ARHITECTURA: VIATA NESIGURA A MONUMENTELOR DIN BUCURESTI (Autor: Alexandru PANAITESCU)
In articolul cu titlul de mai sus, se vorbeste printre altele despre distrugerea precipitata de catre regimul comunist a doua monumente regale- monumentul Regelui Ferdinand I si Statuia ecvestra a Regelui Carol I. Aceasta actiune s-a inscris intr-o actiune vasta pentru stergerea imediata a tuturor insemnelor monarhice aflate in locuri publice sau in orice institutie, desfasurata la inceputul anului 1948. De pe Arcul de Triumf (1922, 1936, arh. Petre Antonescu), dedicat victoriilor armatei romane in Primul Razboi Mondial, au fost distruse efigiile Regelui Ferdinand si Reginei Maria, fiind inlocuite cu medalioane florale. Tot atunci s-au distrus si proclamatiile regale aflate pe partile laterale ale monumentului, s-au acoperit stemele regale ale Romaniei, dar si denumirea Budapesta din sirul de localitati in care s-a distins armata romana si care sunt enumerate pe intradosul arcului, la care s-a mai adaugat distrugerea unor detalii mai marunte care puteau aminti de regimul anterior.

xxx

Intr-o prima forma, din 1922, construita in mare graba cu ocazia incoronarii Regelui Ferdinand si Reginei Maria, Arcul de Triumf a fost conceput intr-o forma clasica, cu o singura deschidere, cu o structura din beton armat, soclu placat cu granit, dar in rest era finisat provizoriu cu materiale perisabile, care in scurt timp s-au degradat. In aceasta varianta, decoratia de factura neoromaneasca era mai bogata si cuprindea o serie de statui impunatoare executate din ipsos care flancau in grupuri de cate doua fiecare fata a pilonilor arcului, ilustrand istoria militara a romanilor. Pe partea nordica, un grup era format dintr-un soldat roman (sculptor Frederic Storck) impreuna cu un soldat dac (sculptor Oscar Spathe), iar celalalt grup asocia un soldat din timpul lui Mircea cel Batran (sculptor Cornel Medrea) cu un ostean al lui Stefan cel Mare (sculptor Dimitrie Paciurea). Pe partea sudica, un grup era alcatuit dintr-un soldat al lui Mihai Viteazul (sculptor Alexandru Severin) si un pandur al lui Tudor Vladimirescu (sculptor Ion Jalea), iar ultimul grup reunea un dorobant din Razboiul de Independenta (sculptor Ion Iordanescu) si un ostas din Primul Razboi Mondial (sculptor Dumitru Matauanu). In 1935-1936, cu ocazia refacerii cu placaje din piatra de talie de la Turcoaia, Campulung, Baschioi, Bamporoc si Ruschita, se adopta o decoratie mai retinuta, tot de influenta neoromaneasca, dar simplificata in sens modern si se renunta la marile grupuri statuare. Principalele elemente sculptate sunt medalioanele cu efigiile regale (sculptor Alexandru Calinescu) asezate pe partea sudica a monumentului, la care se adaugau patru basoreliefuri cu reprezentari simbolice ale Victoriei (sculptori Constantin Baraschi, Mac Constantinescu, Cornel Medrea si Dimitrie Onofrei), cate doua pe fiecare fata a Arcului, si medalioane cu reprezentari ale Credintei (sculptor Constantin Baraschi) si ale Barbatiei (sculptor Ion Jalea), pe partea nordica. Restul decoratiei sculptate este relativ discreta, subordonata unei conceptii arhitecturale sobre si foarte impunatoare. In forma finala, Arcul de Triumf are inaltimea de 27 m la cornisa, la baza cu latimi de 25 m pe partea frontala si de 11,5 m pe cea laterala, iar arcul central are deschiderea de 9,5 m si inaltimea de 16 m. In 1992, intr-o tentativa foarte limitata de revenire la forma originala, pe Arcul de Triumf au fost reasezate replici din bronz ale medalioanelor cu portretele celor doi suverani. In cadrul unor lucrari ample de restaurare din anii 2014-2016, efigiile regale au fost refacute din piatra si s-au completat toate partile distruse in perioada comunista, s-au reconstituit inclusiv panourile cu proclamatiile Regelui Ferdinand, aflate pe partile laterale ale monumentului.

(Sursa: arhitectura-1906.ro)