Confruntarea de sambata, de la Cluj, dintre Crin Antonescu si Traian Basescu a fost o reusita emisiune de satira si divertisment politic, spune Octavian Stireanu. Iata argumentele sale.
Disputa a fost pigmentata cu elemente de spectacol si replici taioase, cu umor sarcastic si satira reciproca. Au lipsit, insa, cu desavarsire ceea ce era esential - ideile sau viziunile celor doi despre viitorul imediat si pe termen mediu al societatii romanesti.
In schimb, Traian Basescu n-a ratat ocazia sa-si probeze si cu acel prilej caracterul, recurgand la un atac suburban la persoana, prin incriminarea lui Crin Antonescu pe tema bolii si mortii tragice a fostei sale sotii.
De fapt, respectiva confruntare n-a iesit din rand, s-a desfasurat in spiritul definitoriu al societatii romanesti - exprimat plastic prin aceea ca fiecare incearca "sa i-o traga" celuilalt. Pentru disputele politice, acest "stil" a fost inaugurat in 2004 de Traian Basescu, in confruntarea dinaintea turului doi cu Adrian Nastase, cand i-a aratat acestuia o anume hartie apocrifa, gest considerat la vremea respectiva ca o apriga lovitura sub centura. Niciuna dintre disputele anterioare ale candidatilor la presedintie nu inregistrasera asemenea episoade.
Traian Basescu, avand meritul unui pionierat in aceasta privinta, n-a contenit sa-l probeze in intreaga sa conduita politica, diseminandu-l apoi la toata viata politica romaneasca. Pentru ca el mai intai "i-a tras-o" PSD-ului, castigator al alegerilor din 2004, dar neadus la guvernare, prin acea "solutie imorala"; apoi "i-a tras-o" cat a putut guvernului Tariceanu, apoi parlamentului, cat si pe unde a putut, apoi liderilor istorici ai PD, cand i-a subordonat lui Stolojan (prin fuziunea cu fostul PLD) si Elenei Udrea, apoi fruntasilor fideli PD, cand i-a dat de-o parte de pe lista europarlamentarilor, spre a le face loc lui alde Traian Ungureanu, Monica Macovei ori Cristian Preda. Regula lui "sa i-o traga" a devenit acum o practica a vietii politice, la toate palierele, pentru a carei proliferare Traian Basescu are merite nepieritoare! Presedintele vrea "sa i-o traga" Parlamentului, nerecunoscandu-i majoritatea politica, iar Parlamentul "i-o trage" Guvernului - prin motiunea de cenzura, si, recent, prin nediscutarea "listei Negoita". Dupa cum presedintele si guvernul interimar in functie se pregatesc "sa i-o traga", scuzati expresia, intregului popor, la apropiatele alegeri prezidentiale, mascate sub pulpana unui referendum diversionist. Peluzele cele mai morbide ale fotbalului declasat se pot mandri ca stilul "sa i-o traga" a devenit o tinta si un mod de actiune politica de la vladica pana la opinca.
Ca orice intalnire unde este prezent Traian Basescu, indiferent de prilej, nici aceea de la Cluj nu putea sa nu fie marcata de tentatia lui "sa i-o traga".
Basescu a vrut, initial, sa i-o traga lui Geoana, anuntand public, vineri seara, ca-l asteapta la duel a doua zi, la Cluj. Dar Antonescu, inteligent si pe faza fiind, a prins el din zbor trenul de Cluj, intrand in emisiunea televizata si confirmand cei trei "O": ca e gata sa se intalneasca oricand, oriunde, cu oricine. De altfel, aceasta este singura sansa a lui Antonescu de a mai aduna puncte peste linia de intrare in turul doi: sa participe la competitii cat mai multe si cat mai dese, cu orice contracandidat.
In schimb, Liviu Dragnea, de fata fiind in emisiunea cu pricina la aceste provocari de turnir, n-a avut prezenta de spirit sa-i anunte si pe Basescu, si pe Antonescu, ca da, Mircea Geoana este de acord sa participe la confruntarea cu ei de a doua zi, dar nu la Cluj, ci la... Macin, unde liderul PSD avea un program anuntat cu mult inainte.
In principiu, Mircea Geoana are dreptate: o confruntare intre prezidentiabili trebuie sa fie bine organizata si nu improvizata, sa fie discutata civilizat intre staff-urile de campanie, si anuntata prin presa, sa aiba o agenda adaptata la situatia economica si sociala a tarii, pentru ca electoratul sa-si formeze o imagine cat mai completa despre ce gandesc acesti candidati cu privire la teme cu adevarat fierbinti pentru viata oamenilor.
Din pacate, insa, in politica ultimilor cinci ani jignirea triumfa asupra ideii, atacurile la persoana se substituie dezbaterilor intre solutii, iar sobrietatea la care ne indeamna starea din tara e strivita de grosolanii de limbaj si comportament.