LUMINA: Daca toti suntem pacatosi, pocainta e cea mai inalta virtute (Autor: Pr. Lect. Dr. Filip Albu)
Duminica dupa Botezul Domnului (Inceputul propovaduirii Domnului)
Matei 4, 12-17
In vremea aceea, auzind ca Ioan a fost intemnitat, Iisus a plecat in Galileea. Si, parasind Nazaretul, a venit sa locuiasca in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor.
Prin Dumnezeiasca Nastere a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria am fost incredintati ca Ziditorul universului ofera lumii cazute si instrainate prin pacat izbavirea mult dorita. Acest gest salvator nu s-a produs de la distanta, ci Insusi Logosul divin S-a pogorat pe pamant, smerindu-Se, pentru ca sa redeschida creaturii perspectiva vesniciei. Astfel, acest praznic ne incredinteaza permanent de grija pe care Dumnezeu o are fata de noi, prin Iisus Hristos, Fiul Sau. Toate sunt incununate cu praznicul Bobotezei, cel prin care se arata ca intreaga lume creata este restaurata si sfintita prin Iisus Hristos, Cel ce primeste botez in apele Iordanului. Bucuria se prelungeste si in aceasta duminica de dupa Botezul Domnului, iar in a saptea zi a lui Gerar in care ne aflam astazi face sa-l sarbatorim si pe Sfantul Ioan, cel care L-a botezat pe Domnul Hristos.

Lucrarea pocaintei

Se poate remarca usor faptul ca atat Mantuitorul Iisus Hristos, cat si Ioan Botezatorul folosesc acelasi cuvant indemnator catre oameni:
- Pocaiti-va, caci ¬ s-a apropiat Imparatia cerurilor!
La Sfantul Proroc Ioan Botezatorul cuvantul este intregit cu alta chemare:
- Gatiti Calea Domnului, drepte faceti cararile lui (Matei 3, 2-3).
Mantuitorul Hristos adauga, zicand:
- Pocaiti-va si credeti in Evanghelie” (Marcu 1, 15).
Ceva mai tarziu, Sfantul Apostol Petru spune in Faptele Apostolilor:
- Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos spre iertarea pacatelor si veti primi darul Duhului Sfant” (1, 15).
Sau in alt loc:
- Pocaiti-va si va intoarceti, ca sa se stearga pacatele voastre, ca sa vina de la fata Domnului vremuri de usurare (3, 19-20).
Astfel, Pocaiti-va! este strigatul de trezire, de intoarcere, de indreptare a vietii adresat unei lumi inchise atunci in orizontul stramt al unei orbiri duhovnicesti, pe care o descrie extrem de clar Sfantul Ioan Botezatorul in predica sa de la raul Iordan, devoaland pacatele fariseilor, saducheilor, vamesilor, ostasilor, conducatorilor vremii, in definitiv ale tuturor oamenilor din acele vremuri.
Biserica reitereaza acelasi mesaj peste veacuri prin sfintii ei, care s-au inspirat atat din cuvintele Domnului Iisus, cat si din modelul de viata pustniceasca al Inaintemergatorului Ioan. Amintim aici doar pe Sfantul Isaac Sirul, care spune despre pocainta:
- Daca toti suntem pacatosi si nimeni nu e deasupra ispitelor, nici una dintre virtuti nu e mai inalta ca pocainta. Lucrul ei nu se poate sfarsi niciodata. Caci ea li se potriveste tuturor, pacatosilor si dreptilor, totdeauna, daca vor sa dobandeasca mantuirea. Si nu este nici un termen al desavarsirii ei, pentru ca desavarsirea chiar a celor desavarsiti este nedesavarsita.
Insasi denumirea greaca a termenului metanoia inseamna schimbarea mintii, a modului de a gandi, ceea ce presupune o prefacere totala a omului, constituind una dintre cele mai mari minuni petrecute cu el. De-a lungul veacurilor, ea a fost exersata de sirul nesfarsit de mucenici, cuviosi, ierarhi. Asadar, pocainta reprezinta totala dezagregare a sinelui pacatos al omului si imediata lui metamorfozare in subiect de jertfa. Omul cel vechi moare, se na̧ste unul nou, viu intru Hristos Domnul, un om eliberat din robia pacatului ̧si de sub stapânirea satanei, circumscris de alte coordonate etice si duhovnicesti. Toate mijloacele de pocainta - post, rugaciune, lacrimi, parere de rau - au ca singur obiectiv crearea omului nou. Precum Parintii insisi mar¬turisesc, stradania principala trebuie sa fie starea neschimbata a inimii, cu gandul indreptat intotdeauna catre Dumnezeu si catre cele dumnezeiesti. In concret, urmand indemnul Botezatorului, schimbarea inseamna sa nu ne mandrim, sa nu asuprim pe nimeni, sa fim multumiti cu ce avem, iar cel care are imbracaminte si mancare ¬sa-i faca parte si saracului. Numai asa se implinesc cuvintele:
- Faceti roade vrednice de pocainta (Matei 3, 8)
Adica fapte morale, care sa adevereasca pocainta, intoarcerea de la rau la bine, de la intuneric la lumina. Asadar, indemnul la pocainta, precum si implinirea cuvintelor Evangheliei reprezinta solutia atat pentru nevoile sociale, cat si leacul pentru bolile sufletesti ale oamenilor.
Pocainta si Euharistie
Sfantul Ioan Botezatorul, cand a vazut pe Iisus venind catre el, a zis:
- Iata Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatul lumii (Ioan 1, 29).
Ioan Botezatorul foloseste aceasta titulatura la adresa Mantuitorului tocmai pentru faptul ca ii reveneau in minte cuvintele prorocului Isaia referitoare la Mesia. De aceea foloseste acest apelativ cand Il vede pe Iisus venind, adresandu-se poporului si conducandu-l astfel la intelegerea calitatii speciale a Celui ce Se apropia smerit catre botez. Mielul este Rascumparatorul, Mantuitorul venit in lume, bunatatea, blan¬detea si iubirea lui Dumnezeu intrupate. Pe acelasi fir se inscriu cuvintele Apostolului Petru:
- Nu cu lucruri stricacioase cu argint sau aur ati fost rascumparati din viata voastra desarta pe care o aveti de la parinti, ci cu scumpul Sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat (1 Petru 1, ¬18-19), evidentiind prin aceasta lucrarea innoitoare a Jertei Sale din care ne impartasim in cadrul dumnezeiestii Liturghii.
Parintele Ilarion Felea, ajutandu-ne sa intelegem rostul impartasirii noastre, foloseste o asemanare sugestiva:
- Dupa cum transfuzia de sange invioreaza si scapa trupul bolnav de moarte, tot asa si sangele Mielului scapa sufletele oamenilor de boala pacatului si de osanda mortii.
Insa a primi pe Mielul lui Dumnezeu jertfit pe Altarul Liturghiei presupune o stare de pocainta. Prin lucrarea acesteia, sufletele se curata, se pregatesc si se lumineaza, transformand inima intr-o iesle sfanta in care sa Se poata iarasi salaslui ¬Hristos Domnul. Acelasi parinte martirizat la Aiud ne invata:
- La praznicul Bobotezei, în fiecare an, se incepe înnoirea omului crestin. An de an, prin agheasma, se face nu numai sfintirea caselor, ci si a trupurilor si a sufletelor oamenilor, se face curatirea mintii, inimii si a vietii noastre.
Aflandu-ne la un nou inceput de an, sa ne trezim constiintele si sa urmam chemarea auzita astazi, cu indemnul de a transforma viata noastra, de a o innoi, de a spori spre toata fapta cea buna, fiindca numai prin lucrarea pocaintei sufletele noastre vor gasi bucuria si binecuvantarea lui Dumnezeu.

Pr. lect. dr. Filip Albu, Facultatea de Teologie Ortodoxa Ilarion V. Felea, Arad

(Sursa: ziarullumina.ro)