Cuvintele Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are si ce are i se va lua (Marcu 4, 25) par a nu fi rostite de Cristos. Caci dupa a noastra minte, ar trebui sa ia de la cel ce are si sa daruiasca si celui ce nu are. Dar Cristos prin aceste cuvinte nu cauta sa fie nedrept, ci sa ne lumineze. Mantuitorul arata ca fiecare dintre noi are menirea de a inmulti darurile primite de la Dumnezeu. Prin inmultirea lor, ajungem la asemanarea cu El.

xxx

Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. (Marcu 4, 25)
Desprinse din contextul in care au fost rostite, aceste cuvinte ale Mantuitorului ridica anumite semne de intrebare. Ele par a raspunde chiar nedreptatilor ce se petrec in lume, unde multi dintre cei drepti sufera, chinuiti de saracie, in timp ce aceia care savarsesc nedreptati au parte de impliniri. Insa nu acesta este sensul adevarat si profund al versetului. Observam din contextul in care apare acest loghion ca obiectul verbului are nu se refera la bunuri materiale sau alte impliniri lumesti, ci la capacitatea ucenicilor de a asculta vorbele Mantuitorului si a pune in practica invataturile pe care acesta le rosteste. Sfantul Ioan Hrisostom explica:
- Si chiar daca ceea ce s-a zis este plin de multa neclaritate, arata insa multa dreptate. Ceea ce zice adica, este. Cand cineva are bunavointa si zel, i se vor da lui toate cele de la Dumnezeu. Cand este gol, nici pe cele ale sale nu le va primi inapoi, nici cele de la Dumnezeu nu i se vor da. Ca si ceea ce i se pare ca are, zice, se va lua de la el; nu pentru ca Dumnezeu ia inapoi ceea ce da, ci ca sa nu se invredniceasca el de cele ale Lui.
Acelasi loghion apare si in contextul pildei talantilor, verbul are referindu-se aici la aceia care, primind de la Dumnezeu un dar, nu il folosesc asa cum se cuvine, pentru a-i ajuta si pe fratii lor. Sfantul Ioan Hrisostom remarca din nou:
- Darul cuvantului si al invataturii avandu-l spre a-l folosi si nefolosindu-l, si harul il va pierde. Iar cel ce este cuprins de zel mai mult va lucra darul.

xxx

Pe cand calatoreau pe pamant, Sf. Petre intreba pe Milostivul:
- Doamne, Te rog sa-mi ierti indrazneala, dar nu inteleg cum vine asta: Celui ce are i se va mai da; iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce are.
Domnul nu zise nimic si dupa putin timp ajung la o apa care nu putea fi trecuta cu piciorul, iar dupa o cotitura iaca se iveste un car cu boi. Sf. Petre nu mai putea de bucurie, dar Domnul Dumnezeu ii taie din elan spunandu-i ca desi omul acela e bo-gat si are un car si boi frumosi, nu-i deloc milostiv; sufletul lui nu va avea parte de Cer, ci de Iad.
- Eu, Doamne tot incerc.
- Incearca, Petre.
- Omule, fii bun si trece-ne si pe noi cu carul dincolo de apa, caci suntem batrani si ne este teama ca ne va lua apa!
- Ei, iaca - na! Numaidecat in caruta niste prapaditi ca voi; si omul dadu bice boilor.
- Ce zici Petre, n-am avut Eu dreptate?!
- De Doamne, ce-i si inima omului! Sa-i dai dupa inima lui.
- Asa am sa fac Petre n-avea grija, pana diseara pe langa cei doi boi pe care-i are, va mai avea inca patru.
- Aoleu Doamne, cum vine asta?!
- Pentru ca celui ce are i se va mai da.
Deodata se auzi un zgomot si se vazu un carutas cu niste boi slabuti. Domnul ii zise lui Petre, ca omul desi are boi slabuti, iar el e un om sarac, are inima buna si-i va trece cu carul. Cum il rugara cei doi Mosi, omul raspunse cu voiosie:
- Urcati-va oameni buni, daca ne-a dat Dumnezeu, de ce sa nu facem bine si altora?!
Dupa ce trecura apa si se despartira, Petre lauda in Fata Lui Dumnezeu pe omul milostiv, iar Domnul ii zise:
- Lasa ca am Eu grija, caci pana diseara din cei doi boi pe care-i are, ii voi lua unul.
- Dar de ce Doamne? se mira Petre.
- Pentru ca celui ce are i se va lua si ceeace are!
Sf. Petre amuti si pornira amandoi mai departe. Cand, ce sa vezi? Omul cel milostiv taiase un bou si astepta pe cineva sa-i ajute sa-l urce in caruta.
- Ce-ai patit? il intreba Dumnezeu.
- Nimic, oameni buni, numai ca boul s-a imbolnavit si pen¬tru ca asa a voit Dumnezeu, l-am taiat ca sa nu fie mortaciune pentru caini, ci carne pentru semenii nostri.
- Mai ai pe-acasa vreo pereche de boi sau de cai? intreba Domnul.
- Nu, raspunse omul voios si fara parere de rau; Domnul ne da, Domnul ne ia, fie voia Sa, amin.
- Nu stiu cum face si Dumnezeu asta, cateodata, se facu a zice Atotputernicul.
- Vai de mine, oameni buni, de ce spuneti asemenea vorbe necugetate asupra lui Dumnezeu? Fie ca n-am fost eu vrednic de mila Sa, decat de atata, fie ca trebuie sa ne mai dea cate una, ca sa ne aducem aminte de EL; mai bine ajutati-ma sa pun boul in caruta, si dupa ce facura treaba omul lua jugul pe umar de unde lipsea boul si porni mai departe.
Ramasi in urma, Domnul il intreba pe Petre ce crede ca va face omul cu boul taiat si urcat in caruta.
- Ce sa faca Doamne, decat sa-l vanda ca sa nu ramana pagubas de tot. Spre seara, ajunsera cei doi calatori in satul omului sarac si, ce sa vezi?
Omul taia cate o bucata de carne proaspata din boul din car si-o impartea la lume. Sf. Petre se mira de atata bunatate si zise Domnului:
- Doamne, cum ramane cu cele ce am vazut; ca celor ce au, le mai dai; iar celor ce n-au le iei si ceea ce mai au?
- Asculta Petre! Astazi ai vazut doua feluri de oameni; unul bo¬gat si lacom fara teama de Dumnezeu. Ajutor si mila la el nu exista, isi strange comoara numai pe pamant care-i pieritoare, iar Raiul l-a pierdut pe veci. In zadar i-ai da semne, caci degea¬ba. De pilda, ia-i un bou sau toata averea unui bogat. Crezi ca l-ai scapat din ghiarele diavolului? Da de unde. Mai bine i-ai lua viata unui bogat decat sa-i iei bogatia, caci injura, se manie si e in stare sa arunce cu barda sau toporul in cer.
- Vai Doamne, zise Sf. Petre, auzisem de unii ca astia, dar nu credeam.
- Ai mai vazut astazi, a continuat Domnul Dumnezeu, un om care-si agoniseste comoara in cer, unde nu se strica, caci faptele cele bune sunt placute Mie si el dobandeste fericirea vesnica. Ai luat bine seama la el, saracul, cu cata bucurie ne-a trecut apa, veselindu-se ca a facut o fapta buna. Cand i-am luat boul, nu s-a mahnit de pierderea vitei, ci ca l-a suparat cu ceva pe Dumnezeu si nu-i vrednic de mila Lui, iar cand i-am spus vorba aceea aspra despre Dumnezeu, a sarit ca ars sa nu cartim impotriva Stapanului Ceresc, caci ne incearca de multe ori ca sa ne aducem aminte de El. Pe acesti saraci trebuie sa-i incercam ca sa-i tinem in credinta vesnica, ca nu cumva grija de avere si placerile lumii sa-i biruie. Gandul si nadejdea saracului este la DUMNEZEU intotdeauna si cauta sa-I faca voia cea sfanta; iar nu ca a bogatului la avutie. Lumea se mira, dar nu intelege de ce saracii sunt cei mai incercati in neca¬zuri si nevoi, iar nu bogatii. Iata de ce saracilor le iau, iar bogatilor le dau. Bogatii cred ca raiul este pe pamant si le dau raiul pamantesc, iar ceilalti se vor bucura de Raiul cel Ceresc, care nu se va sfarsi in veci. Acum cred ca intelegi Petre, de ce celui ce are i se va mai da; iar celui ce n-are, i se va lua si ceea ce (pare ca) are!

(Surse: crestinortodox.ro, ziarullumina.ro, jurnalspiritual.eu)