleia de ceea ce si noi le reprosam astazi alor nostri: "ei s-au facut vinovati de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica."
Cum altfel am putea defini manevrele perfide si josnice prin care acest Guvern in deriva vrea sa aduca bani cu forta la un buget al statului pe care nicio bocitoare de profesie sau medic de renume nu l-ar putea scoate din coma profunda in care tot aceiasi guvernanti l-au adus, lasand in schimb neatinse averile acolitilor politici? Ordonante de urgenta peste ordonante de urgenta care tintesc fara mila buzunarele romanilor, masuri abuzive si remanieri "de catifea", totul spre disperarea celor 22 de milioane de romani care nu se mai simt in siguranta in propria patrie.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe mult hulita Ordonanta de Urgenta 58 din 2010 a Guvernului, act normativ a carui aplicare haotica stiti bine la ce isterie generala a condus, la ce balbaiala in aplicarea ei si la ce umilinte pentru bietul contribuabil, ca o alta veritabila "stihie a naturii", tot un proiect de modificare prin Ordonanta de Urgenta a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal ameninta sa se pravaleasca bolovanos peste capul nostru.
Deocamdata publicat in stadiul de proiect de catre Secretariatul General al Guvernului Boc, specializat in acte neconstitutionale, el va avea, in cazul aplicarii lui ca atare, un efect catastrofal: persoanele cu venituri din activitati independente, cele care ar trebui incurajate de guvern, vor plati, de la 1 ianuarie 2011, contributii de asigurari sociale intre 25,36% si 35% din veniturile realizate, un cuantum aproape dublu fata de nivelul actual si asa destul de impovarator. Astfel, contributia de asigurari sociale de stat, pentru pensii, ar urma sa creasca de la 10% la 24,43%, contributia de asigurari sociale de sanatate de la 5% la 8,35%, iar cea la bugetul asigurarilor pentru somaj de la 0,5% la 0,78%.
Nu sunt ratate nici contributiile pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, de 0,85% , si o contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale intre 0,15%-0,85%. Este clar ca, in loc sa protejeze interesele oamenilor, Guvernul se incapataneaza in masuri nu numai nepopulare, dar de-a dreptul revoltatoare. Si asta inca nu ar fi prima greseala impardonabila. Dup cum stiti, cohorta ordonantelor care au ciuruit buzunarele romanilor a facut de-a dreptul concurenta neloiala caniculei vara aceasta. De la ideea de asimilare a activitatilor independente celor dependente, salariale, si va amintiti, desigur, revolta actorilor platiti din drepturi de autor, la odiseea sinistra a persoanelor cu activitati profesionale aflate tot in aceasta situatie si a persoanelor fizice autorizate care au stat in ultimul timp la cozi interminabile si care, mai mult ca sigur, si-au consumat nervii de pomana tot din cauza Ordonantei 58.
Daca nu as fi cu adevarat intristat de ceea ce li se intampla oamenilor care sunt luati cu nerusinare drept cobai de guvernantii iresponsabili, as spune ca Guvernul nostru cel de toate zilele, are un involuntar simt al umorului, ca sa ma exprim politicos: dupa ce s-a zbatut toata vara precum elefantul in chinurile facerii cu un biet soricel, cu prevederile Codului fiscal, a "lepadat" niste norme de aplicare incredibile care se bat cap in cap cu" legea-mama". In primul rand, normele de aplicare a noilor prevederi din Codul Fiscal au aparut in Monitorul Oficial la o luna distanta de la publicarea celor dintai, adica pe data de 3 august, dupa cum va amintiti. In aceste conditii, ar fi fost firesc ca primele venituri impuse cu noile contributii individuale sa fie cele realizate in cursul lunii august, iar ultima zi de declarare a acestora si de plata a contributiilor sa fie 25 septembrie 2010. Sa nu uitam si faptul ca legea-cadru, Codul Fiscal, are putere juridica superioara propriilor sale norme de aplicare. Rezulta, la un calcul elementar, ca aceia care au stat la cozi la sfarsitul lunii august pentru a depune declaratii de asigurare si a achita contributiile individuale risca sa o fi facut absolut degeaba, mai ales ca, nu ei, beneficiarii venitului respectiv, ci platitorii de venit trebuie sa faca toate operatiunile obligatorii si anume sa declare, sa calculeze, sa retina la sursa si sa vireze contributiile, aspect validat si de Senat care a mentinut la vot aceasta prevedere din Cod, si nu pe aceea din norme, desi la Comisia de Buget-Finate se hotarase altceva.
Stimati colegi din barca Puterii, constat ca nu ne lasati ragaz sa ne plictisim si pentru prima data in viata nu simt nevoia sa multumesc nimanui pentru acest lucru. Pentru ca "distractia" pe care ne-o propuneti miroase a "cacealma" sinistra. Presedintele Basescu ne-a mai facut in weekend un cadou, la pachet cu depunerea juramantului de catre nou-numitii ministri de care nu am avut placerea sa auzim, cu mici exceptii, niciodata, si care ne vor bantui visele rele, spre disperarea noastra, a tuturor, pentru cate luni de acum incolo?!! Asadar, domnul Basescu ne-a prevenit, in stilul sau caracteristic, ca nici anul 2011 nu va reprezenta sfarsitul crizei si ca mai avem de indurat. Oare care sa fie limita de sus a rabdarii noastre? Vorbeam la inceput despre acel mare scriitor care acuza acum aproape 80 de ani pierderea instinctului statal la clasa conducatoare. "Pilotii orbi" conduceau nava statului in deriva spre stancile fatale. Tot incapacitate politica este si ceea ce suportam astazi pe pielea noastra. Pana cand sa mai acceptam bataia aceasta de joc in care, citez din atat de actualul Eliade "nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad."
Si, daca mai toleram aici in Parlament, prin inertie politica, masinaria de vot aservita guvernantilor, hei-rupismul partinic compromitator, indreptat impotriva interesului national, vom suferi cu totii, pe buna dreptate, oprobriul celor 22 de milioane de romani tradati in buna lor credinta. Va invit sa reflectati la ce avem de facut si sa opriti aceasta "hemoragie" de ordonante si de masuri abuzive de orice natura care ameninta sa bulverseze complet viata noastra de zi cu zi si sa sfideze unul dintre drepturile cele mai importante ale omului, consfintit prin Constitutie: dreptul la un trai decent!'