Octavian Andronic publica pe Amos News articolul "Daca Iliescu parasea PSD-ul", pe care il puteti citi in continuare.
'La lansarea volumului meu de publicistica "Dictionar Politic: N de la Nastase", de marti, fostul presedinte Iliescu a facut o declaratie surprinzatoare: pentru prima data a admis, public, ca i-a trecut prin cap sa abandoneze PSD-ul si sa formeze un alt partid, cu adevarat de stanga, mai de stanga, oricum, decat PSD-ul. Surprinzatoare, mai ales pentru omul a carui idee, aproape fixa, a fost aceea de a nu "rupe" partidul.
Orgoliu de fondator? Poate ca nu, pentru ca, oricum, conditia de fondator nu i-a fost de prea mare folos atunci cand "reformistii" clujeni si liderii bucuresteni care s-au simtit amenintati de curatenia pe care intentiona sa o faca Iliescu, l-au aruncat peste bord, instaland in locul sau un personaj pe care considerau ca-l pot manipula asa cum doresc.
Ceea ce, intr-un fel, s-a si intamplat. Geoana n-a fost nici un moment un adevarat sef de partid. I-a lipsit statura necesara, iar manierele americane nu i-au putut compensa lipsa de charisma si tentatiile ariviste.
Pentru Ion Iliescu, perioada care a urmat Congresului din 2005 este cea mai neagra din istoria partidului si marcheaza o degringolada ce pare de neoprit.
Inlocuirea lui Geoana cu Ponta nu pare inca de natura a opri acest proces. Tot mai multe priviri se indreapta spre Nastase, cu nadejdea ca in momentul in care acesta isi va rezolva "dosarele grele" (vorba lui Geoana) va putea sa-si manifeste cu mai multa vigoare talentele organizatorice, reanimand formatiunea.
Hai insa sa facem un exercitiu de fantezie si sa ne intoarcem la momentul 2005 si sa presupunem ca starea de sanatate a lui Ion Iliescu ar fi fost una corespunzatoare. Ce s-ar fi intamplat? Cati dintre membrii cu influenta ai PSD-ului l-ar fi urmat in aceasta veritabila aventura politica? Ar fi fost probabil, mai multi dintre cei care in acest moment nu se mai regasesc printre membrii activi ai partidului lui Ponta.
Iliescu ar fi tras dupa el "nucleul dur", cel de vreo 13-15% din electoratul de stanga, la care s-ar fi adaugat, probabil, efective dispuse din partide care-si pierdusera deja suflul. Stanga s-ar fi fragmentat si este greu de presupus ca ce mai ramanea din PSD cu ceea ce rezulta din noul partid iliescian ar fi atarnat in balanta suficient incat sa bareze ascensiunea dreptei. Un posibil model ar fi actuala formula a "independentilor", cu diferenta ca aceasta este complet lipsita de ideologie si nici nu dispune de vreun "nucleu dur".
N-ar fi fost, poate, exclus, ca noul partid sa inlocuiasca in scurt timp PSD-ul ca lider al unei stangi ce devenise prea confuza din punct de vedere ideologic.
Realitatea, insa, este ca Iliescu n-a facut gestul, ca a ramas in PSD suportand cu stoicism afronturile si ca partidul pe care l-a fondat si caruia i-a ramas "ostatic" ar putea fi principalul beneficiar al crizei politice actuale.'