catchy.ro: Un imn al vulnerabilitatii - De rouille et d'os (Autoare: Madalina Dumitrache)
Cum ar fi sa fii tanara, frumoasa, curtata si sa te trezesti, la un moment dat, ca ramai doar intr-un scaun cu rotile? Asemenea situatie-limita ne prezinta cineastul Jacques Audiard in puternica drama De rouille et d'os.
Exceptand scenele de violenta si cruzimea imaginilor realist redate, drama psihologica se transforma intr-un emotionant imn al vulnerabilitatii. Ferm convins in puterea de a renaste a celor striviti de un destin potrivnic. Eroilor din pelicula li se amputeaza membrele, dar nu si fericirea, asa cum o pot simti doar cei confruntati cu hazardul vietii. Lectiile oferite de cei doi tineri, Alain/Ali (Matthias Schoenaerts) - tanarul bataus, tatic neindemanatic - si Stephanie (Marion Cotillard), frumoasa cu picioarele amputate, sunt de-a dreptul tulburatoare.
Departe de glamour-ul hollywoodian, fermecatoarea Marion Cotillard da masura talentului sau, iar chipesul Matthias Schoenaerts atrage atentia nu doar a publicului (in special, feminin), ci si a producatorilor din afara spatiului francofon si ajunge revelatia acelui an (2012), la Festivalul de Film de la Cannes. In egala masura, aspru si senzual, filmul ne propune o perspectiva alternativa asupra vietii. Aceasta aspra cronica sociala e traversata de tuse romantice, menite sa confere optimism, intr-o versiune a la Belle et la Bete (Beauty and the Beast).
Mestesugitor desavarsit de filme politiste, cineastul francez a realizat de asta-data o melodrama luminoasa in care a mixat drama sociala cu suspensul. Dupa ce si-a obisnuit publicul cu povesti unicat, neasteptate, despre ucenicia in viata, despre virilitate si despre accesul la constiinta, Jacques Audiard, legitimat de un scenariu dupa romanul Un gout de rouille et d'os de Craig Davidson, prezinta un film ravasitor despre rugina si oase. Asadar, viata lui Stephanie (dresoare de balene) capata accente cumplite, tragice, dupa un teribil accident din timpul unui spectacol la Marineland, parcul acvatic din Antibes. In urma accidentarii, tanara/Belle isi pierde ambele picioare (de la genunchi in jos) si e nevoita sa isi duca traiul intr-un scaun cu rotile. Voinicul/la Bete (Ali) e un barbat plin de forta, ce-si etaleaza adesea bustul XXL, dar care se trezeste in situatia de a creste singur un baietel de 5 ani. Fiul lui, blondinul Sam, abia daca isi cunoaste tatal. Fara casa, fara bani si fara prieteni, Ali se refugiaza undeva, in sudul Frantei, la sora lui, Anna.
Din acest moment lucrurile pareau ca se indreptau spre bine: Anna le amenajeaza un loc in garajul sau si ia copilul sub aripa ei. Intr-o seara, Ali o intalneste pe Stephanie, care fusese acostata de niste indivizi agresivi, intr-un club de noapte. Drumurile celor doi se despart, temporar, dar atunci cand una dintre sesiunile ei de antrenament se sfarseste cu o tragedie, un telefon in miez de noapte ii va aduce din nou impreuna. De data aceasta, fata este tintuita intr-un scaun cu rotile. Brusc, o revedem pe cea care fusese odinioara plina de viata, cuprinsa de deznadejde. Lasata balta de cei apropiati, apeleaza la ajutorul lui Ali, care devine ajutorul sau. El se ocupa de transportarea ei, ii face micile treburi casnice, ca apoi sa devina mult mai apropiat, ope/ operativ in codul lor privat. In galop, scenariul trepideaza si ii confrunta pe cei doi tineri singuratici cu alte situatii problematice.
In micul infern in care se deruleaza actiunea, Audiard scruteaza tristetea si saracia, fara morga si fara condescendenta, dar decis sa evidentieze cotidianul sinistru din acel orasel cu fason de statiune balneara. Nici logodit, nici angajat, intr-o tulburatoare incertitudine, Ali penduleaza intre cursele pentru Stephanie si scurtele intrevederi cu micutul sau. Sora lui (Corinne Masiero) il sustine atat cat poate, mai ales ca ea insasi se afla intr-o situatie financiara precara. In acest microunivers, cineastul plaseaza multiple piste narative: relatia Ali-Stephanie, plina de promisiuni, incepe in forta, dar se lasa intrerupta de o bucla ambigua, de asemenea, pozitia unei femei cu handicap motor vizibil intr-un camp de lupta/street fight - toate invita la interogatii. Hiperrealismul social gliseaza cu sentimentalul si mentine treaz interesul spectatorului. Desi pare ca-i tradeaza pe toti (sora, fiu, iubita), Ali ne demonstreaza din plin ca are doua constiinte: afectiva si sociala.
Cu certitudine, Audiard manuieste cu abilitate spectaculosul (scena cu lacul inghetat) si se pricepe de minune sa arate o imagine scaldata de o lumina care sa acopere tacerile semnificative dintre eroi. Adaptand liber un roman, realizatorul mixeaza gustul de rugina (sangele revarsat din plin pe ecran) cu stilizarea si evita lacrimarea excesiva. Intr-un discurs amoros zdrentuit de un destin orb, cei doi napastuiti ai sortii isi (re)gasesc locul sub soare. Audiard plange, surade si-si uimeste mereu spectatorii intr-o melodrama asumata, dar ravasitoare.

- Regia: Jacques Audiard
- Scenariul: Jacques Audiard, Thomas Bidegain, dupa romanul Un gout de rouille et d'os de Craig Davidson
- Imaginea: Stephane Fontaine
- Montajul: Juliette Welfling
- Muzica: Alexandre Desplat
- Decorurile: Michel Barthelemy
- Costumele: Virginie Montel
Distributia:
- Marion Cotillard - Stephanie
- Matthias Schoenaerts - Ali
- Armand Verdure - Sam
- Corinne Masiero - Anna
- Bouli Lanners - Martial
- Celine Sallette - Louise
Durata: 122 min

Nominalizari:

Globul de Aur (2013)
- Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (drama) - Marion Cotillard
- Globul de Aur pentru cel mai bun film strain intr-o limba straina - Jacques Audiard
BAFTA (2013)
- Premiul BAFTA pentru cea mai buna actrita, rol principal- Marion Cotillard
- Premiul BAFTA pentru un film in alta limba decat engleza
Cannes (2012)- Palme d'Or - Jacques Audiard